Am mai fost si la manastirea Crucea Parintilor, unde am vorbit cu duhovnicul asezamantului, parintele Tariel Sichincialashvili, care a adus din zona de conflict cadavrele soldatilor gruzini ucisi. Preotul mi-a povestit despre asta:
- Am intrat usor in zona de conflict. Unele dintre cadavre erau déjà in putrefactie. N-am cautat sa-i identificam, ci cat mai repede, sa-i ingropam. I-am recunoscut dupa imbracaminte ca sunt gruzini. Fata nu se mai distingea, numele nu-l stiu. Am luat acele trupuri in masina si le-am adus la Tbilisi.
In satele din Osetia sunt foarte multe familii amestecate – rusi, osetini si gruzini. Oamenii au relatii foarte bune unii cu altii. Localnicii nu au inceput acest razboi. De neexplicat pentru mine este care a fost scopul acestui razboi. Georgienii spun: “noi am biruit”, osetinii spun “noi am biruit”, rusii spun si ei “noi am biruit”. Dar din toate partile au murit foarte multi oameni. Si atunci, in ce vad biruinta acestui razboi cei care spun “noi am biruit”?
Ma rog lui Dumnezeu ca de acum incolo sa fie o viata linistita, cu pace. Ne sunt de-ajuns atatia morti – si rusi, si osetini, si gruzini. Mai multi nu trebuiesc. Doresc sa fie biruitori, fiecare in patria lui – sa zideasca si sa se inmulteasca, rusii in Rusia, georgienii in Georgia si osetinii in Osetia. Sa fim impreuna, unii pentru altii si toti pentru Dumnezeu.
Didi Madloba! (Multumesc)
