- interviu cu Evgheni Vasilievici Sevciuk, presedintele parlamentului de la Tiraspol –

Probabil ca una dintre cele mai importante surse ale conflictului de la Tiraspol se afla la Verhovnovo Soveta. Spikerul (presedintele) parlamentului transnistrean si liderul partidului “Obnovlenie” (Renasterea) este placut de absolut toate femeile din localitate si… este necasatorit. Mi-a dat de inteles ca nici nu intentioneaza sa-si schimbe statutul, deci conflictul are sa mai persiste cel putin 20 de ani, pana cand Sevciuk o sa imbatraneasca si o sa-si piarda din farmec. Lasand gluma la o parte, Evgheni Vasilievici Sevciuk este extrem de respectat atat la Moscova (am vazut in Pravda o referire foarte reverentioasa alaturi de numele lui), cat si in Occident. In Transnistria, de numele acestui tanar politician (despre care oamenii obisnuiti spun ca a aparut “ca dracul din ulcior”, pentru ca pur si simplu a explodat in viata politica fara vreun parcurs pregatitor) se leaga sperantele de mai bine ale oamenilor de prin partea locului. La interviu, Sevciuk a venit in tricou, dar pregatit cu foarte multe vorbe diplomatice. Eu imi pusesem cea mai buna bluza din cele aduse cu mine in Transnistria – si pantalonii de protocol, adica inchisi la culoare si la dunga si am fost absolut nesuferita, insistand sa obtin raspunsuri la intrebari pana ce l-am scos oleaca din sarite (cei de pe aici nu-si pier usor rabdarea). Contrar obiceiului inpamantenit la intalnirile oficialilor cu jurnalistii, Evgheni Vasilievici a deschis primul discutia.

Pastrarea actualei situatii plaseaza economia Transnistriei aproape de distrugerea sistemelor logistice

Evgheni Vasilievici Sevciuk: Jurnalistii romani sunt intotdeauna scrupulosi si atenti cu privire la ceea ce se intampla in Transnistria, in orice caz in toate situatiile in care in care se discuta preoblematica transnistreana, jurnalistii romani participa. Acesta este un lucru bun, pentru ca noi suntem practic vecini si speram ca pe aceste canale sa existe posibilitatea de a arata situatia reala din Transnistria colegilor nostri din Romania, ascultatorilor si cititorilor de acolo.

Reproter: Multumesc pentru aceste aprecieri. Vorbind despre jurnalistii din Romania – cum priviti felul in care este reflectata problematica transnistrieana in presa de peste Prut?

E.V.S: Exista reactii diferite la fiecare informatie, in functie de felul in care cineva evalueaza aceasta informatie. Independent de reactia mea personala, va multumesc pentru ca imi dati ocazia sa va raspun la intrebari. Pentru ca a atrage atentia locuitorilor din Romania imi permite sa aduc in atentie chestiunile nerezolvate din relatia moldo-transnistreana.

Rep: Care este dupa parerea dvs. solutia conflictului din Transnistria?

E.V.S: Noi am accentuat de multe ori asupra felului in care poate fi rezolvat acest conflict. Luand in considerare experienta procesului de negociere si situatia actuala, dupa parerea mea, sunt doua modalitati de rezolvare. Prima modalitate, pe care eu o consider cea mai democratica si mai justa este participarea la procesul de negociere intr-un format oarecare. Actualul format este 5+2. Participantii stabilesc o schema comuna a procesului de tranzitie, apoi, peste un termen definit, de exemplu sase luni, organizam un referendum si, luam o decizie in functie de felul in care hotarasc oamenii. Aceasta varianta este, dupa parerea mea, cea mai democratica si va tine cont atat de istoricul problemei, cat si de situatia curenta. A doua modalitate: in cazul in care comunitatea internationala nu recunoaste Transnistria si continua sa sustina necesitatea reunificatrii Transnistriei cu Moldova, atunci, tot comunitatea internationala trebuie sa-si asume si responsabilitatea pentru situatia din Transnistria. In aceste conditii, cred ca ar fi necesar sa se creeze mediul pentru existenta Transnistriei. Am in vedere crearea conditiilor pentru cresterea nivelului de trai. Aceasta va sustine tolerant politica. Si, intr-o anumita etapa a acestui proces, fara discutie, vom ajunge la o intelegere politica. Va fi un drum mai lung, cu termene pe care va fi greu sa le prognozam. Trebuie sa recunoastem ca exista si o a treia varianta – pe care insa nu o dorim. Aceasta ar fi pastrarea actualei situatii, care plaseaza economia Transnistriei la limita de supravietuire, aproape de distrugerea sistemelor logistice. Aceste conditii, ca si nivelul scazut de trai, duc la aceea ca oamenii care pot munci sa paraseasca Transnistria, pentru a-si gasi slujbe mai bine platite. Astfel Transnistria risca sa devina o regiune de depresiva din punct de vedere economic. Nadajduiesc ca nimeni nu este interesat de o astfel de varianta, pentru ca aceasta situatie va conduce la aparitia radicalismului.

“Nu putem vorbi despre negocieri cu Moldova, ci despre reinceperea contactelor”

Rep: In conditiile in care ati accentuat ca varianta cea mai buna este recunoastrerea independentei Transnistriei, ce mai inseamna reluarea procesului de negociere su Moldova?

E.V.S: In primul rand, eu am vorbit despre trei variante de rezolvare a conflictului, nu am spus ca singura varianta este recunoasterea independentei Transnistriei. Mai mult, am spus ca trebuie sa existe posibilitatea ca oamenii sa aiba posibilitatea de a-si decide viitorul. Daca ne situam un pic in planul imaginatiei, vedem ca acest referendum ar putea sa contina doua sau trei intrebari. Una dintre ele va fi, desigur: “Doriti sa ne unim cu Moldova?”. A doua ar fi: “Doriti un stat independent?”. Desigur, mai pot fi si alte intrebari – vizand o posibila unificare cu Ucraina, sau o posibila asociere cu Rusia. Eu cred ca trebuie sa le acordam cetatenilor dreptul de a-si exprima optiunea cu privire la felul in care doresc sa traiasca. Este dificil sa le explicam cetatenilor nostri de ce punctul de vedere al celor din Kosovo a fost luat in considerare, in vreme ce de punctul nostru de vedere nu se tine seama. Drepturile omului ar trebui sa aiba prioritate in acest caz. Sub aspectul drepturilor omului, ar trebui rezolvata si o alta problema. In cea de a doua varianta, a reunificarii cu Moldova, vorbind despre dezvoltarea economica a Transnistriei, ar trebui cumva sa se demonstreze teza ciudata potrivit careia Transnistriei ii ieste mai bine cu Moldova. Ar trebui vazut care este perspectiva pentru Transnistria. Foarte multi experti sustin ca in acest moment, transnistrenii nu doresc unirea cu Moldova. Dar tot pentru ca v-ati referit la reinceperea procesului de negociere, as dori sa va intreb ce intelegeti prin reincepere?

Rep: Am in vedere faptul ca intalnirea recenta de la Bender, dintre domnii Smirnov si Voronin este primul contact indre administratiile de la Tiraspol si Chisinau, incepand din 2001.

E.V.S: Fara discutie, eu salut contactul direct dintre liderii din Transnistria si Moldova, dupa o perioada lunga, in care aceste contacte nu s-au produs. Dar as vrea sa spun ca aici nu vorbim despre negocieri, ci, poate, despre reinceperea contactelor. Si cred ca aici ne aflam abia la inceputul drumului, avand in vedere ca pozitiile partilor sunt foarte departe una de cealalta.

Rep: In acest caz, cum priviti recenta pozitie exprimata in Duma de Stat a Federatiei Ruse, privitoare la necesitatea de a se continua dialogul intre Chisinau si Tiraspol?

E.V.S: Avand in vedere ca Federatia Rusa este garantul tarii noastre – un garant rabdator – si ca aceasta tara a facut multe eforturi de a sustine procesul de negociere, si ca in zona de securitate se afla trupe rusesti de mentinere a pacii…

Rep: Si de asemenea, trupe moldovene si din armata locala.

E.V.S: Eu am vorbit despre trupele ruse. Desigur, stiu ca se afla si trupe moldovenesti si transnistrene… Voiam sa spun ca Rusia si-a aratat interesul pentru rezolvarea conflictului si este interesata de retragerea trupelor sale dupa rezolvarea conflictului. Desigur, noi cunoastem pozitia Dumei de Stat, dar trebuie sa spun ca multi dintre transnistreni nu impartasesc pozitia exprimata de Duma de Stat. Asa cum stiti, in urma cu mai mult de trei ani, aici a avu loc un referendum privind independenta, care a fost aprobat de Duma de Stat. Pot sa va spun ca cetatenii nostrii nu sunt foarte multumiti de pozitia exprimata de Duma de Stat. Noi ne-am exprimat pozitia in timpul acelei intalniri de la Duma de Stat. Nu ascundem ca speram ca, dupa asa-numitul precedent Kosovo, speram sa fie schimbari in ceea ce priveste pozitia Federatiei Ruse.

“Transnistria nu a fost recunoscuta, dar exista”

Rep: Ati spus ca a fost un referendum. Stiu acest lucru. Dar acest referendum nu a fost, de exemplu recunoscut de OSCE. Rusia a recunoscut rezultatele acelui referendum?

E.V.S: Problema se pune nu referitor la faptul ca OSCE nu a recunoscut rezultatul referendumului, OSCE poate participa la asemenea referendumuri ca observator, ca si multe alte organizatii internationale sau experti. Problema este ca reprezentantii organizatiilor internationale nu au dorit sa participle ca observatori la procesele electorale. Nu cred ca o popzitie de tipul “daca noi nu am participat, aceasta nu s-a produs”, este constructiva. Noi stim multe tari in care alegerile si alte procese electorale se desfasoara fara participarea organizatiilor internationale.Aceste lucruri sunt privite insa in mod diferit in alte regiuni. Deci, participarea sau non-participarea OSCE la aceste procese este o decizie politica a tarilor member OSCE, care, dupa parerea mea este departe de implementarea drepturilor omului. La urma urmelor, fiecare decizie politica are la baza interese politice, si foarte des, in luarea acestor decizii, interesele oamenilor, a caror viata este influentata de aceste decizii, nu sunt luate in considerare. Asadar, este surprinzator ca, atunci cand invitam diferite organizatii internationale sa trimita observaltori la procesele electorale, ei refuza sa ia parte. Destul de des, vin insa observatori independenti. Asa cum Transnistria nu a fost recunoscuta, dar totusi exista, tot asa si conducatorii sunt alesi aici. Comunitatea internationala si OSCE ar trebui sa fie interesati de felul in care sunt alesi liderii din Transnistria si daca liderii din Transnistria reprezinta intr-adevar interesele populatiei. Nu este importanta recunoasterea Transnistriei. OSCE nu a recunoscut nici Kosovo, dar, asa cum stim, comunitatea internationala a monitorizat, de exemplu altegerile in Palestina. Cred ca in primul rand ar trebui luate in considerare drepturile omului si drepturile celor care traiesc pe un anumit teritoriu. Numai astfel se poate ajunge la un acord pe termen lung.

Rep: Ati vorbit despre interesele pe care le au la baza unele decizii politice… Care ar putea fi aceste interese? La urma urmelor nu-ti poti lua tara si sa pleci in alta parte. Independenta sau nu, Transnistria ramane tot aici. Nu se poate muta de langa Moldova, nici mai aproape de Rusia nu se poate muta. Tot asa cum si Romania, care este o tara din Estul Europei, nu s-a mutat in Occident odata cu integrarea euro-atlantica. La urma urmelor, pe ce interese politice se poate baza o decizie care promoveaza insecuritate in regiune?

E.V.S: Ce fel de insecuritate?

Rep: Politica, in primul rand. Totusi, aici este un conflict inghetat.

De c ear trebui sa ne unim cu Moldova? Pentru ca este o tara progresista?

E.V.S: Multumesc pentru intrebare. Este foarte interesanta. (de obicei, atunci cand un politician, de oriunde ar fi el, spune asta inseamna ca reporterul ori a batut campii, ori ca l-a pus in incurcatura – n.red.). Sa ne intoarcem la ceea ce am spus, referitor la recunoasterea sau nerecunoasterea Transnistriei. Poate sa para un paradox. Dar cel mai important este ce criterii folosesc tarile care participa la rezolvarea conflictului din Transnistria pentru a ajunge la un acord final. Primul criteriu: suntem atat de tari cat ne dorim? Al doilea criteriu: sunt acorduri internationale care nu permit schimbarea granitelor existente? Nu e posibil sa schimbam granitele aici in Moldova, dar acest lucru este posibil in Balcani. Al treilea criteriu este cel al istoriei, al radacinilor istorice si al realitatii existente. Un alt criteriu este, desigur acela de a crea conditii bune de viata pentru oamenii care traiesc aici si de a incerca sa rezolvi problemele politice. De aceea, alegerea criteriilor stabileste daca acordurile vor fi corecte si pe termen lung. Desigur, tarile care participa la procesul de negociere pot, daca doresc, sa blocheze economia Transnistriei, dar asta ar adduce haosul aici. Desigur, ei pot obtine chiar si o victorie militara asupra noastra, dar putem vedea din istorie ca acesta nu este o solutie pe termen lung. Mai ales ca nici una dintre tarile participante la procesul de negociere nu a adus argument clare de ce ar trebui sa ne unim cu Moldova. Pentru ca a fost Stalin si deciziile sale? Pentru ca a fost Pactul Ribentropp-Molotov? Pentru ca Moldova este o tara progresista? Cu o economie dezvoltata si o infrastructura sociala dezvoltata? Cu traditii democratice? Cum puteti raspunde la aceste intrebari? Nu sunt raspunsuri. Ei doar vin aici si spun: “ar trebui sa va uniti”, pentru ca fiecare tara are propriile ei interese. Ei spun: “daca va reunificati, viata voastra va fi mai buna, iar daca nu va reunificati, va vom face viata un pic mai grea”. Aceasta nu este o abordare buna. Nu cred ca ar trebui sa interpretezi in moduri complet diferite o anumita norma internationala.

Nu trebuie sa fim idealisti, nici pesimisti, ci realisti. Iar realitatea noua ne arata aceasta: asupra Transnistriei s-au facut toate tipurile de presiuni: economice, politice, diplomatice. Din motive demografice si legate de migratia fortei de munca, Transnistria a pierdut aproximativ 2.000 de oameni in acesti 18 ani. Cu toate aceste, tot nu avem multi oameni care sa doreasca sa se alature Moldovei. Nu putem spune ca nu exista oameni care sa doreasca asta, dar este departe de a reprezenta o majoritate numarul celor care doresc sa se alature Moldovei. Oamenii spun: “da, suntem saraci, viata noastra este grea, dar nimic nu se va schimba daca ne reunificam cu o alta tara saraca. Si, mai mult decat atat, exista si o alta chestiune. Am spus de mai multe ori ca, mai devreme sau mai tarziu Moldova se va reuni cu Romania. Intelegem ca Romania are anumite avantaje dupa integrarea in Uniunea Europeana. Multi moldoveni sunt interesati de a obtine pasaport romanesc, de invata in Romania si asa mai departe. Din pacate, in ultimii 18 ani, nu am invatat limba romana aici. In schimb, in satele moldovenesti tinerii deja nu mai vorbesc ruseste. Moldovenii au dreptul de a se reuni sau nu cu Romania, dar in orice caz trebuie ceruta opinia oamenilor. In ce ma priveste, cred ca, avand in vedere existenta dispoportiilor semnificative dintre economia Romaniei si ce a Moldovei, fortele care vor impinge Moldova catre Romania vor devein mai active. Un popor cu aceeasi cultura, cu acelasi model, dar cu nivele diferite ale economiei, nu va ramane multa vreme despartit de o granita – ei se vor uni, mai devreme sau mai tarziu. Statul moldovean nu poate sa ofere locuitorilor sai un nivel ridicat de trai. Eu cred ca in cinci – zece ani, Romania va avea o influenta foarte serioasa asupra situatiei politice din Moldova. Poate chiar mai devreme de cinci ani. Eu nu spun ca asta e bines au rau, am in vedere dinamica reala a situatiei. Aici nu se pune problema de a nega reactiile noastre vizavi de Uniunea Europeana de Rusia, sau de Ucraina, se pune problema ca Transnistria niciodata nu a facut parte din Romania.

Cred ca posibilitatea ca Transnistria sa se alature Romaniei nu este dorita de cetatenii nostri, mai ales luand in considerare experienta istorica a acestora. Poate copiii nostri, cei care vor veni dupa noi, vor accepta. Poate ca ei vor lua o decizie diferita. Nu privim Romania ca pe un pericol, nu privim Uniunea Europeana ca pe un pericol, spunem doar ca, in comparatie cu Moldova, cu teritoriul si populatia acesteia, noi suntem doar o mica regiune, si, din acest motiv, credem ca interesele noastre nu vor fi luate in considerare prin integrarea intr-un stat mai mare. Cred ca Romania va deveni din ce in ce mai interesata de Moldova in anii urmatori. Mai demult, moldovenii mergeau mai mult la Moscova pentru a munci, vorbeau in rusa, acum ei se indreapta mai curand spre Romania atunci cand doresc sa munceasca in alta parte si vorbesc in romana. Fiecare isi alege drumul sau. In Moldova se afla oameni care nu doresc unirea cu Romania si, desigur, este dreptul lor la aceasta opinie. Dat fiind ca noi suntem o entitate formata dupa dezintegrarea Uniunii Sovietice, si noi avem dreptul la propriul nostru punct de vedere si am dori ca opinia noastra sa fie respectata. Desigur, in referendumul pe care il vom organiza, putem include si o intrebare referitoare la o posibila unificare cu Romania ori chiar privind intrarea in UE – putem include mai multe intrebari, chiar si 10.

“S-ar putea sa fie mai putin dificil sa organizam un referendum privind unirea cu Marea Britanie, decat unirea cu Moldova”

Rep: Puteti pune chiar si o intrebare referitoare la includerea Transnistriei in Commonwealth.

E.V.S: Sigur, si in Marea Britanie. Este, desigur o gluma, dar s-ar putea sa fie mai putin dificil sa organizam un referendum privind unirea cu Marea Britanie, decat unirea cu Moldova. Problema este ca noi nu o vrem pe Regina Marii Britanii. Evident, glumesc.

“По Тирасполе медведи не ходят”

Rep: Desigur ca este o gluma, dar, dincolo de toate aceste scenarii, oamenii din Transnistria traiesc acum si traiesc greu. Transnistria are o situatie economica foarte proasta, un nivel de trai scazut si este prinsa intre o Moldova cu o elita politica pe care des analistii o caracterizeaza ca avand un nivel foarte scazut si o Ucraina neguvernata de mai bine de un an. Care este solutia pentru a depasi aceastaa situatie?

E.V.S: Ce aveti in vedere? Situatia din Moldova sau din Ucraina?

Rep: Am invedere cum poate fi depasita aceasta situatie dificila pentru intreaga regiune. La urma urmelor este vorba despre imbunatatirea conditiilor de viata pentru cetatenii dvs…

E.V.S: Multumesc. Fara discutie, intelegem ca situatia este dificila si nivelul de trai este scazut. Totodata, haideti sa analizam bine motivele pentru care nivelul de trai este atat de scazut. Este o chestiune interna, in organizarea sistemului de management, a politicii economice, o chestiune legata de eficacitatea organizarii guvernarii…

Rep: Domnule Sevciuc, nu-mi dati doar niste cuvinte diplomatice. Dati solutia. Care este solutia?

E.V.S: Rezolvarea problemelor economice, sau ce?

Rep: Cum poate fi depasita actuala stare de instabilitate politica?

E.V.S: Multumesc. Romanii sunt intotdeauna nerabdari… Suntem desigur, interesati sa avem mai multa stabilitate, atat in Moldova cat si in Ucraina. Pentru noi asta este vital. In ce priveste chestiunile de securitate, trebuie sa spun ca la formatul de negociere al problemei transnistrene participa tari foarte stabile: Rusia, SUA, UE si cred ca eforturile acestor trei state sunt suficiente pentru a crea stabilitate economica si politrica in Transnistria. Sper ca v-am raspuns la intrebare.

Rep: Putem considera… Oricum, va multumesc mult…

E.V.S: O ultima intrebare, pentru a concluziona?

Rep: Ce fac autoritatile de la Tiraspol, pentru a imbunatati imaginea Transnistriei? Foarte multi din cei care nu au fost aici, cred ca dincolo de Nistru traiesc un fel de monstri.

E.V.S: Trebuie sa spun, foarte direct, ca autoritatile din Transnistria nu fac de ajuns de mult in aceasta directie. Desigur, acest lucru este legat in mod direct de lipsa resurselor financiare. In acelasi timp, noi ne intalnim cu jurnalistii, inclusiv cu jurnalisti din Romania si incercam sa le explicam in mod deschis care este situatia aici. Asa cum probabil ati vazut, in Tiraspol nu locuiesc ursi si, evident ca nici nu mananca oameni. Legislatia noastra corespunde standardelor internationale, uneori insa chestiunea implementarii acestora in practica este dificila, din motive financiare. Chiar si expertii UE au recunoscut ca deblocarea situatiei logistice din Transnistria ar duce la cresterea produsului intern brut cu 10 – 15%. Eu cred ca mentinerea blocadei este o greseala grava, pentru ca procese economice mai active ar dezvolta si ar schimba mai rapid sistemul politic, iar sanctiunile si limitarile vor ingheta doar situatia actual. iar oameni din Transnistria nu doresc mentinerea actualei situatii.

Rep: Va rog, inca o intrebare – scurta. Ce raspundeti de obicei atunci cand sunteti intrebat de ce nu va casatoriti?

E.V.S: Raspund cu o gluma. Un celibatar, asa ca mine, se intalneste cu prietenii si acestia il intreaba: “De ce nu te casatoresti? O sa mori si n-are cine sa-ti aduca o cana de apa”. El ia sfatul in serios, se casatoreste, are multi copii, nepoti, dar, pana la urma vine si momentul trist al despartirii. Omul, aflat in pragul mortii, zace intins in pat si, in jurul lui sunt toti cei din familie, inlacrimati. Iar el se gandeste: “Si nici macar nu vreau apa”.

Tags: formatul 5+2, negocieri, Rusia, Sevciuk, solutionarea conflictului transnistrean, Tiraspol, Transnistria, Verhovnovo Soveta