Presedintele Parlamentului de la Tiraspol, Evgheni Vasilievici Sevciuk, este un barbat atragator si o fi facut multe inimi de fete sa bata mai repede decat ar trebui. Nu aceasta a fost insa si problema mea. Asadar, sa povestesc…
Trebuia sa-i iau un interviu domnului Sevciuk. Zic “trebuia”, pentru ca tocmai venisem din Osetia de Sud, si voiam sa vad cum se mai simte Transnistria, in calitatea ei de ultim conflict inghetat din Europa. Asadar i-am trimis, pe mail, dlui Sevciuk o lista de intrebari. Stiu ca omul e temeinic, serios si vine intotdeauna pregatit la interviu. In plus mai stiu si ca nu e foarte spontan. Spre deosebire, de exemplu, de presedintele Romaniei, Basescu – un tip efervescent, care chiar nu are nevoie sa-si pregateasca interviurile, Sevciuk trebuie sa stie din timp ce mutari are in plic. Joaca cinstit, nu vine cu kestii servite, dar trebuie sa stie din timp ce ai tu de gand. Asa ca i-am trimis intrebarile dinainte. Intial, voiam un interviu de pus pe blog si ceva “feliute” de voce de taiat din el (din interviu, nu din Dl. Sevciuk) si de bagat ca inserturi audio la stirile de pe Radio Lynx. Numai ca, imediat ce am vazut pe mail confirmarea ca ma primeste, mi-a si venit o idee noua (kestie care mi se intampla des – din pacate pentru oamenii care interactioneaza cu mine, si trebuie sa suporte consecintele). “Ce-ar fi, mi-am zis, sa fac interviul direct pentru radio si sa-l transmit chiar asa, ca interviu, in emisiunea “Spectacolul zilei”, de exemplu?”. Zis si facut, imi scriu introducerea, Radik de la tiras.ru mi-o corecteaza si astept, cu incredere ziua interviului. Dimineata, emotii ca la examen. Mai mult de o cafea mi-a fost imposibil sa inghit. Cu stomacul ghem, m-am dus pe la tiras.ru, sa-mi verific mailul si comments-urile de pe bloguri. Am raspuns la ce aveam de raspuns, pe urma am iesit pe balcon sa-mi repet lectia. Una peste alta, am reusit sa le transmit si baietilor emotiile mele, iar cand sa ies, dupa ce mi-au urat succes, Iura m-a sfatuit: “Daca nu-i cuminte, arde-i una cu reportofonul”. Se referea la Dl. Sevciuk. Sa spun drept, ma gandisem si eu cam la fel, numai ca eram constienta ca reportofonul e destul de sensibil, apartine redactiei si ar fi trebuit sa-l platesc daca-l stricam. Asa ca mai bine nu.
Ajung in sala de protocol a Parlamentului de la Tiraspol. Echipa de la Russia Today tocmai pleca. O domnisoara de la Biroul de Presa a stat de vorba cu mine si eu am fost cat se poate de recunoscatoare, ca asa am mai uitat de emotii. Oricum, mult nu trece, si aud, de pe sala, vocea Dlui Sevciuk, ceea ce-mi aduce aminte ca am de facut un interviu, singura (adica fara translator), in rusa, cu un tip care vorbeste din nastere kestia asta. Oftez adanc si-i zic interlocutoarei mele: “A venit”, cu entuziasmul cu care as fi anuntat venirea profesoarei de chimie in ziua tezei. Obiectul angoaselor mele intra in incapere, da mana cu mine si se aseaza de cealalta parte a mesei. Foarte calm nu era nici el, dar ca toti ucrainienii, Sevciuk are o liniste anume din care nu-l scoti. Ma intreaba: “E nevoie de translator?” si-i raspund ca nu. Zambeste. Cu cateva luni inainte, la primul interviu, ii trimisesem intrebarile in engleza, dl. Sevciuk venise cu translator si-i chinuisem o ora, atat pe el, cat mai ales pe translator, intrebandu-i toate alea, intrerupand inainte de finalul raspunsului, declarandu-ma nemultumita de cat mi se spusese – ma rog cum fac ziaristii.
Ii zic dlui Sevciuk ca fac interviul direct pentru radio, pornesc inregistrarea si zic, tare si clar, de pe foaie, poezia cu “Buna ziua, dragi ascultatori” si asa mai departe. Ma balbai de vreo doua ori, dar reiau plina de hotarare, stiind ca pe calculator voi putea sa scot rateurile. E, si vine randul dlui Sevciuk – doar era interviul cu dumnealui, nu puteam sa vorbesc numai eu. Si incepe cosmarul: distinsul meu politician vorbeste foarte incet, cu ochii infipti la tablia mesei. Sunetul se loveste de lemn si vine inapoi distorsionat, la un nivel si mai scazut decat atunci cand fusese emis. Un telefon incepe sa sune, peste inregistrarea mea, iar eu imi doresc sa-l ucid pe posesor, care oricum iese rapid.
Pozele, cu exceptia primei (care este, de altfel, singua pe care o am cu dl. Sevciuk, desi am cerut in repetate randuri niste imagini mai “informale”) sunt facute de mine, in Tiraspol, si ele vorbesc despre un oras atfel decat il vad politicienii
As fi vrut sa-i zic lui Sevciuk sa vorbeasca uitandu-se la mine, dar nu stiam cum sa fac asta in rusa si mi-era si frica sa-l intrerup. Emotiile pe care le aveam erau mai strasnice decat atunci cand am sustinut disertatia, si peste toate un gand obsesiv ma batuia ca viscolul zapada intr-o noapte de iarna: “DUMNEZEULE, N-O SA AM SUNET!! La cum vorbeste, e imposibil sa am”. De vreo doua ori m-am uitat la camera de luat vederi a Verhovnovo Soveta, sa vad daca inregistreaza macar aia; camera era acolo, dar n-am reusit sa vad aprins nici un beculet rosu. Oricum, daca inregistrarea exista, trebuie ca au vreo doua prim-planuri cu mine, cu o figura speriata, de parca urma sa ma impuste cineva.
Dl. Sevciuk continua sa vorbeasca, uitandu-se atent la masa, constient ca ceva e in neregula, dar fara sa priceapa ce. Pe la jumatatea interviului, preluase o parte din emotiile mele – sunt cat se poate de darnica la transmis asa ceva – de altfel e singurul lucru pe care pot sa-l dau cuiva. Bine e ca macar am inteles in timp real ce mi-a zis interlocutorul (uneori nu inteleg, decat dupa ce raman singura cu inregistrarea si traduc pur si simplu cuvant cu cuvant). Dupa zece minute, chinul s-a terminat, dl. Sevciuk si-a luat un scurt rams bun de la mine, constient ca nu e cazul sa incerce sa discute si altceva, dar mi-a spus oricum ca daca vreau sa ma ajute cu ceva, sa-i dau de stire. Am multumit frumos si m-am carat naibii de acolo. Ma durea inima foarte tare, eram convinsa ca o sa trebuiasca sa cersesc inregistrarea de la Verhovnovo Soveta si, in plus, trebuia sa dau materialul repede. Nu aveam sa-mi permit luxul sa-mi fie foarte rau, decat dupa 11 noaptea, pentru ca trebuia sa intru in direct la “Spectacolul zilei”.
Am infipt reportofonul in primul calculator intalnit in cale (m-am dus la Internet cafe, n-am mai avut rabdare sa ajung la tiras.ru, unde ma asteptau colegii, curiosi daca supravietuisem unui interviu luat de una singura in rusa) si m-am apucat sa macelaresc inregistrarea. A iesit un fisier audio de patru minute, cu un sunet acceptabil, care s-a mai lucrat un pic in productie si s-a auzit chiar foarte bine. Materialul s-a transmis chiar in aceeasi seara, la ora 23, in emisiunea “Spectacolul Zilei”. Din pacate, pentru ca am terminat de prelucrat inregistrarea tarziu (undeva dupa ora 18), n-am mai apucat sa previn Biroul de Presa ca se difuzeaza.
Material audio cu Evgheni Shevciuk
Interviul, in varianta integrala, se aude asa:
Evgheni Sevciuk
Asculta mai multe audio Politica »
Traducerea in romana – mai jos:
Materialul de mai jos mi-a fost transmis de politologul Oazu Nantoi, de la Institutul de Politici Publice. In ciuda faptului ca nu pot fi in totalitate de acord cu parerea distinsului analist, postez textul pentru a acorda cuvantul ambelor parti in chestiunea rezolvarii conflictului de la Nistru.
Этот материал был отправлен политологу Оазу Нантой, из Кишинев. Хоть я не согласно со мнениями аналиста, решила
Aceasta este o inscriptie pe unul din zidurile din Thrinval. Din cate stiu eu, inseamna: “Saakashvili, mincinos!”
Aceasta este o gaura de glont, pe unul din peretii camerei de la hotelul Alan, in care am locuit.
O bucata de proiectil, pe care am cules-o de pe strazile din Thrinval. Cantareste mai mult de un kilogram.
rectorul universitatii din Thrinval, alaturi de colectivul profesoral, incercand sa stabileasca detaliile inceputului de an univesritar.
