Materialul de mai jos mi-a fost trims de Ivan Burgudji pe 23 decembrie, cu o zi inainte de intalnirea Voronin – Smirnov. Din pacate, nu am putut finaliza traducerea mai repede, ceea ce ar fi fost indicat. Cu cateva ore inainte de discutia dintre reprezentantii Chisinaului si Tiraspolului, analistul prevedea ca nu se va ajunge la nici un rezultat concret si explica motivele pentru care negocierea conflictului de la Nistru nu va reusi sa depaseasca impasul in care se afla.

Termenii in care Ivan Burgdji descrie situatia de la Nistru imi aminteste in mod dramatic de Romania anilor de inceput ai deceniului noua. Au fost ani grei, in care oamenii nu aveau ce pune pe masa si nu exista nici o speranta de mai bine. Romanilor, analisti, oficiali sau pur si simplu oameni obisnuiti li se parea ca sunt inconjurati de dusmani si poate ca asa si era. Nu stiu cu cat este mai bine acum in Romania. Pentru unii, printre care ma numar si eu, acest „mai bine” a venit cam tarziu. De fapt, prea tarziu. Ni s-a spus mereu celor din generatia mea ca suntem „generatie de sacrificu” si asa a si fost. Acum, se pare ca toata povestea s-a mutat mai la est. Ma ingrozesc gandindu-ma ca acolo vor urma alte generatii de sacrificu – mai ales ca stiu ce inseamna asta pe propria mea piele. Doresc bucatii de lume de unde este Ivan Burgudji (si de asemenea si alti prieteni ai mei) pace si properitate. Si le doresc sa nu mai urmeze alte „generatii de sacrificiu”. Pentru ca probabil este ultimul post din anul acesta, lui Vanya ii doresc sanatate, liniste si sa ramana acelasi prieten bun si cald, acelasi om cu vedere clara a lucrurilor din jurul lui, puternic si care stie sa le dea si celorlalti putere. Inchei aceasta intruducere amintindu-mi de ceva ce Vanya mi-a spus in una din lungile noastre discutii in fata unor cafele care se raceau uitate, pe masa: „Nu conteaza ca a fost razboi, important e sa ramai om pana la capat”. Chiar daca avem pareri politice diferite, chiar daca venim din lumi care pot sa para foarte diferite, Vanya a fost totdeauna langa mine. Mi-e tare dor de tine, prietene!

Citeste mai departe:

„Actiunile unui show-man capricios, nauc si mediocru”

Afirmatiile pe care presedintele Moldovei, Vladimir Voronin si inaltii demintari din preajma sa le-au facut in ultimele luni ale anului 2008, demonstreaza fara putinta de tagada ca oficialii de la Chisinau continua sa se ghideze dupa principiul de baza al minciunilor active, ridicat la rang de politica de stat, in Moldova. In acest timp, tot mai des, actiunile si afirmatiile lui Vladimir Voronin sunt percepute de marea majoritate a populatiei din Moldova nu ca actiunile unui barbat de stat matur, si presedinte de tara, ci ca actiunile unui show-man capricios, nauc si mediocru. Se creaza impresia ca Vladimir Voronin si cercul sau de apropiati ne considera pe toti ca pe niste oameni care traiesc pe alta planeta, sau in orice caz ca pe niste oameni care nu sunt dusi prea departe, nu inteleg si nu vad ce se petrece pe teritoriul a ceea ce putem numi spatiul post-moldovenesc. Intr-adevar, oficialii de la Chisinau nu socotesc doar comunitatea moldoveneasca drept o turma lipsita de demnitate, memorie si intelegere, ci incearaca, in mod cinic sa extinda acest postulat la intreaga comunitate internationala.

In orice caz, o parte dintre aceste abordari se reflecta si in politica de rezolvare a conflictului moldo-transnistrean. De pilda, nu putem accepta nicicum ca adevarata afirmatia dlui Vladimir Voronin ca „Moldova si Rusia au un scenariu de rezolvare a conflictului transnistrean, dar in aceasta etapa puterea din Transnistria nu doreste sa mearga pe calea acestui scenariu si acum trebuie sa-i convingem de aceasta”.

In primul rand, vocea oficiala a Guvernului Federatiei Ruse, Ministerul de Externe a afirmat deja ca nu are nici un scenariu comun cu Moldova in ceea ce priveste rezolvarea conflictului transnistrean. Si, ceea ce crede Rusia este ca, oportunitatile „memorandumului Kozak”, ca document de baza pentru aducerea partilor implicate in conflict, la o varianta comuna de rezolvare inca nu au fost valorificate, iar acest document inca poate fi luat ca baza de lucru.

„ Sa presupunem ca Moldovei i s-ar <dona>, cu generozitate, statutul de autonomie al Transnistriei…”

Mai mult, partea rusa a confirmat ca oficalii de la Chisinau incearca sa prezinte drept o noua initiativa o veche propunere, deja respinsa, imbunatatita doar cu noi date. Ceea ce, in principiu, o saptamana mai tarziu, a confirmat si presedintele Moldovei, dl. Vladimir Voronin care, vorbind la Balti, a afirmat ca „nu se poate discuta despre un nou document, ci despre un proiect de lege, dezvoltat in vara lui 2005”. In consecinta, „noile” initiative si propuneri ale partii moldovenesti, cu nimic nu se deosebesc de legea votata in Parlamentul Moldovei, pe 22 iunie 2005, care intareste statutul Moldovei de stat unitar. Sa presupunem ca Moldovei i s-ar „dona”, cu generozitate, statutul de autonomie al Transnistriei, la fel ca in cazul gagauzilor, refuzand in schimb poporului din Transnistria independenta, si integrandu-l in mod fortat in componenta Moldovei. Dupa cum este cunoscut, legea mentionata a fost respinsa nu numai de organizatiile politice si obstesti si de conducerea Transnistriei, ci si de intreg poporul din Transnistria, la Referendumul republican din septembrie 2006. De aceea, afirmatiile oficialilor de la Chisinau, privind aceea ca: „… in etapa actuala, puterea din Transnistria nu doreste sa mearga pe calea unui scenariu al intelegerii, asa cum au invitat Moldova si Rusia, si pe ei trebuie acum sa-i convingem de aceasta”; „integrarea tarii nu este necesara numai anumitor grupuri de oameni din Transnistria, iar oamenii obisnuiti de pe malul stang al Nistrului doresc sa traiasca intr-o tara unica si sa nu fie despartiti” este un alt bluf al puterii din Moldova care, ca intotdeauna, ia dorinta drept actiune.

Evident, revazand proiectul propus de Moldova, privind autonomia Transnistriei, partea transnistreana nu poate sa-l ia in considerare (si nu o va face) pentru ca, spre deosebire de conducerea Moldovei, conducerea din Transnistria indeplineste si va indeplini vointa poporului din Transnistria, privind statutul Transnistriei, vointa exprimata clar la referendumul republican din 17 septembrie 2006. Asa ca, afirmatiile dlui V. Voronin, ca „Totul va fi bine, principalul este ca partea transnistreana sa doreasca acelasi lucru”, sunt, mai curand, un alt episod din visele vagi ale presedintelui Moldovei, dat fiind ca, pe chestiunea repectiva, partea transnistreana s-a pronuntat deja apriori. Ea doreste exact contrariul a ceea ce ofera acum Chisinaul. Poporul din Transnistria doreste sa traiasca in statul sau independent, iar cu Moldova sa discute ca si cu un bun vecin. Dar oficialii de la Chisinau, purtatori de cuvant ai presedintelui V. Voronin nu odata au demonstrat ca, in nici un fel de conditii, nu sunt dispusi sa ia in considerare vointa exprimata clar de poporul din Transnistria.

In al doilea rand, Federatia Rusa, ca stat mediator si grant in chestiunea rezolvarii conflictului trnsnistrean, nu odata a declarat oficial ca:

• Rusia este pentru un dialog de pe pozitii egale ale partilor in conflict

• Rezolvarea tuturor chestiunilor trebuie sa fie gasita exclusiv de partile aflate in conflict: Republica Moldova si Republica Moldoveneasca Nistreana

• Rusia va fi de acord cu orice intelegere la care vor ajunge oficialii de la Chsinau si oficialii de la Tiraspol

• Partea rusa, luand parte si ajutand la procesul de negociere nu va face nici un fel de presiuni asupra partilor implicate in procesul de negociere si nu le va impune nici un fel de propuneri

• Rusia este loiala principiului metodelor absolut pasnice, politice de rezolvare a conflictului si depune toate eforturile pentru a evia o escaladare a tensiunilor

• Rusia, ca stat mediator si garant va acorda asistenta pentru ca partile sa ajunga la un compromis

„Un lucru asezat cu capul la picioare”

De aceea, afirmatiile oficialilor de la Chisinau (si ale presedintelui Moldovei): „… in actuala amanare a rezolvarii conflictului transnistrean sunt nemijlocit interesate Ucraina, Romania si Moscova…” sunt nimic mai mult decat o alta incercare izvorata dintr-un creier bolnav, sau asa cum de obicei face dl. V. Voronin, un lucru asezat cu capul la picioare, in conditiile in care, puterea din Moldova nu doreste sa recunoasca Transnistria ca parte egala a procesului de negociere.

In acest timp trebuie sa tinem seama si de faptul ca Ucraina si Uniunea Europeana practic particicpa de partea Moldovei la instituirea blocadei asupra Transnistriei. Obiectvul este, desigur, saracirea socio-economica a poporului din Transnistria, destabilizarea situaiei, in scopul constrangerii puterii din Transnistria sa capituleze si sa accepte sa faca Moldovei concesii, cu consecinta autolichidarii independentei Transnistriei, asa cum s-a procedat si in Gagauzia. Dar Transnistria nu este Gagauzia si de aceea, dupa parerea mea, nici un fel de conditii tentativele Chisinaului si ale sponsorilor sai din Vest de a lichida cu forta Transnistria si de a-i lua teritoriul nu vor duce la nimic bun. Este inveitabila escaladarea conflictului, cu extinderea sa, in faza fierbinte, chiar la granita Uniunii Europene, cu toate consecintele care decurg de aici. Este evident ca Moldova insasi este interesata in amanarea unei rezolvari corecte a conflictului moldo-transnistrean. Amintim ca oficialii de la Chisinau nu doresc sa reunoasca Transnistria ca parte egala si ca participant egal la procesul de negocieri, actuala conducere a Moldovei, in frunte cu dl. V. Voronin, face de fapt o afacere din aceasta chestiune. Acum Moldova primeste infuzii de multe milioane din Vest, pentru mult-discutatul proiect al reintegrarii tarii, desi, daca stam sa ne gandim, reintegrarea nu inseamna nimic. In cazul unei rezolvari corecte a conflictului moldo-transnistrean, Moldova cu nimic nu va mai putea santaja Vestul si va pierde finantarile. Dupa parerea mea, anume din acest motiv, acum Moldova a avut initiativa de a intari statutul Uniunii Europene si Statelor Unite in formatul de negocieri 5+2, transformand statutul Uniunii Europene si al Statelor Unite din observatori in mediatori si dandu-le lor aceleasi functii ca si celorlalti participanti in procesul rezolvarii conflictului moldo-transnistrean. Analiza intrarilor in procesul de negociere scoate in evidenta ca odata ingustat campul de manevra se va putea impune semnarea unor documente sau adoptarea unor hotarri, fie pentru a creste numarul participantilor la formatul de negocieri, fie pentru a abandona procesul de negocieri. Si toate acestea se fac cu un singur scop: de a trage de timp, de a nu da posibilitatea unei rezolvari corecte si finale a conflictului moldo-transnistrean, in conformitate cu dorinta oamenilor care traiesc pe acest teritoriu.

„Cu cat creste numarul de participanti, cu atat mai greu este de luat o decizie prin consens”

In mod evident, cu cat creste numarul de participanti la procesul de negociere, cu atat mai greu este de luat orice decizie prin consens. Cu atat mai mult aceasta chestiune ramane actuala in contextul in care observatorilor militari ai Uniunii Europene si Statelor Unite nu le vafi indiferent continutul documentelor pe care le vor semna participantii de baza la conflict: Chisinaul si Tiraspolul. Cu alte cuvinte, reprezentantii Uniunii Europene si ai Statelor Unite nu ascund ca, imediat ce vor iesi din rolul de observatori, ei vor impiedica partile sa se ineleaga, daca aceasta intelegere nu le va servi interesele lor. Dupa parerea mea, este tipica pentru pentru aceasta situatie afirmatia oficialilor de la Chisinau: „Uniunea Europeana si Statele Unite sunt actori de ajuns de puternici pe arena internationala”. Accentuam – nu parteneri, ci anume actori. Ei joaca acest rol de ajuns de bine, utilizand acele standarde duble, pe care le folosesc in privinta popoarelor din fosta Uniune Sovietica si, de asemenea si in privinta poporului din Transnistria. Referitor la aceasta, declaratia oficialilor de la Chisinau privind necesitatea „transformarii statutului Uniunii Europene si SUA din observatori in mediatori, dandu-le aceleasi functii ca si celorlalti participanti la formatul de negociere petru rezolvarea conflictului moldo-transnistrean”, evidentiaza inca odata faptul ca Moldova planuieste in continuare sa impiedice procesul de negocieri. Trebuie sa luam in considerare si faptul ca SUA, OSCE, UE si Moldova doresc retragerea armatei ruse de la Nistru si transformarea actualei forte tripartite de mentinere a pacii (Federatia Rusa, Transnistria si Republica Moldova) intr-o misiune ceetateneasca de observatori sub egida OSCE sau schimbarea lor cu forte de mentinere a pacii NATO. De asemenea, a se vedea si declaratia sefului misiunii OSCE, Filip Remler, facuta pe 12 decembrie 2008, privind faptul ca „OSCE este pregatit sa sustina orice plan de rezolvare a conflictului transnistrean, al carui rezultat sa fie un stat moldovean viabil”. Si, judecand dupa actiunile concrete ale reprezentantilor Vestului si ale reprezentantilor Chisinaului, care incearca sa multumeasca Bruxellesul si Washingtonul, viabilitatea statului moldovean si formatul de negocieri sunt amenintate chiar de prezenta ruseasca la Nistru si de cresterea inflientei Rusiei, nu numai in Transnistria, ci si in Gagauzia.

De aceea, problema de baza si obiectivul tuturor acestor declaratii ale reprezentantilor oficiali ai Chisinaului si structurilor vestice – oricum ar pretui Rusia acest spatiu geopolitic – este constructia unui blocaj atlantic, a unei centuri anti-rusesti in jurul Rusiei. Dupa parerea mea, este evident ca atat de asteptata intalnire dintre presedintii Moldovei si Transnistriei, Vladimir Voronin si Igor Smirnov, nu va avea nici un fel de rezultate pozitive in chestiunea rezolvarii conflictului moldo-transnistrean.

Pe de o parte, este de inteles ca presedintele V. Voronin nu poate sa ofere Transnistriei mai mult decat mult-discutatul statut de autonomie, in componenta unei Moldove unitare, iar Transnistria deja a invitat Moldova sa seemneze Tratatul de prietenie si cooperare. Pe de alta parte, insa, nu poate fi ignorat nici faptul ca practic Moldova a invitat in mod public SUA, Uniunea Europeana si OSCE sa ajunga la o intelegere cu Rusia in privinta unei rezolvari finale a conflictului moldo-transnistrean, zugravind in culori sumbre rezolvarea corecta a acestei probleme. De aceea, trebuie sa recunastem ca aceasta intalnire la nivel inalt a presedintilor din Transnistria si Moldova are loc numai pentru a nu fi invinuit presedintele Transnistriei, Igor Smirnov, de faptul ca nu are o pozitie constructiva in negocierile cu Moldova. Iar presedintele Moldovei, Vladimir Voronin, la randul sau, inccearca sa foloseasca aceasta intalnire pentru a-si imbunatati ratingul in scadere si, de asemenea, ratingul conducerii Partidului Comunist din Republica Moldova, in preajma alegerilor parlamentare, care vor avea loc in Moldova in aul 2009.

Ivan Burgudji, presedintele Centrului Informativ – Analitic si pentru Drepturile Omului

23 decembrie, 2008.

Tags: Chisinau, Moldova, Nistru, rezolvarea conflictului de la Nistru, Smirnov, Tiraspol, Transnistria, Voronin