Presedintele Parlamentului de la Tiraspol, Evgheni Vasilievici Sevciuk, este un barbat atragator si o fi facut multe inimi de fete sa bata mai repede decat ar trebui. Nu aceasta a fost insa si problema mea. Asadar, sa povestesc…

Trebuia sa-i iau un interviu domnului Sevciuk. Zic “trebuia”, pentru ca tocmai venisem din Osetia de Sud, si voiam sa vad cum se mai simte Transnistria, in calitatea ei de ultim conflict inghetat din Europa. Asadar i-am trimis, pe mail, dlui Sevciuk o lista de intrebari. Stiu ca omul e temeinic, serios si vine intotdeauna pregatit la interviu. In plus mai stiu si ca nu e foarte spontan. Spre deosebire, de exemplu, de presedintele Romaniei, Basescu – un tip efervescent, care chiar nu are nevoie sa-si pregateasca interviurile, Sevciuk trebuie sa stie din timp ce mutari are in plic. Joaca cinstit, nu vine cu kestii servite, dar trebuie sa stie din timp ce ai tu de gand. Asa ca i-am trimis intrebarile dinainte. Intial, voiam un interviu de pus pe blog si ceva “feliute” de voce de taiat din el (din interviu, nu din Dl. Sevciuk) si de bagat ca inserturi audio la stirile de pe Radio Lynx. Numai ca, imediat ce am vazut pe mail confirmarea ca ma primeste, mi-a si venit o idee noua (kestie care mi se intampla des – din pacate pentru oamenii care interactioneaza cu mine, si trebuie sa suporte consecintele). “Ce-ar fi, mi-am zis, sa fac interviul direct pentru radio si sa-l transmit chiar asa, ca interviu, in emisiunea “Spectacolul zilei”, de exemplu?”. Zis si facut, imi scriu introducerea, Radik de la tiras.ru mi-o corecteaza si astept, cu incredere ziua interviului. Dimineata, emotii ca la examen. Mai mult de o cafea mi-a fost imposibil sa inghit. Cu stomacul ghem, m-am dus pe la tiras.ru, sa-mi verific mailul si comments-urile de pe bloguri. Am raspuns la ce aveam de raspuns, pe urma am iesit pe balcon sa-mi repet lectia. Una peste alta, am reusit sa le transmit si baietilor emotiile mele, iar cand sa ies, dupa ce mi-au urat succes, Iura m-a sfatuit: “Daca nu-i cuminte, arde-i una cu reportofonul”. Se referea la Dl. Sevciuk. Sa spun drept, ma gandisem si eu cam la fel, numai ca eram constienta ca reportofonul e destul de sensibil, apartine redactiei si ar fi trebuit sa-l platesc daca-l stricam. Asa ca mai bine nu.

Ajung in sala de protocol a Parlamentului de la Tiraspol. Echipa de la Russia Today tocmai pleca. O domnisoara de la Biroul de Presa a stat de vorba cu mine si eu am fost cat se poate de recunoscatoare, ca asa am mai uitat de emotii. Oricum, mult nu trece, si aud, de pe sala, vocea Dlui Sevciuk, ceea ce-mi aduce aminte ca am de facut un interviu, singura (adica fara translator), in rusa, cu un tip care vorbeste din nastere kestia asta. Oftez adanc si-i zic interlocutoarei mele: “A venit”, cu entuziasmul cu care as fi anuntat venirea profesoarei de chimie in ziua tezei. Obiectul angoaselor mele intra in incapere, da mana cu mine si se aseaza de cealalta parte a mesei. Foarte calm nu era nici el, dar ca toti ucrainienii, Sevciuk are o liniste anume din care nu-l scoti. Ma intreaba: “E nevoie de translator?” si-i raspund ca nu. Zambeste. Cu cateva luni inainte, la primul interviu, ii trimisesem intrebarile in engleza, dl. Sevciuk venise cu translator si-i chinuisem o ora, atat pe el, cat mai ales pe translator, intrebandu-i toate alea, intrerupand inainte de finalul raspunsului, declarandu-ma nemultumita de cat mi se spusese – ma rog cum fac ziaristii.

Ii zic dlui Sevciuk ca fac interviul direct pentru radio, pornesc inregistrarea si zic, tare si clar, de pe foaie, poezia cu “Buna ziua, dragi ascultatori” si asa mai departe. Ma balbai de vreo doua ori, dar reiau plina de hotarare, stiind ca pe calculator voi putea sa scot rateurile. E, si vine randul dlui Sevciuk – doar era interviul cu dumnealui, nu puteam sa vorbesc numai eu. Si incepe cosmarul: distinsul meu politician vorbeste foarte incet, cu ochii infipti la tablia mesei. Sunetul se loveste de lemn si vine inapoi distorsionat, la un nivel si mai scazut decat atunci cand fusese emis. Un telefon incepe sa sune, peste inregistrarea mea, iar eu imi doresc sa-l ucid pe posesor, care oricum iese rapid.

Pozele, cu exceptia primei (care este, de altfel, singua pe care o am cu dl. Sevciuk, desi am cerut in repetate randuri niste imagini mai “informale”) sunt facute de mine, in Tiraspol, si ele vorbesc despre un oras atfel decat il vad politicienii

As fi vrut sa-i zic lui Sevciuk sa vorbeasca uitandu-se la mine, dar nu stiam cum sa fac asta in rusa si mi-era si frica sa-l intrerup. Emotiile pe care le aveam erau mai strasnice decat atunci cand am sustinut disertatia, si peste toate un gand obsesiv ma batuia ca viscolul zapada intr-o noapte de iarna: “DUMNEZEULE, N-O SA AM SUNET!! La cum vorbeste, e imposibil sa am”. De vreo doua ori m-am uitat la camera de luat vederi a Verhovnovo Soveta, sa vad daca inregistreaza macar aia; camera era acolo, dar n-am reusit sa vad aprins nici un beculet rosu. Oricum, daca inregistrarea exista, trebuie ca au vreo doua prim-planuri cu mine, cu o figura speriata, de parca urma sa ma impuste cineva.

Dl. Sevciuk continua sa vorbeasca, uitandu-se atent la masa, constient ca ceva e in neregula, dar fara sa priceapa ce. Pe la jumatatea interviului, preluase o parte din emotiile mele – sunt cat se poate de darnica la transmis asa ceva – de altfel e singurul lucru pe care pot sa-l dau cuiva. Bine e ca macar am inteles in timp real ce mi-a zis interlocutorul (uneori nu inteleg, decat dupa ce raman singura cu inregistrarea si traduc pur si simplu cuvant cu cuvant). Dupa zece minute, chinul s-a terminat, dl. Sevciuk si-a luat un scurt rams bun de la mine, constient ca nu e cazul sa incerce sa discute si altceva, dar mi-a spus oricum ca daca vreau sa ma ajute cu ceva, sa-i dau de stire. Am multumit frumos si m-am carat naibii de acolo. Ma durea inima foarte tare, eram convinsa ca o sa trebuiasca sa cersesc inregistrarea de la Verhovnovo Soveta si, in plus, trebuia sa dau materialul repede. Nu aveam sa-mi permit luxul sa-mi fie foarte rau, decat dupa 11 noaptea, pentru ca trebuia sa intru in direct la “Spectacolul zilei”.

Am infipt reportofonul in primul calculator intalnit in cale (m-am dus la Internet cafe, n-am mai avut rabdare sa ajung la tiras.ru, unde ma asteptau colegii, curiosi daca supravietuisem unui interviu luat de una singura in rusa) si m-am apucat sa macelaresc inregistrarea. A iesit un fisier audio de patru minute, cu un sunet acceptabil, care s-a mai lucrat un pic in productie si s-a auzit chiar foarte bine. Materialul s-a transmis chiar in aceeasi seara, la ora 23, in emisiunea “Spectacolul Zilei”. Din pacate, pentru ca am terminat de prelucrat inregistrarea tarziu (undeva dupa ora 18), n-am mai apucat sa previn Biroul de Presa ca se difuzeaza.

Material audio cu Evgheni Shevciuk

Interviul, in varianta integrala, se aude asa:

Evgheni Sevciuk
Asculta mai multe audio Politica »
Traducerea in romana – mai jos:

- Buna ziua, dragi ascultatori, Dl. Evgheni Sevciuk, presedintele Parlamentului Nistran a avut amabilitatea de a raspunde la cateva intrebari pentru Radio Lynx. Buna ziua, Evgheni Vasilievici.

- Buna ziua.

- Voi incepe cu o intrebare neobisnuita, dar foarte importanta: cum ati putea sa-l caracterizati pe cetateanul Transnistriei? Cine este el? Si cum se simte in calitate de locuitor al ultimului conflict inghetat?

- Cetateanul Transnistriei, care este component al poporului transnistrean, care include etnici rusi, moldoveni si ucrainieni; toate aceste etnii convietuiesc pe teritoriul Transnistriei si pace si buna vecinatate, fara ca intre ei sa existe nici un fel de tensiuni. In ce priveste starea de spirit a oamenilor de aici, potrivit informatiilor pe care le avem, fara discutie, ei traiesc in conditii sociale si economic dificile, care decurg din faptul ca nu suntem recunosuti de comunitatea internationala, si, fara discutie, ca si oamenii care traiesc in Romania, Moldova, Ucraina, fiecare familie are propriile ei probleme, doar ca la noi, pe langa aceste probleme, exista si cele legate de nerezolvarea unor probleme politice delicate, cum ar fi recunoasterea pasapoartelor, posibilitatea de a face comert cu alte tari si asa mai departe. Nu este o situatie usoara si presiunile psihologice suplimantere asupra cetatenilor Transnistriei sunt legate de aceasta situatie.

- Exista teama de izbucnirea unui nou razboi?
- Fara discutie ca temerile exista, pentru ca in ultimii opt ani aici a fost practic razboi economic cu Moldova si noi vedem ca urmarile acestui razboi au condus la scaderea niveluluide trai in Transnistria, au stimulat forta de munca sa plece si, de asemenea, mai vedem ca in Zona de Securitate, periodic, au loc incidente, sunt tensiuni. Fara discutie, dupa experienta amara din 1992, oamenii de aici se tem de repetarea scenariului de atunci pe teritoriul Transnistriei. Vedem ca incercari de a forta lucrurile, asa cum s-a intamplat in relatia dintre Georgia si Osetia de Sud, ii obliga si pe transnistreni sa-si aminteasca faptul ca un asemenea scenariu, din nefericire este posibil si in Transnistria.
- Cum vedeti viitorul regiunii in contextul international de dupa razboiul din Caucaz?

- Eu nu as lega viitorul Transnistriei anume de razboiul din Caucaz, eu vad viitorul Transnistriei in cadrul acelei rezolvari, care respecta voninta poporului din Transnistria. Este bine cunoscut ca decizia oamenilor de aici este de a trai intr-o tara independenta si suverana. In ce priveste respectarea acestei decizii, oficialii nostri fac eforturi pentru atingerea acestui obiectiv al poporului transnistrean.
- De ce Federatia Rusa nu a recunoscut si Transnistria impreuna cu Abhazia si Osetia de Sud?

- Desigur ca poporul transnistrean a dorit si recunoasterea Transnistriei, dar Federatia Rusa isi respecta rolul de tara – garant al rezolavarii conflictului moldo-transnistrean si, in acest cadru doreste sa creeze conditiile maximale pentru atingerea scopului negocierilor, asa cum a fost stabilit in 1997, de a construi un stat comun din Transnistria si Moldova. Rusia se straduieste sa dinamizeze procesul de negocieri si incearca sa gaseasca o forma de rezolvare care sa fie acceptata de ambele parti.

- De ce mai este nevoie de negocieri, daca dvs. doriti, oricum, independenta?

- Dat find ca in cazul procesului de negocieri sunt aduse in discutie aceste probleme delicate – chestiunea rezolvarii politice, chestiunea statusului, dupa parerea mea, este necesar sa fie luata decizia de a schimba abordarea in dialogul dintre Moldova si Transnistria, astfel incat sa existe baza pentru un dialog constructiv. Am in vedere in aceasta etapa dificila a negocierilor, ca ar trebui revazute chestiunea reducerii tensiunilor dintre Moldova si Transnistria, crearea conditiilor maximale pentru circulatia peste granita de facto dintre Moldova si Transnistria, crearea conditiilor pentru dinamizarea proceselor de dezvoltare economica, atat in Moldova, cat si in Transnistria si, in etapa urmatoare sa trecem la discutiile mai dificile. Daca de la inceput sunt puse in discutie chestiunile de status, cred ca nu este chiar bine, pentru ca, dupa parerea mea, incercarile de a rezolva problemele de status nu pot avea succes curand mai ales in noile conditii dificile, dupa situatia din Caucaz. Dar, avand in vedere eforturile pe care le face Federatia Rusa, de a aduce pe masa negocierilor un nou proiect, care sa multumeasca ambele parti, eu in acesta imi pun mari sperante.

- Au intervenit schimbari in relatia dintre Moscova si Tiraspol dupa razboiul din Caucaz?

- Eu cred ca nu au intervenit schimbari, mie mi se pare pur si simplu, dupa razboiul din Caucaz, pozitia Rusiei este mai eficienta in aceea ca trebuie in primul rand sa apere vietile cetatenilor. Pentru noi este foarte important, pentru ca viata cetatenilor este cel mai scump pret care poate fi platit. Mi se pare ca Federatia Rusa, in calitate de tara – garant si de membru al procesului de negocieri se straduieste sa creeze conditiile pentru a nu se repeat situatia din Caucaz in Transnistira.

- Presupunand ca s-ar produce o reintegrare a Transnistriei in Republica Moldova – ce garantii ar trebui sa dea Chisinaul ca acestei reintegrari nu-i va urma o vanatoare de vrajitoare si, de asemenea, ca nu va fi afectat caracterul multietnic al regiunii?

- Termenul de reintegrare nu este corect, pentru ca Transnistria nu a facut niciodata parte din statul moldovean. Doresc sa reamintesc Transnistria, ca republica, a fost formata in 1990, iar Moldova a fost recunoscuta ca stat in 1991, si, de asemenea, in perioada sovietica, Transnistria a facut parte din Moldova vreme de 50 de ani, in vreme ce Transnistria a fost formata in urma cu 80 de ani. De aceea nu vreau sa discut aceasta problema, pentru ca nu mi se pare corecta. Eu cred ca ar fi o decizie nedreapta, daca discutia ar merge pe varianta a reintegrarii.

- Multumesc pentru raspunsuri.

Interviul a fost anuntat pe site-ul Verhovnovo Soveta. Inainte de a incepe inregistrarea, ii dadusem dlui Sevciuk o panglicuta cu culorile steagului Osetiei de Sud si-i spusesem, in rusa mea ezitanta, ca-mi doresc ca situatia de acolo sa nu se repete si aici (pentru mine Transnistria devenit, de ceva vreme, “aici”) si ca sper ca lucrurile sa se termina cu bine. Pe site-ul Sovietului Suprem au povestit si acest amanunt, cu mentiunea ca i-am urat dlui Sevciuk ca “rezolvarea politica a conflictului sa se produca cat mai curand”, ceea ce era, in esenta, adevarat. Dl. Sevciuk, sau cineva dintre consilierii domniei sale ar fi putut sa forteze nota si sa spuna, de pilda, ca le doresc obtinerea independentei (ceea ce n-ar fi corespuns realitatii), dar n-au facut-o. Asta m-a impresionat foarte tare.

Postul de pe site-ul Verhovnovo Soveta poate fi gasit la adresa:

http://www.vspmr.org/News/?ID=2191

Primul meu interviu cu dl. Sevciuk, poate fi citit la adresa:

http://www.radiolynx.ro/blogs/reporter-special/2008/06/04/%c2%ab%d0%9f%d0%be-%d0%a2

Si acela a fost de asemenea anuntat pe site-ul Verhovnovo Soveta.

Un lucru e cert: data viitoare trebuie sa gasesc un mod nou de a interactiona cu dl. Sevciuk – nu de alta, dar mi se pare ca s-a intrat intr-o rutina – eu ii trimit mail cu intrebarile, el imi raspunde, tot pe mail ca ma primeste si dupa aia ne postam unul pe altul pe Inernet. Ceva trebuie sa se schimbe. Gata, am gasit! Cand invat rusa mai bine – fac reportaj cu o zi din viata presedintelui parlamentului de la Tiraspol. Nu stiu daca o sa accepte, cu certitudine ca n-o sa-i convina, dar stiu ca, daca va zice da, materialul va iesi inr-un mare fel. Oricum, pana sa ma simt eu in stare de asemenea acrobatii prin limba rusa, mai dureaza.
Pana atunci, asculati o emisiune in care am ingramadit toata Transnistria posibila si chiar si un pic de Moldova. E si dl. Sevciuk acolo si, mai ales, sunt doi prieteni care-mi lipsesc foarte mult: realizatorul Toni Momoc, politolog, specialist in comunicare politica, si Stela Irizan, studenta la jurnalism si vorbitoare nativa de limba rusa, pentru ca e nascuta peste Prut. Stela a plecat dincolo de Ocean, in State, si mi-a lipsit toata aceasta vara fierbinte, in care mi s-au spulberat cateva vise si s-au nascut altele.

http://www.radiolynx.ro/blogs/reporter-special/2008/06/16/cum-am-ingramadit-intr-o-ora-cele-doua-maluri-ale-nistrului/

Tags: Evgheni Sevciuk, rezolvarea conflictului, Tiraspol, Transnistria, Verhovnovo Soveta