Cand am fost in Osetia, am vazut coloane lungi de tancuri. Nesfarsite. Niciodata n-am vazut atatea tancuri unul dupa altul – nici la exercitiile militare, nici in timpul razboiului din Transnistria.
Asa NU trebuie sa arate rezolvarea unui conflict inghetat – Thrinval, august, 2008
Am plecat din Thrinval, lasand in urma un oras in care sperantele oamenilor renasteau chiar de sub senilele acelor tancuri. Am schimbat cinci autobuze, prin toata jumatatea estica a Europei si am ajuns la Tiraspol – frumosul meu oras gingas, pe care in urma cu o luna il lasasem buimac, adunandu-se cu greu de sub urgia Nistrului, ce inecase florile din parc, ajungand pana la soclul statuii lui Suvorov.
Tiraspolul inundat – in iulie 2008; as putea spune ca a fost o vara prea calduroasa pentru bietele noastre conflicte inghetate.
Dupa inundatiile din august, central orasului arata ca dupa razboiul nuclear – chiar asa imi spusese unul din prietenii de acolo, cand incercasem sa gasim un loc unde sa ne placa sa ne plimbam.
“Voina” (“razboi”) este un cuvant pe care transnistrenii il folosesc des – in gluma, in treacat sau chiar ca sa vorbeasca despre ce i-ar putea astepta. “Ei pot sa obtina chiar si o victorie impotriva noastra”, mi-a spus nu demult Evgheni Sevciuk, fara sa precizeze cine sunt “ei”; din fraza reiesea in schimb foarte clar ca este vorba despre o victorie militara.
Nu numai Transnistria se teme de razboi, dar si Ucraina. “A esli zavtra voina?” – este titlul unui articol publicat in Segodnya, la inceputul anului. Materialul facea referire la posibil amenintari la securitatea Ucrainei. Printre acestea: antrenarea intr-un conflict regional provocat de Transnistria.
Prinsa intre o Moldova ostila si o Ucraina care o priveste cu suspiciune, Pridnestrovia, dupa cum ii spun localnicii, are cinstea de a fi ultimul conflict inghetat din Europa, dupa ce caldura verii care tocmai s-a terminat si energia termica degajata de armele lui Saakashvili au topit cele doua conflicte inghetate din Abhazia si Osetia de Sud.
Nu pot decat sa-mi imaginez cum s-a vazut razboiul din Caucaz la televizoarele din casele transnistrenilor. Relatia dintre regiunea de peste Nistru si Osetia de Sud este una foarte stransa: locuitorii Prednistroniei i-au considerat pe sud-osetini (ca si pe abhazi, de altfel) un fel de conationali – nerecunoscuti, ca si ei, sustinuti de Rusia, dar nu pana la capat si renegati de oricine altcineva. Si, dintr-o data, transnistrenii, i-au vazut pe oamenii de aceeasi soarta cu ei fugariti de tancuri si impuscati din toate partile. Intre timp, dincolo de Nistru, nationalistii extremist isi aratau coltii, facand declaratii agressive: bine le face banditilor de la Thrinval. Care banditi erau mai mult femei, care alergau de groaza mortii, sub o ploaie de gloante, cu copiii in brate. Faptul ca Moldova a condamnat ulterior folosirea fortei de catre Georgia nu le-a dat transnistrenilor certitudinea ca nu vor avea intr-o zi o soarta asemanatoare cu cea a sud-osetinilor.
Tiraspolul este un oras care ascunde in suflet o mare durere: cea a razboiului de la inceputul anilor ’90, a saraciei si a injosirilor care au urmat – transnistrenii au fost prezentati drept contrabandisti, traficanti, criminali, teroristi si neaparat betivi. Nimic din toate acestea nu e adevarat – iar in ce priveste ultima acuzatie pot sa spun ca am mers pe strada in Tiraspol chiar si la ore tarzii, dar n-am intalnit oameni beti. Nu ca acolo n-ar fi adoratori ai zeului Bachus, dar probabil ca adeptii acestei ideologii se manifesta exclusiv indoor.
Desi in Tiraspol au avut loc doua atentate teroriste si oamenii se tem in permanenta ca ceva rau s-ar putea intampla, ei ies sa se plimbe, in familie, dupa-amiaza, pe strada centrala (Ulita 25 Oktobrya – se numeste), vegheati de privirea severa a unui Lenin inaripat, din piatra roz, sclipicioasa si de un Suvorov de bronz, al carui cal a ridicat deja o copita spre zarile spre care se va pegati vesnic sa se avante. S-au plimbat (in rusa plimbare se spune “pragulka”) nistrenii si cand au fost “navadnenii” (inundatii), chiar daca orasul era taiat in doua de apa Nistrului care se revarsase si trebuiau sa ocoleasca. Se vor fi plimbat si cand in Caucaz a mers razboiul. Nu i-am vazut cu ochii mei, ca atunci eram in Romania si ma zbateam sa ajung in Osetia, dar cred ca tiraspolcitii s-au plimbat si atunci, serile, si au vorbit despre razboi. Au vorbit in rusa, ca asa se vorbeste pe acolo – oamenii sunt rusofoni, rusofili, de stanga, se tem de razboi, dar vorbesc despre el, se tem si de negocierile de pace, dar si despre ele vorbesc, se tem de Moldova, dar uneori calatoresc acolo si se tem si de propriile autoritati, dar sunt cel putini cunoscuti, daca nu chiar prieteni, cu toti functionarii care reprezinta acele autoritati. Transnistria e o palma de loc – mergi prin ea si toata lumea te intreaba ce mai faci. Iar daca intri intr-un magazine, trebuie neaparat sa spui “zdrastviite”, ca altfel se uita ciudat la tine. A, si sa nu uit – “spasibo” cand cobori din marsrutka.
Altfel, libertatea, nu c-ar limita-o cineva, dar nu e o lectie complet invatata. De aceea, oamenii de aici se exprima nevrotic, deformat, in felul in care Freud descrie ca sunt deformate dorintele erotice in vis. Sa dau cateva exemple: in primavara, cand Moscova recomandase negocieri intre Tiraspol si Chisinau, transnistrenii s-au simtit lasati din mana de rusi (Transnistria intotdeauna se simte lasata din mana cand Moscova recomanda negocieri), iar eu am auzit cuvantul “inchisoare” pronuntat in doua situatii diferite, de doi oficiali diferiti.
Acum, intr-o discutie de cinci minute, mai vechiul meu prieten Dmitry Soin a pronuntat de doua ori cuvantul “opastno” (pericol) si odata “ispugnyaet” (sperie). Soin mi-a creat impresia ca se teme ca Romania vrea sa cucereasca Transnistria, iar eu mi-am amintit de perioada cand eram la master si am iesit odata la tabla, ca sa demonstrez ca Ucraina face canalul Bastroe ca sa atace Romania. Cand am terminat de desenat schema, cu sagetele si liniute, profesorul m-a privit pe deasupra ochelarilor, care-i alunecasera pe varful nasului si m-a intrebat: “Asaaa, deci… Vor sa ne cucereasca ucrainienii… Si ce sa faca dupa aia cu noi?”. Colegii militari din clasa au izbucnit in ras, iar eu m-am simtit cat se poate de vexata.
Inca ceva – in interviul pe care mi l-a acordat de aceasta data, Aleksandru Karaman mi-a spus ca Transnistria si Moldova vor gasi imba comuna numai daca Moldova se orienteaza la fel ca Transnistria, catre Rusia. Asta voia de fapt sa insemne: n-o sa ne invete nimeni romaneste cu pusca in spate. Caraman mi-a spus asta in romana. Noi ne cunoastem demult, de dinainte ca eu sa vorbesc ruseste si el imi va fi intotdeauna foarte drag.
Tiraspol – un oras in care oamenii se plimba seara pe strada principala; poza a fost facuta in iulie 2007
Dincolo de toate aceste spaime, este insa speranta, asa cum mi-a descries-o Nadia: “de atatea ori de-a lungul istoriei, oamenii s-au luptat unii cu altii, chiar si in acelasi oras si apoi au facut pace si au lucrat impreuna, ca sa traiasca intr-o tara infloritoare”.
In parcul din Tiraspol este un tanc sovietic, urcat pe un soclu de piatra. Tinerii casatoriti vin uneori sa se fotografieze la tanc in ziua nuntii. Si tot la tanc, ca sa citez pe cineva, “isi da intalnire toata republica”.
Tancul acela a capatat o functie sociala – e un reper important al orasului. Dar mai are si o alta calitate: senilele lui sunt imobile. Iar teava i se infierbanta numai de la soare – nu si de la proiectilele care pleaca sa ucida oameni. La urma urmelor, el este materializarea unei spaime colective. Pentru ca prin sufletul, in acelasi timp zbuciumat si tihnit (“noi mai negociem oleaca cu Moldova. Asa, putin”, mi-a spus, zambitnd hatru, Caraman) al Transnistriei trece, venind direct din Caucaz, o intreaga coloana de tancuri – fantoma, intruchipate din frica si din amintiri. Iar de sub senilele lor imateriale, insa foarte prezente, rasare, pricajita dar tenace, speranta.
Mihaela Onofrei,
Tiraspol,
15 Septembrie 2008
moreni
on Sep 18th, 2008
@ 5:52 am:
bun, si ce facem? vreti sa se dea o tara intreaga dupa o regiune nascuta, crescuta si mangaiata pe crestet din pure motive politice??? sunteti oameni, la fel ca si osetinii, dar asta nu inseamna ca la tiraspol rasare soarele…
Mihaela Onofrei
on Sep 19th, 2008
@ 2:42 am:
Noi toti, de aici din Tiraspol, speram sa rasara odata si pentru noi soarele. In rest, chestia cu mangaiata pe crestet din pure motive politice – pot sa-ti spun ca politicul, fara sprijinul societatii n-are nici o sansa. O sa vedem ce-o sa mai fie. Noi toti speram ca o sa fie bine. Nu stiu cum ar trebui sa arate acest bine, dar imi doresc ca el sa vina. Multumesc petnru comentarii.
Suvorov
on Sep 19th, 2008
@ 2:07 pm:
Te-ai vandut si tu Mihaela. Chiar ma intrebam cum reusesti sa intrii in Transnistria…. Cu asemenea articole… Daca ai fi fost fimea mi-ar fi fost rusine cu tine. Nu-i vad rostul unui asemenea articol, de fapt nu-i mai vad rostul unui acestui blog, mai ai un pic si spui ca Smirnov e fata mare…. Daca nu citeam semnatura credeam ca este un articol din Tiraspol Times sau Pridnestrovie.net. SA-TI FIE RUSINE!
Suvorov
on Sep 19th, 2008
@ 2:11 pm:
Mi se pare mei sau este o foarte mare diferenta intre interviurile de acu cativa ani publicate pe blog si articolul acesta? Ce s-a intamplat intre timp? Mi-ai stricat seara.
Mihaela Onofrei
on Sep 21st, 2008
@ 10:30 am:
Dragul meu Suvorov,
La comentarii iti raspund asa: in primul rand NU mi-e rusine. Acestea sunt convingerile mele si, in plus, spre deosebire de tine, eu nu ma ascund sub pseudonim. De vandut nu m-am vandut niciodata in cei 18 ani de cand fac meseria de jurnalist; dar de foarte multe ori am fost acuzata de acest lucru, doar pentru ca am gandit altfel decat restul. Nu am casa, nici masina, si nici macar cont in banca. Nu m-am vandut, deci, in schimb de foarte multe ori am dat gratis sufletul si increderea mea unor oameni si unor idei care adesea le-au si meritat.
“Daca ai fi fost fimea mi-ar fi fost rusine cu tine” – spui tu. Nu vreau sa fiu fiica ta, asa cum nu vreau sa fiu nici macar fiica parintilor mei, cu care nu am nici un fel de relatii.
“…mai ai un pic si spui ca Smirnov e fata mare” – spui tu. Iar eu raspund: nu sunt ginecolog si nici macar nu ma intereseaza fecioria domnului Smirnov. Opiniile dansului, insa – da.
“Mi se pare mei sau este o foarte mare diferenta intre interviurile de acu cativa ani publicate pe blog si articolul acesta? Ce s-a intamplat intre timp?”. Ce sa se intample? Am fost in Osetia, am vazut razboiul si ce le-a facut el oamenilor. Mi-am amintit de Transnistria si de razboiul de atunci, i-am cunoscut mai bine pe oamenii care traiesc acum in Transnistria. Altfel, nimic important. Iar de intrat, intru cu acreditare, facuta normal, de la redactie. M-au intors de cateva ori de la granita, dar n-am facut mare caz de asta, in ciuda faptului ca de fiecare data ajung acolo cu dureri cumplite de oase, dupa un drum de 15 ore cu autobuzul.
Imi pare rau ca ti-am stricat seara, dar multumesc pentru comentarii. Apropos, tu cand ai fost ultima oara in Transnistria?
Cu drag,
Mihaela
xp0n1k
on Sep 22nd, 2008
@ 6:49 am:
Хорошо пишешь аффтар
BlizZard
on Sep 22nd, 2008
@ 8:39 am:
Полезный у вас всё-таки блог =)
Deleter
on Sep 22nd, 2008
@ 9:03 am:
Теперь буду почеще читать…клёвенька =))))))
Ultimatum
on Sep 22nd, 2008
@ 9:03 am:
Обдуманно написано!
Marzazil
on Sep 22nd, 2008
@ 9:03 am:
красиво, сделал! Благодарю!!!
Taurus
on Sep 22nd, 2008
@ 9:03 am:
Это то что нужно…..респект….
UltimateX
on Sep 22nd, 2008
@ 9:04 am:
Супер! Так держать!!!!
Goodyear
on Sep 22nd, 2008
@ 9:07 am:
Охренеть от такого можно
Walka
on Sep 22nd, 2008
@ 9:07 am:
А ты оказывается МОЛОДЕЦ
BEXT
on Sep 22nd, 2008
@ 9:12 am:
просто респект.
Монстр-Кеша
on Oct 17th, 2008
@ 1:58 pm:
админ, дружище, стукни мне пожалуйста в аську 546-480-41О. или напиши здесь, где ты взял шаблон для своего сайта. спасибо
з.ы. очень понравился диз
Mihaela Onofrei
on Oct 19th, 2008
@ 11:30 am:
Admin, raspunde-i omului, ca nu stiu ce spune acolo cu sablonul site-ului.Eu doar stiu sa scriu
Algossefest
on Nov 28th, 2008
@ 6:39 am:
Классный постег ! Подпишусь на ленту
KolikoTer
on Feb 17th, 2009
@ 12:26 pm:
Сайт достоин уважения. Это лучшее что я видел. Риспект
CargoMenz
on Feb 22nd, 2009
@ 8:24 am:
transnistria.imagine-romania.ro самый лучший! ребят так держать
CreditorZ
on Feb 22nd, 2009
@ 8:39 am:
transnistria.imagine-romania.ro поздравляю вас с праздником, всего наилучшего!1
RedmanQ
on Feb 23rd, 2009
@ 2:09 pm:
Достаточно хорошая тема. ИМХО лучшее что я видел
FridOpG
on Feb 23rd, 2009
@ 11:25 pm:
Афтору риспект. Пости даьше. Рульно получилось
SasShoKK
on Feb 24th, 2009
@ 8:27 am:
Блин после праздника, голова болит ппц, даже читать не могу что то
Tritsiklij
on Feb 25th, 2009
@ 1:11 am:
Ох порадовали так порадовали. Это вам тут не шутки
FredyterO
on Feb 25th, 2009
@ 1:40 am:
Уххх Да блог что надо. Посмотрю еще раз на досуге
Chaki
on Feb 28th, 2009
@ 3:25 pm:
А вобше хотелось бы видеть обновления почаше, а так ребят жедаю вам успеха в продвижении вашего блога. Успехов
Romanel
on Apr 21st, 2009
@ 1:04 pm:
despre oameni beti
probabil nu ati mers pe strazile care trebuie 
Mihaela Onofrei
on Apr 21st, 2009
@ 4:25 pm:
Daca te incalzeste cu ceva, ieri am vazut un betiv – eram in Internet club, la calculator si el a intrat acolo si a inceput sa tipe. M-am speriat foarte tare (nu fac fite), pentru ca dupa ce am trait la Chisinau sunt cu nervii la pamant. Ceva mai devreme, pe strada, in dreptul meu a oprit o masina cu numar de Moldova si soferul m-a intrebat unde e balnitza. M-am speriat asa de tare, ca nici nu mai stiam ce sa-i raspund. A, si azi-noapte am mai vazut tot asa niste betivi, cand am iesit din casa sa-mi cumpar ceva dulce. Altii nu am vazut, astia sunt toti.
Труженник биржи
on May 19th, 2009
@ 7:44 pm:
Навело на ряд идей, щас попробую, отпишусь по результатам.