Asadar, a venit si momentul Kosovo. Primul lucru care m-a frapat a fost reactia liderilor politici ai minoritatii maghiare din Romania. Ea fusese anticipata inca din decembrie,  de la Tiraspol. De Dimitri Soin, fost ofiter de informatii in Ministerul Securitatii din regiunea separatista Transnistria, care imi si spusese despre asta. Sa povestesc mai pe larg…

Dimitri Soin si-a luat interviu singur

Eram in Tiraspol, in biroul lui Soin si il presam sa-mi spuna cum vede el solutionarea conflictului din Transnistria. Si, in timp ce-l incercam sa-l intorc eu pe o parte si pe alta (fara sa reusesc prea bine, pentru ca nu stiu atata rusa), la un moment dat mi-a spus ca el e sigur de un lucru: ca viitorul Transnistriei nu este alaturi de Moldova, pentru ca Moldova se va uni cu Romania, iar Romania are probleme in Ardeal, care se pot reactiva in contextul in care Kosovo isi declara independenta. In timp ce-mi spunea asta, eu am avut simultan senzatia ca nu aud bine si ca inteleg gresit. Omul si-a continuat argumentatia, iar eu am priceput, din context, ca nu gresisem: chiar asta imi spunea. “Bine, face propaganda!”, mi-am zis in continuare, l-am lasat sa-si duca ideea la capat, apoi l-am intrebat altceva.

Geopolitica izgonita din “Padurea Nebuna”

Cand am vazut ca, imediat dupa Kosovo, reprezentantii politici ai maghiarimii incep sa se agite zicand ca vor autonomie, am zis: “Hait!” si l-am sunat pe director. Pe directorul nostru, de la radio:

• Sefu’, ma primiti cu geopolitica in Padurea Nebuna?

  Alex Ciochia a clatinat din capul lui prevazut cu coada, barba si zambet fermecator (vorbeam la telefon, dar as putea jura ca asta a facut) si a zis:

• Nu, te duci la “Politica in timp real”. Vorbeste cu Toni.

  N-a trecut mult si m-a sunat chiar Toni, prevenit ca am sa-i spun ceva. Asa ca am inceput sa turui:

• Uite, am un contact in Transnistria si altul in Georgia si pot sa-i sun, si ei pot sa-mi spuna asta si asta si asta.

• Bine, fa-o, a replicat Toni, sintetic ca de obicei si in criza de timp tot ca de obicei (isi da doctoratul in perioada asta, uite ca l-am parat).

• Asa ca am pus mana pe inginerul de sunet si i-am zis sa-mi faca butoanele pentru niste telefoane in strainantate.

Georgianul care m-a invatat sa-i iubesc tara in limba mea

Prima data am reusit sa prind la telefon Gruzia. Lenski Kshutashvili a fost diplomat la Bucuresti si stie bine romaneste. A fost o placere sa-l aud – e un om deschis si un povestitor desavarsit, care isi iubeste tara cu o pasiune atat de frumoasa!… Prima data cand ne-am intalnit, a fost in Romania, la sfarsitul toamnei anului trecut. In Georgia tocmai fusese stare de urgenta si urmau alegeri anticipate. Am navalit la el in birou si l-am intrebat de ce se ofilesc trandafirii in Georgia si cum pot sa ajung acolo, si daca-mi trebuie viza. Lenski m-a asezat pe scaun si acolo m-a tinut cam patru ore. Mi-a povestit despre Georgia – a inceput-o de la istorie si de la alfabetul georgian, dar intr-un fel care m-a facut sa ma intreb pentru prima data ce legatura exista intre sunet si semn. Pe urma mi-a povestit multe alte lucruri, incat am plecat de-acolo doxa de Georgia. Si, cand am scapat din mainile lui, am povestit la toata lumea peste ce diplomat minunat am dat eu – vreo doua zile numai despre asta ma vorbit. De la el am invatat de altfel si aceea ca, atunci cand spui ceva despre o tara sau despre o regiune trebuie sa te uiti pe harta – noi am discutat numai cu harta in fata. Dupa parerea mea, Lenski este pur si simplu o resursa a relatiei bilaterale romano-georgiene numai pentru ca a putut sa vorbeasca atat de captivant despre tara lui in romana, timp de patru ore. Repet, si nu exagerez cu nimic: au fost patru ore in care l-am ascultat, cuminte, fara sa vreau la baie, fara sa vreau apa, fara sa amortesc pe scaun si mai ales fara sa ma plictisesc. Din pacate, el a ales sa se intoarca definitiv la Tbilisi.

Reintalnirea telefonica dintre mine si Lenski ne-a produs amandorora foarte multa bucurie.

Tipul din tabara cealalta

Am asteptat sa vina seara, ca sa vorbesc si cu Soin, in Transnistria. Nu de alta, dar trebuia sa-l intreb in rusa si, de cand nu mai fusesem pe acolo, cam uitasem. Asa ca am asteptat sa vina la butoane un coleg care e din Chisinau si stie ruseste, in asa fel incat, daca ma incurc foarte rau, sa poata sa intervina el, din regie. Cat de grav uitasem ruseste, aveam sa-mi dau seama cand m-am pomenit cu Soin la capatul celalalt al firului. Una e ca aveam emotia de a vorbi cu un om care, desi face parte dintr-o alta tabara decat mine, a fost intotdeauna amabil si s-a comportat frumos. In plus, de la inceputul convorbirii, omul mi-a iesit din tiparele la care eu ma asteptam. A spus ceva, eu n-am inteles o iota si m-am panicat ingrozitor, asa ca l-am luat la rost:

• Sunteti Dimitri Iurevici sau nu?

• Da, sunt Dimintri Iurevici si ma bucur ca va aud!

  Norocul meu ca omul stie ca am un diferend istoric cu limba rusa, asa ca a revenit la schemele clasice de comunciare (de fapt, aveam sa aud pe inregistrare mai tarziu, inainte el ma intrebase foarte prietenos: “Ce mai facceti voi acolo in Romania?”).

  Mai departe, i-am spus ca vreau sa-l intreb cateva lucruri in contextul precedentului Kosovo (aveam intrebarile scrise de mine si corectate de cineva mai destept decat mine) si el mi-a zis sa-i dau drumul cu intrebarile. Ceea ce am si facut. A raspuns, dar daca ar fi pus pariu (ceea ce probabil imi va confirma cnd ajung prin Tiraspol) ca nu inteleg o iota din ce spune, castiga. La randul meu pot sa fac pariu ca, dupa conversatia cu mine, l-a durut capul si s-a dus la culcare.

  Soin are reputatia unui pro-rus radical. Este presedintele organizatiei neguvernamentale “Proriv!” (inainte). Eu, personal, l-am vazut la televizor povestind cum, cu o mana de membrii ai organizatiei, a dat jos steagul de pe sediul OSCE din Tiraspol si a pus in loc steagul miscarii “Proriv!”. Am vazut si scene filmate atunci. De aceea nu voi intelege niciodata de ce acest nene fioros, cu fata de student bursier si pregatirea unui sociolog care chiar stie materie (l-am vazut dupa cum face referire la concepte) s-a comportat intodeauna amabil cu mine, a fost rabdator cu crizele mele de panica si mi-a explicat ce are de spus intr-o limba rusa pe care s-o pot intelege. Ma rog, macar in parte. Nu odata, cand un cuvant din vocabularul meu limitat imi aluneca printre neuroni si nu mai raspundea la apel, iar o intrebare ori afirmatie ramanea exprimata numai pe jumatate, Soin completa exact cu cuvantul lipsa. Asa a facut si acum. Discutia a aratat asa.

• In legatura cu precedentul Kosovo, dumneavoastra, republicile separatiste, o sa-l…. (vi budete…)

• … daca o sa-l folosim? (… ispolzovati evo?)

• Da…

• Da, liderii din Transnistria, Abhazia si Osetia de Sud se vor intalni pentru a stabili o strategie comuna in aceasta chestiune.

  Genul asta de relatie te face intotdeauna sa-ti dai seama ce porcarie e razboiul – cand un om cu care poti sa comunici atat de bine, chiar dincolo de barierele lingvistice, pur si simplu face parte din alta tabara.

  Partea frumoasa a fost ca pentru prima data in cariera mea un subiect si-a luat interviu practic singur. Eu eram ingrozita de faptul ca se auzea prost, ca nu intelegeam ce spune, deci nu eram de fata. Interlocutorul meu a construit situatia in totalitate. Mi-a raspuns scurt si la obiect, si fara sa strecoare vreo rautate – fie si la adresa mea, doar venisem cu pretentii ca stiu ruseste. Atunci mi se parea ca vorbeste prea repede. Cand am pus insa traducerea in romana peste inregistrare, mi-am dat seama ca a vorbit chiar incet – traducerea a trebuit sparta in trei, ca sa nu lase neacoperite bucati prea mari din inregistrarea originala. Bine ca l-am lasat in pace sa se descurce, pentru ca, una peste alata a reusit sa ma traga de par, ca pe un inecat, prin linba rusa, pana la un mal al comunicarii. Cand am iesit din “borcan”, incaperea izolata fonic in care se face inregistrarea, Laurentiu mi-a zis: “Omul a fost foarte amabil, a iesit OK” (el intelesese).

  As zice ca Soin si-a aratat si clasa de profesionist in informatii – a stiut exact ce vreau de la el si a raspuns ce asteptam. Ma intreb daca in Romania avem priceputi din astia, ca mi se pare ca ne-ar trebui – nu el, ca lucreaza pentru altii, dar macar unii ca el.

  A doua zi dupa discutia cu Lenski si cu Soin, m-am apucat sa scriu materialele – asta s-a intamplat de vineri la pranz pana sambata seara; fara pauza de dormit, ca nu era timp. Duminica a vazut Toni scripturile, luni am tras si, in final, materialele au iesit asa:

Asculta materialul audio:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Tags: Dimitri Soin, Georgia, Kosovo, Tiraspol, Transnistria