Poaza a fost facuta in primavara, dupa parada de ziua Sfintilor Chiriil si Metodiu. Sub coif sunt eu. Cativa prieteni mi-au spus ca nu era nevoie de coif – arat suficientde inspaimantator si fara.

Am revenit la Tiraspol, de aceasta data in concediu. Este toamna si eu imi transcriu amintirile din Osetia, pe blogul Reporter Special. Orasul linistit, cu pisicile lui dormind la soare m-a primit cu caldura, ca de fiecare data. Telefonista mi-a verificat de doua ori numarul de telefon inainte sa-mi incarce contul, pentru ca stie ca in rusa incurc numeralele, si nici atunci cand le scriu (cu cifre!) nu sunt totdeauna atenta. In prima zi eram atat de obosita (de fapt atat de eu) incat mi-am uitat sacul la “Andy’s”. Aveam in el totul – pasaport, acreditatie, aparatul foto, reportofonul si – evident! – banii. M-am intors in fuga de la coltul strazii (asta desigur ca m-a trezit la realitate), iar fata care servea iesise si ea sa se uite dupa mine.

Orasul miroase a frunze arse, iar foarte de dimineata se invaluie in ceata, ca intr-un sal gros in asteptarea iernii. Catre pranz, se face cald, iar seara e oleaca de vant.

Iata si cateva poze facute in aceste zile in orasul peste care toamna s-a asternut frumos, traind cu voluptate ultimile zile cu soare din acest an:

Mihaela Onofrei,

Tiraspol,

31 octombrie 2008.

Tags: Nistru, separatism, Tiraspol, Transnistria

Foto: Unul dintre foarte multii raniti pe care razboiul din Caucaz i-a produs.

Am vrut sa fac o corespondenta din spital, cu ranitii din razboi, dar m-am trezit prea tarziu. Cei in stare grava fusesera deja trimisi la Vladikavkaz sau chiar la Moscova. Ceilalti plecasera deja acasa. Am inceput sa caut prin oras, intreband din om in om daca nu cunosc o familie in care au fost raniti. Cineva m-a trimis la poarta Farizei. Am asteptat mult pe bancuta din fata, pentru ca ei erau plecati sa ia apa.

“Vino sa vezi”, mi-a spus, dupa ce i-am explicat ce vreau. M-a dus in dormitor, unde erau pozele lor, ale celor care murisera.

Sotul Farizei a fost impuscat. Ea nu vorbeste despre asta. Mama ei a primit mai multe schije in ochi si in cap. Un alt frate a fost ucis in 1992, la inceputul conflictului – dupa ce s-a intors viu din Afganistan. Al doilea frate era internat in spital la Vladikavkaz – ranit la cap in timpul “operatiunilor de acum”; eu tot nu inteleg cum poti numi “operatiuni” un sir de intamplari nenorocite, generate de vointa umana, in urma carora rezulta oameni omorati si mutilati, nici nu stiu cum altfel ar putea fi numit asa ceva.

Read the rest of this entry »

 Predica Osetia [0:38m]: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: Caucaz, Osetia de Sud, razboi

 Miscarea de tineret “Proriv”, una dintre cele mai puternice si mai reprezentative organizatii politice din Tiraspol, de orientare pro-rusa, a protestat de mai multe ori impotriva cenzurii impuse de Ministrul Informatiilor. Din pacate, protestele nu au dus la rezolvarea situtiei, intr-o regiune in care in urma cu 16 ani a izbucnit un razboi, unul dintre motive fiind deficitul de exprimare multiculturala. In ce consta cenzura, explica Alena Arsinova, directorul executiv al “Proriv”:

“Suntem nemultumiti pentru faptul ca nici unul dintre mijloacele oficiale de informare in masa nu preia informatiile noastre. Mai mult, Ministerul Informatiilor si Telecomunicatiilor a impus un embargo legat de mentionarea cuvantului „Proriv” in ziare sau la televiziune. Desigur, acesta nu este un motiv pentru ca despre noi sa nu se vorbeasca la televiziunile comerciale, asa cum este TSV.

   Unul dintre protestele organizate de “Proriv” impotriva blocadei impuse de Ministerul Informatiilor.

Mai pot sa spun ca programul nostru de radio a fost inchis si, de asemenea, au fost incercari de a opri aparitia ziarului, „Russkiy Proriv!”, editat de organizatia noastra. Au fost totodata si tentative de a ne bloca site-urile de internet. Motivul? Cred ca oamenii care nu doresc sa ne vada in Transnistria isi dau seama ca noi suntem o forta politica reala, un partid care lupta pentru drepturile si interesele celor multi. Oamenii apreciaza acest lucru si de accea, in ceea ce priveste cota de incredere suntem pe locul doi.

Noi reactionam la toate aceste presiuni – avem ziarul nostru si pagina de Internet tiras.ru, in care spunem oamenilor adevarul, atat despre noi, cat si despre situatia din Transnistria si din alte parti. De asemenea, membrii nostril viziteaza saptamanal diferite regiuni din Transnistria; vorbim cu oamenii, avem cu ei un contact direct.

Consider ca nu conteaza blocada pe care unii incearca sa o impuna impotriva noastra, pentru ca asa invatam sa lucram fara ajutorul mijloacelor oficiale de informare in masa. Cei care au instituit acest penibil embargo impotriva noastra se indoiesc de onestitatea si independenta mass media. De aceea, oamenii care sunt interesanti de instituirea blocadei au de pierdut nu noi”.

Tags: Alena Arsinova, cenzura, Ministerul Informatiilor, Proriv, Tiraspol, Transnistria

   Ieri a fost ziua onomastica a unuia dintre colaboratorii mei apropiati – Dmitri Iurevici Soin, seful agentiei de presa tiras.ru si liderul miscarii de tineret “Proriv“, din Tiraspol. Cu prilejul sarbatorii de Sf. Dumitru ii doresc multa sanatate, fericire, si fie ca Dumnezeu sa-i implineasca dorintele cele de folos. As fi postat urarea de ieri, dar eram in drum spre Transnistria si nu am avut acces la Internet. Inca odata “La multi ani!”, Dmitri Iurevici.

Mihaela Onofrei,

Tiraspol,

27 noiembrie 2008.

Tags: Dmitri Soin, Proriv, Tiraspol, Transnistria

Cu Alexandru Caraman ne stim de 16 ani, dar el n-ar recunoaste in ruptul capului ca suntem atat de batrani. Prin ’92, eu eram un copil care se juca de-a corespondentul de razboi (aveam 20 de ani atunci), iar el era barbat in toata firea si – pot acum sa dezvalui – ochii verzi si frumosi ai lui Caraman ma predispuneau la oarecare visare. Atunci domnia sa purta titulatura, in acelasi timp blamanta si importanta, de „vicepresedinte al guvernului separatist de la Tiraspol”. Respectiv, era un personaj in acelasi timp negativ si principal al povestii. Am cateva amintiri cu el, din acele zile intunecate chiar si atunci cand afara era soare, din acele zile incarcate de durere si spaima.

Read the rest of this entry »

Tags: Alexandru Caraman, Kvint, razboi, separatisti, Tiraspol, Transnistria

A trecut ceva timp de cand ar fi trebuit sa scriu acest post, de care de altfel nici nu prea am chef, ca e cu prea multa politica. Acum doua saptamani, cam pe joi, ma hotarasem sa scriu despre “Axioma lui Caraman”, numai ca planurile mi-au fost date peste cap de un articol aparut pe pagina electronica a lui Deutsche Welle. Se spunea ca negocierile de rezolvare a conflictului de la Nistru, “programate sa aiba loc la Viena au esuat din cauza refuzului partii transnistrene de a lua parte la discutii”. Se pare ca informatia circulase mai demult pe surse prin presa “de specialitate” (ghilimelele nu au nici o conotatie peiorativa – doar ca eu nu ma consider ziarist “specializat” pe problema transnistreana, ori pe problematica legata de conflictele separatiste; sunt reporter special si gata). Oricum, intr-o prima faza, am ramas nauca. Sa te pomenesti asa, deodata, cu “masa de negocieri” pusa in fata, fara preaviz, fara nimic nu e lucru de joaca. De unde a mai aparut si intalnirea asta de la Viena- mi-am zis; si cum sa participe “liderii separatisti” la ea, dat fiind ca ei n-au voie in UE – i-a trecut Moldova pe un fel de lista neagra, asa ca sunt scuipati inapoi, imediat cum ajung la fruntaliile europene. Nu-i de mirare ca oamenii vorbesc ruseste, dat fiind ca aia e singura tara pe care au voie s-o viziteze in calitatea lor de transnistreni si separatisti. In rest, nici China nu-i primeste, ca daca i-ar primi, probabil s-ar gasi printre ei unii care sa vorbeasca in chineza. De altfel, trebuie sa spun ca anul trecut mi-am petrecut toata vara in Tiraspol si, la hotelul Drujba, unde am locuit, era o camerista, din Kazahstan, care mi-a povestit ca a locuit aproape de granita cu China si ca adesea trecea granita pe jos. Femeia stia chineza, chiar bine, dar eu n-am avut cum sa verific asta, dat fiind ca nu vorbesc aceasta limba, cu toate ca unoeri colegii ma mai intreaba: “Mihaela, esti chinez?”.

Read the rest of this entry »

Tags: Aleksandru Caraman, Ivan Burgudji, Oazu Nantoi, Tiraspol, Transnistria

Hotarat lucru, in Caucaz am avut o problema cu incaltamintea. La fel ca in Borjumi, si in Thrinval am ramas in picioarele goale pe strada. Trebuia sa ajung la o conferinta de presa care urma sa inceapa in cinci minute. La cativa pasi de Centrul e Presa papucul s-a rupt si asta a fost – aveam de ales intre a-l lasa acolo si a-mi continua drumul desculta sau puteam sa gasesc rapid o solutie. M-am apropiat de primul tanc osetin – erau destule pe strada la momentul acela – si am cerut ajutor. Mi-am zis, pe buna dreptate, ca acolo unde e o masinarie asa de complicata, n-au cum s anu aiba si un adeziv la indemana. Asa ca i-am cerut militaruluic are se itea pe gatul turelei ceva de lipit. Militarul era foarte tanar – nu voi conteni sa spun lucrurul asta, pentru ca mi se pare nedrept ca niste oameni atat de tineri (gruzini, osetini sau rusi) sa moara. Soldatul a spus ca n-are “cleya” si m-a intrebat la ce-mi trebuie. I-am aratat ce mai ramasese din papucul meu. Vazand ca situatia e serioasa, el a cerut sprijin de la tancul din spate. Nici acolo nu era nimic de lipit, asa ca vorba s-a dus si mai in urma. Pana la urma, unul din baieti a venit la tancul unde cerusem ajutor prima data. Eu ma hlizeam dfe zor, incercand sa-mi ascund jena ca mpobilizasem o intreaga coloana de tancuri sa-mi lipeasca papucii.

Read the rest of this entry »

Tags: Aleksei Marsinov, Caucaz, Irina Gagloeva, razboi

Sursa: www.adn.es

Sursa: www.elpais.com

Doua fete alte liderului osetin – o persoana care in orice caz isi arata extrem de direct emotiile

Asadar, spuneam ca am ramas o saptamana intreaga in Thrinval. La o zi dupa ce am ajuns eu, a venit si Kokoiti de la Moscova. Eduard Kokoiti e presedintele lor, al osetinilor. Occidentalii il numesc “liderul separatist”. Si georgienii tot asa ii zic. Al lui insa il sustin si au incredere in el. N-am vrut sa-mi placa Kokoiti – in primul rand pentru ca e politician, in al doilea rand pentru ca e separatist. De intalnit, l-am intalnit la conferinta de presa pe care a organizat-o in ziua venirii.

Read the rest of this entry »

Tags: Kokoiti, Osetia de Sud, razboi

Materialul a fost realizat pentru Radio Lynx, in iunie anul curent. A fost difuzat in emisiunea “Politica in timp real”, realizata de Toni Momoc, unul dintre colegii si prietenii de care intotdeauna imi va fi dor. Ascultati fisierul audio – este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi-au iesit vreodata, intr-o cariera de presa care deja a intrat in cel de al 18-lea an (un adevarat majorat profesional, ce mai!).

Lacrimile iertarii
Asculta mai multe audio Politica »

Tags: Bender, Nistru, razboi, Tighina, Tiraspol, Transnistria

Bine v-am regasit la o noua adresa a blogului Reporter Special. A trecut ceva vreme de cand n-am mai scris, si nu din vina mea.

In urma cu o saptamana, intr-o vineri seara, cotrobaiam in geanta, fara sa ruesesc sa gasesc la timp mobilul care suna intr-o veselie. Doar ce facusem piata. Mi-am pus geanta pe o taraba si am inceput sa scociorasc in ea cu metoda. Intre timp telefonul se oprise. A reinceput sa sune exact cand l-am gasit si am raspuns inainte sa vad cine ma cauta. Era un coleg. M-a anuntat ca la Thrinval a avut loc o explozie, care a ucis 11 oameni. O masina care fusese confiscata pentru verificari a sarit in aer in apropiere de cartierul general al fortelor ruse de mentinere a pacii. Colonelul Ivan Petrik, seful de stat major, se afla la birou si lucra, atunci cand a fost spulberat. Alaturi de el au murit maiorii Igor Kukarin, Ravili Kolcin, Egor Kuzmin, sergentul major Pavel Kurkin, sergentii Aleksabdr Durkin, Viaceslav Horos, Serghei Baklaev, caporalul Serghei Surulia si soldatul Marat Asfandiarov.

Au fost raniti maiorul Serghei Bolociaev, fruntasii Viaceslav Kilincenko si Serghei Popov si sergentii Vladimir Popov si Ivan Soldatenko.

As fi vrut sa public si pozele si ceva mai multe date despre victimele atentatului. Din pacate nu a fost posibil – armata rusa nu publica pozele militarilor morti in lupta; se considera ca acesta ar fi un semn de slabiciune. Interdictia aceasta tacita dateaza din vremea Razboaielor Cecene, cand mortii erau uneori si cu zecile intr-o zi.

Ceea ce pot insa spune este ca, exceptand ofiterii, toti ceilalti (subofiteri, gradati si soldati) au in jur de 20 de ani. In Federatia Rusa serviciul militar este oligatoriu si dureaza doi ani, iar tinerii sunt luati in armata imediat ce termina liceul, adica la 18 ani. Care arata asa cumse vede mai jos. Ei sunt bestiile care trebuie ucise. Pentru Dumnezeu, domnilor decidenti politici, care planificati razboaie, uitati-va bine la chipurile lor, ganditi-va ca asa arata si baietii domneavoastra si intrebati-va daca acestia chiar ar trebui omorati.

3 octombrie a fost o zi in care pamantul Osetiei si-a cerut inca de dimineata tainul de sange. La ora 6.30, intre satele Kvanceabeti (gruzin) si Armaz (osetin) s-a produs un atentat (tot cu masina-capcana), care a avut drept tinta masina sefului administratiei raionului Leningrad, Anatoli Margiev. Soferul si unul dintre pasageri unei alte masini care trecea pe drum au fost raniti.

Doua zile mai tarziu, pe 5 octombrie, in regiunea Nikozi, a fost ucis intr-ul schimb de focuri, Vaduda Mihailovici Nutzerhanov, in varsta de 39 de ani, muncitor al companiei „Cecenstroi” (Companie de constructii care ajuta la refacerea regiunii; cecenii ii considera pe osetini un fel de veri, in orice caz un popor inrudit si din acest motiv i-au ajutat foarte mult, atat in timpul razboiului cat msi dupa aceea, la refacerea regiunii).

In ziua urmatoare, pe 6 octombrie, un dispozitiv artizanal a explodat in apropierea unei coloane de blindate ale fortelor armate ale Federatiei Ruse. Nu au fost, din fericire, victime.

Toate astea imi amintesc de o intalnire avuta la Crucea Rosie putin inainte sa plec din Osetia de Sud. Trebuia sa ies din zona de conflict, viza ruseasca nu aveam si urma sa trec in Georgia, din nou peste linia frontului, expunandu-ma inca odata pericolului de a fi impuscata. Pentru a reduce acet risc am fost sfatuita sa ma adresez la Crucea Rosie, sa ma treaca ei in Georgia, cand ar fi avut primul transport incolo. Oficialul cu care am vorbit se numea Mahomed si era din Ingusetia, o alta zona zbuciumata a Caucazului. I-am spus ca vreau sa plec pe 1 sau 2 septembrie, pentru ca vreau sa prindm inceputul anului scolar – si i-am si explicat de ce: am transmis prima corespondenta din Thrinval cu impuscaturi pe fundal si vreau sa o transmit pe ultima pe un fundal de voci de copii care se joaca. Vreau, i-am spus lui Mahomed, sa inchei asa: „Nadajduiesc ca aceasta este ultima corspondenta de razboi care se mai transmite vreodata din Thrinval” (asa am si facut, de altfel). Mahomed a zambit si mi-a spus: „N-o sa fie”, iar eu i-am raspuns: „Stiu. Dar trebuie macar sa incercam”. Un alt prieten, de aceasta data de aici din Romania mi-a spus foarte detasat: “Stii, criza asta economica n-o sa se rezolve asa, simplu. Intotdeauna in astfel de situatii reasaezarea nu se poae face decat prin forta”, iar eu nu ma gandesc decat la Transnistria. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Tags: Caucaz, explolzie, Ivan Petrik, Osetia, Razboaiele Cecene, razboi, Transnistria