Un consilier al Kremlinului acuza Romania de implicare in evenimentele de la Chisinau – ce cred analistii despre asta?

prihodko_picture-240

Foto:www.peoples.ru

Serghei Prihodiko, asistentul presedintelui Federatiei Ruse pentru probleme de politica externa, este un specialist ale carui opinii sunt intotdeauna de luat in serios. Biografia domniei lui este relevanta, iar aprecierile la adresa activitatii sale – unanime. Recent, dl. Prihodiko a acuzat Romania de implicare in evenimentele de la Chisinau, intr-o declaratie care parca ar fi fost calc dupa afirmatiile presedintelui Republicii Moldova. Mai exact, dl. Prihodiko a afirmat ca “Europa a privit in alta parte, in timp ce la Chisinau actionau agentii speciali ai Romaniei”.

Inainte de a comenta aceste declaratii, sa vedem cine este dl. Prihodiko. Potrivit biografiei publicate pe Internet, Serghei Eduardovici Prihodiko a fostnumit in postul pe care il ocupa in prezent, in martie 2004. Lucreaza la administratia prezidentiala din 1997. Este diplomat, are 52 de ani si a terminat Facultatea de relatii economice internationale. In timpul studiilor, a facut un stagiul la Inalta Scoala de Stiinte Economice din Praga, iar dupa absolvire a lucrat in cadrul ambasadei URSS in Cehoslovacia, cu o scurta intrerupere, intre anii 1985 – 1987, cand a fost transferat in Centrala. Dupa caderea Cortinei de Fier, Prihodiko a continuat sa activeze ca diplomat, in Cehia si Slovacia, iar mai apoi a fost din nou transferat in Ministerul de Externe al Federatiei Ruse, unde a fost mai intai seful departamentului care se ocupa de Tarile Baltice, pentru ca apoi sa devina loctiilorul directorului Departamentului Europa. “Potrivit unor date, Prihodiko a fost cadru de informatii, care si-a folosit drept acoperire statutul diplomatic“, noteaza site-ul rusesc “Liudi” (www.peoples.ru).

Serghei Prihodiko si-a inceput cariera la Kremlin, ca apropiat al unor inalti demnitari, in perioada mandatului Eltin, dar, incepand cu anul 2.000, s-a dovenit la fel de util si noului presedinte, Vladimir Putin, de asemenea, fost ofiter de informatii. Prihodiko s-a ocupat de pregatirea buletinelor de analiza privind problematica externa, iar noul presedinte a considerat ca aceste materialesunt chiar mai bune decat cele de la Ministerul de Externe. De asemenea, consilierul a sustinut, inaintea unor evenimente internationale importante, o serie de briefinguri pregatitoare cu jurnalistii apropiati Administratiei Prezidentiale. Serghei Prihodiko lucreaza, impreuna cu Dmitrii Kozak, la pregatirea Forumului Cooperarii Economice Asia – Oceanul Pacific. Mass-media din Federatia Rusa il considera unul dintre cei mai influenti oficiali ai Kremlinului. “Potrivit anumitor analisti, in sfera competentelor dlui Prihodiko s-ar afla si chestiunea implementarii programelor de inarmare rusesti in strainatate”, mai scrie site-ul “Liudi“. De altfel, dl. Prihodiko este secretarul Comisiei pentru cooperare tehnico-militara cu alte tari. Serghei Prihodiko este casatorit si are doua fiice.

Asadar, acesta este portretul oficialului care acuza Romania de implicare in evenimentele de la Chisinau. Kremlinul a tacut multa vreme, sau a facut declaratii prudente pe tema evenimentelor de dupa alegerile din Republica Moldova. Si atunci, de ce tocmai acum au rasunat aceste invinuiri?

Analistii au pareri diferite.

Oazu Nantoi: “Delirul calului cenusiu”

oazu-nantoiFoto: www.ong.md

“Eu vad in declaratia dlui Prihodiko dovada ca evenimentele de la Chisinau nu s-au produs fara participarea directa sau indirecta a Rusiei. Pentru ca un stat respectabil, cum este Rusia, nu face afirmatii fara o baza solida”. Oazu Nantoi, politolog din Chisinau si-a inceput evaluarea cu aceastsa gluma, dar a trecut rapid la abordarea serioasa a aspectelor delicate ale chestiunii: “Nimeni nu a vazut nimic, nimeni nu a dovedit nimic – sunt doar afirmatiile nefundamentate ale dlui Voronin la adresa Romaniei, preluate de Federatiei Ruse, care l-a presat pe Voronin la concesii in problema Transnistriei, la intalnirea din 17 martie, cu Dmitrii Medvedev, in conditiile in care Rusia sustine in mod deschis regimul anticonstitutional din Transnistria si prezenta ilegala a trupelor rusesti pe teritoriul Republicii Moldova”.

Referitor la potentialul invinuirilor la adresa Romaniei, de a tensiona relatiile interetnice, in conditiile in care in regiune se manifesta atat sentimente anti-romane, cat si rusofobie, Oazu Nantoi crede ca: “propaganda locala, care se afla sub controlul Partidului Comunist, aflat la putere si mass-media din Transnistria joaca in mod traditional pe cartea alimentarii isteriei anti-romanesti in scopuri politice. In ceea ce priveste malul drept (al Nistrului – n.n.), populatia este atat de satula de toata aceasta demagogie, incat deja nu mai reactioneaza la astfel de provocari. Altceva este ca evenimentele din 7 aprilie au speriat in asemenea masura populatia de perspectiva unor alegeri anticipate, incat Partidul Comunist poate doar sa se intareasca”.

Politologul din Chisinau a numit acuzatiile la adresa Romaniei “delirul calului cenusiu” – utilizand un idiom rusesc a carui semnificatie este “ceva fara nici o noima”. “Oamenii fug din tara, de saracie, de ccoruptie, de abuzuri, oamenii cauta cetatenia romaneasca pentru a scapa din cusca moldoveneasca. Pur si simplu, ca orice regim autoritar, Vladimir Voronin cauta dusmani in interior si in exterior. In rolul de dusman interior a fost desemnata opozitia, iar in rolul de dusman exteror, a fost desemnata Romania”, a mai spus politologul.

Despre posibilitatea unei intelegeri privind rezolvarea conflictului de la Nistru prin federalizarea Moldovei, asa cum prevedea Memorandumul Kozak, Oazu Nantoi a spus ca “acesta este  punctul de vedere rusesc”, si ca Planul Kozak presupune formarea unui pseudo-stat, din trei bucatele (Gagauzia, Transnistria si restul Moldovei), fara nici o legatura una cu alta, care pot fi usor manipulate din afara”.

“In presa ruseasca, Voronin a afirmat ca pentru rezolvarea problemei transnistrene este nevoie de schimbarea Constitutiei. In acest fel, Voronin se cotrazice, pentru ca mai inainte a declarat ca rezolvarea trebuie sa se bazeze pe legea adoptata in 2005 (privind autonomia Transnistriei – n.n.)”, a atras atentia politologul, care a mai precizat ca o decizie de schimbare a Constitutiei ar insemna tradarea intereselor nationale ale Republicii Moldova.

chisinau-1chisinau-2chisinau-3

Imagini din timpul evenimentelor de la Chisinau

Dupa parerea specialistului, evenimentele din 7 aprilie au fost generate de politica agresiva a Partidului Comunist. “Nu a organizat nimeni nici un fel de lovitura de stat, ori provocare. Cine vorbeste despre lovitura de stat, isi demonstreaza fie incompetenta, fie demagogia. Cititi in Internet cum se organizeaza o lovitura de stat, si veti vedea ca nu se face asa cum a fost pe 7 aprilie”, a adaugat Nantoi.

Expertul a facut si o evaluare a consecintelor tensionarii relatiilor dintre Republica Moldova si Romania: “Vladimir Voronin a coborat o Cortina de Fier pe Prut. In momentul de fata, cetatenii romani nu pot primi viza. Nu exista o procedura normala pentru a calatori in Republica Moldova. Firme mari, care au intrat mai intai in Romania si apoi au deschis filiale in Republica Moldova, acum isi inchid aceste filiale. Cresterea somajului, criza economica, toate acestea sunt rezultatul politicii duse de comunisti in ultimii opt ani si al demagogiei absolut agresive pe care a promovat-o Voronin dupa 5 aprilie”.


Oleg Cristal: “Serviciile speciale ruse lucreaza bine, atat in Moldova, cat si in Romania”oleg250

Foto: oleg-cristal.blogspot.com

“Relatiile romano-ruse sunt traditional proaste cel putin de doua secole (…) Sa vedem daca Moscova va prezenta si dovezi in sustinerea acestor acuzatii, luand in calcul ca serviciile speciale ruse lucreaza bine, atat in Moldova, cat si in Romania”. Aceasta este explicatia politologului Oleg Cristal, din Chisinau, pentru acuzatiile lansate impotriva Romaniei, de consilierul Kremlinului. Specialistul vede afirmatiile oficialului rus, ca pe o modalitate de a distrage atentia Bruxelles-ului de la alte subiecte importante aflate pe agenda Rusia – Uniunea Europeana. Acestea ar fi, in opinia lui Cristal: “respectarea drepturilor omului in Federatia Rusa, ori incercarea Moscovei de a schimba carta energetica europeana cu un alt document”, precum si reglementarea problemei transnistrene. “Este un joc de manipulare pe marginea subiectului care tine de integritatea si suveranitatea Republicii Moldova”, a mai spus politologul.

Aceeasi intrebare privind consecintele acuzatiilor la adresa Romaniei asupra “temperaturii interetnice in regiune i-am adresat-o si lui Oleg Cristal. Politologul nu crede ca declaratiile oficialului de la Kremlin vor avea un impact semnificativ in aceasta directie, dar atrage atentia asupra unei alte categorii de riscuri: “Societatea moldoveneasca este radicalizata de clasa politica interna si mai putin de factorii externi. Anume, actorii politici interni speculeaza pe sentimentele nationale ale cetatenilor din Republica Moldova, declaratii care sunt preluate masiv de catre presa din Republica Moldova”.

Si din nou despre acuzatiile aduse Romaniei: “Cu siguranta, orice acuzatie de acest fel trebuie sa fie bine probata si argumentata, deoarce, in sens contrar, inseamna doar a turna gaz pe foc in relatiile si asa tensionate dintre (…) parti. Trebuie sa luam in calcul si faptul ca serviciile speciale opereaza exclusiv cu probe si mai putin cu declaratii sau cu momente ce tin de simpla arborare a unui drapel al tarii straine pe o institutie de stat. (…) Declaratii de acest fel trebuie neaparat probate”.

In ceea ce priveste gradul de implicare al serviciilor speciale moldovenesti in evenimentele de la Chisinau, politologul arata ca e nevoie de o comisie care cerceteze toate aceste elemente. “Doar in baza unor concluzii bine intemeiate putem sa judecam despre adevaratii faptasi ai celor intamplate. Altfel, ar trebui sa evitam speculatii despre implicarea anumitor forte sau altora in aceste actiuni violente. Aceste afirmatii nu sunt altceva decat o declaratie neacoperita si nimic altceva”.

Serghei Shirokov: “Pozitia Romaniei in raport cu evenimentele de la Chisinau a fost suficient de echilibrata”


Pentru politologul Serghei Shirokov de la centrul “Mediator”, din Tiraspol, presedintele roman Traian Basescu este mult mai vizibil decat afirmatiile consilierului de la Kremlin. In acelasi timp, spune Shirokov (un specialist de pe malul stang al Nistrului), pozitia Romaniei in raport cu evenimentele de la Chisinau a fost echilibrata: “Cu privire la evenimentele din 7 aprilie nici pana acum nu exista o evaluare unitara, nici in interiorul societatii moldovenesti si nici in ce priveste partenerii internationali ai acesteia. (…) Factorul romanesc a jucat un rol semnificativ in ce priveste invinuirile puterii in exercitiu si in raport cu opozitia. In acelasi timp, pozitia Romaniei a fost suficient de calculata, in ciuda faptului ca simbolica statului roman a fost folosita de protestatarii care chemau la unire cu Romania”.

Referindu-se la evolutii de data mai recenta, Shirokov a aratat ca declaratia presedintelui Basescu, potrivit careia el refuza sa semneze tratatul de frontiera (cu Republica Modova – n.n.), pentru ca ar consfinti asa-numitul pact Ribentropp – Molotov, este de natura sa starneasca ingrijorari si sa atraga atentia asupra acestei probleme. Atunci cand a enumerat motivele pe care se bazeaza abordarea liderului de la Bucuresti, specialistul a vorbit despre “o anumita paradigma a politicii externe a Romaniei in raport cu aceasta regiune”, cat si despre “apropierea alegerilor prezidentiale, in contextul carora presedintele Basescu doreste sa faca declaratii spectaculoase”.

In ceea ce priveste acuzatiile aduse Romaniei, expertul s-a raportat la contextul in care au venit declaratiile oficialului de la Kremlin: “Rusia si Uniunea Europeana merg, in ultimii ani, pe ceea ce se poate numi <curs de intalnire>. Sunt foarte multe elemente valoroase, reciproc avantajoase in aceasta cooperare. Pe de alta parte, in ultima vreme, intre aceste doua mari constructe, a aparut problema delimitarii granitei, a zonelor de interes si sferelor de influenta”, iar aceasta disputa este de natura sa tensioneze relatia dintre Moscova si Bruxelles. “Din acest motiv, atentia asupra Romaniei, a Moldovei, a Transnistriei, problema granitei – unde va fi granita Uniunii Europene – pe Prut, pe Nistru sau mai departe, in Est va continua sa se afle in atentia tuturor partenerilor internationali”, a mai spus Shirokov.

img_0041

img_00361img_0031img_0048

Imagini din Tiraspol, centrul administrativ-teritorial al Transnistriei

In ceea ce priveste impactul acestor declaratii spectaculoase, venite din ambele directii, asupra relatiilor interetnice in Republica Moldova, Shirokov, crede ca problema este in alta parte: “evenimentele din 7 aprilie nu pot fi privite din unghiul conflictului interetnic. Divergentele au aparut in primul rand in interiorul societatii moldovenesti, vizavi de problema identitatii. Aceasta este cea mai importanta, cea mai dificila problema. De rezolvarea ei depinde, desigur, chestiunea relatiilor interetnice (…) dar cea mai importanta este alegerea societatii moldovenesti, a oamenilor, care se considera fie moldoveni, fie romani”.

Altfel, nimic nou la Nistru – nu au aparut alte propuneri privind rezolvarea chestiunii transnistrene: “Este nevoie ca relatiile dintre Federatia Rusa si Uniunea Europeana si interactiunea in regiunea noastra sa fie discutate. In ceea ce priveste propuneri concrete noi, referitor la regiunea noastra nu sunt. Moscova cheama la dialog, pe baza identificarii unui compromis intre Chisinau si Tiraspol si a implicarii active a celorlalti parteneri la procesul de negociere: Federatia Rusa, OSCE, Ucraina, Uniunea Europeana si SUA. De altfel, nu pot fi nici un fel de propuneri noi, pana la momentul formarii finale a mecanismelor si institutiilor puterii in Republica Moldova. In aceasta perioada trebuie doar ca expertii si diplomatii sa se gandeasca serios si constructiv la noi modalitati si la noi mecanisme. (…) Deocamdata, accente noi nu sunt – problema se pune din perspectiva pastrarii status quo-ului si pastrarii statalitatii Republicii Moldova”, a incheiat Serghei Shirokov.

Maxim Miscenko: “Vioara intai in provocarea evenimentelor de la Chisinau au fost americanii”

miscenkoFoto: www.gpclub.ru

La randul sau, Maxim Miscenko, deputat in Duma de Stat a Federatiei Ruse, din partea partidului Edinaaya Rosssia a formulat cateva comentarii pe aceasta tema:

“Cea mai mare parte a cetatenilor Romaniei se raporteaza in mod sincer la ceea ce s-a intamplat la Chsinau, pentru ca este vorba de un stat vecin. Dar in Romania sunt si radicali care au pus gaz pe foc. Asemenea oameni sunt, ei au actionat si cand a fost conflictul transnistrean; asemenea oameni sunt peste tot, in orice tara, chiar si in Rusia exista persoane agresive, radicale, care in vremuri de instabilitate ies la suprafata (…) Sunt sigur ca vioara intai in aceste evenimente au fost nu romanii, ci Statele Unite ale Americii. Un fost coleg de grupa este din Chisinau, are afaceri acolo si m-a contactat pe site-ul “Odnoclasnikii”, si mi-a povestit cate ceva din ce a vazut atunci. Au fost si romani, dar nu asa multi cum se spune, iar sa spui ca e vinovata Romania, sigur ca nu e corect. Evenimentele au fost dirijate prin aceleasi tehnologii ca si Revolutia Oranj, din Ucraina, ori ca si cea din Gruzia – sunt acesti activisti pentru drepturile omului, din Belarus, din Ucraina, care primesc sustinere de la fondurile americane si, la randul lor, sustin politica externa americana; este spiritul teoriei lui Brzezinski, pe care el o expune in lucrarea sa <Marea tabla de sah>”.

Politicianul rus a atras atentia cu privire la riscurile aplicarii unor asemenea tehnologii: “Astazi, ca rezultat al punerii in practica a acelui scenariu, avem, intre Europa si Rusia, o zona-tampon, de instabilitate politica. Tarile din aceasta zona sunt afectate si acolo se produc astfel de evenimente. Pentru americani este avantajos sa agite situatia si sa experimenteze noi tehnologii de acest fel. In Ucraina, chiar si la festivaluri si la concerte sunt oameni care incearca sa puna in practica astfel de scenarii. Avem de-a face cu o crestere a agresivitatii, alimentata de politca externa americana si de oameni care sunt cumparati si mintiti”.

big214099big214097big214091

Imagini din timpul intalnirii Medvedev – Voronin – Smirnov, care a avut loc la Moscova, la sfarsitul lui martie. Foto: www.kremlin.ru

La Moscova, spune Miscenko, “cei mai multi politicieni inteleg ce s-a intamplat (la Chisinau – n.n.). Cand Natalia Morari este majoreta echipei de fotbal a lui Barack Obama, cand anumite persoane, implicate in Revolutia Oranj, din Ucraina sustin miscarea disidenta din Belarus, ei (politicienii rusi – n.n.) inteleg ce este de fapt in spatele acestor forte. Dar cativa politicieni vad steagul Romaniei si tineri care spun in fata camerelor de luat vederi: <Noi suntem romani!> si se iau dupa aceste aparente. Iar razboiul informational impotriva Romaniei nu-l poarta Rusia, ci sunt forte externe, din SUA, care spun aceste lucruri. Ei au sarcina de a compromite”.

Politicianul rus crede ca, odata ce a simtit, pe propria piele, cum actioneaza tehnologiile politice americane, liderul de la Chisinau se va invata minte si, de acum incolo, se va tine de cuvant si va fi mult mai sincer: “Dl. Voronin nu se afla intr-o situatie usoara. El a avut foarte mult de pierdut – s-a ciocnit de acele tehnologii, pe care inainte le-a vazut (actionand) doar la granita teritoriului sau. De aceea, el intelege ca poate deveni pur si simplu moneda de schimb intre gigantii geopolitici. El intelege ca abordarea sincera si dorinta efectiva de a dezvolta Moldova le are doar Rusia, pentru ca pe noi ne leaga foarte multe – avem o istorie comuna. Rusia ii considera pe oamenii care traiesc in Moldova ca pe propriul popor, pentru ca vorbesc aceeasi limba. De aceea, cred ca dl. Voronin si-a schimbat abordarea, el s-a adresat cu mai multa sinceritate Moscovei, mai ales ca a fost foarte ingrijorat de aceste evenimente”.

Maxim Miscenko nu crede ca declaratiile consilierului de la Kremlin vor influenta relatia bilaterala romano-rusa, mai ales ca toata lumea intelege ca la Chisinau a fost vorba despre folosirea unor tehnologii americane, de tipul “Soft Power”.

Asculta interviurile cu expertii care s-au pronuntat asupra acuzatiilor lansate de consilierul pentru politica externa de la Kremlin, impotriva Romaniei:

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Inapoi acasa: M-am imbarcat pe Caledonia

De la Odessa, m-am intors acasa pe mare si poi prin Turcia. Este intr-un fel sa vii din Moldova prin Turcia, dar nu am avut incotro, ca viza de Moldova nu aveam. Nu avusesem timp sa-mi iau, ocupata fiind sa fug de ofiterii SIS care scotoceau hotelurile din Chisinau cautand romani. M-am imbarcat, din portul Odessa, pe feriboatul de Istambul, care se numeste Caledonia si, peste 36 de ore eram la Istambul. Pe Caledonia a fost prima ata cand m-am simtit in siguranta, dupa mult timp. Calatoria a fost superba. Mai jos sunt cateva poze.

p4270213

Vasul Caledonia

p4270215

Portul pe care l-am lasat in urma

p4280219

Pierzandu-mi urma pe drumul inselator si tocmai de aceea sigur al apelor fara hotar

p4280221

p4280223

A doua zi a calatoriei, pe puntea vaporului. Noi si…

p4280228

… si o pasare obosita de calatoria printr-o lume unde fara puncte de sprijin. Nu ca lumea noastra, a oamenilor ar avea mai multe…

p4280225

p4280224

Repetitie pentru un eventual naufragiu – altfel, destul de veridica – m-am simtit ca pe Titanic…

p4280226

… drept pentru care am hotarat sa probez o vesta de salvare

p4280227

…. nu de alta, dar oricum alti doritori n-au fost.

p4280229

END OF THE LINE

#

In urmatoarea dimineata m-am trezit deja in portul Istambul. Adica intr-o alta lume decat cea pe care o lasasem in urma. Cu un altfel de zbucium decat zbuciumul incremenit al tensiunilor politice si propagandei. Spre deosebire de Odessa, unde in port nu se misca nimic, la tarmul Turciei, aproape ca nu ai loc sa arunci un ac – vapoarele practic isi freaca una de alta chilele.

Tags: , , , , , , , ,

Amintiri din Moldova: Pierdută la Comrat

Noaptea se lăsa brusc, ca o cortină de spaimă, peste drumul pustiu, plin de gropi. Maşina îin care eram gonea spre Transnistria, lăsând în urmă o Moldovă sfâşiată, în pragul stării excepţionale. Era în perioada demonstraţiilor din aprilie, iar eu fugisem din Chişinău chiar înainte să se închidă oraşul şi să înceapă controalele pe drumuri.

O imagine din Chisinau, un oras pe care nu stiu cand il voi ma revedea

De fapt, controale deja erau, dar speram să nu mă întâlnesc cu nici unul. La radio se transmitea periodic un comunicat, în care părinţii erau îndemnaţi să discute cu tinerii, să nu-i lase să se drogheze, să bea şi să se dedea la acte de huliganism. Îi spusem şoferului că mă doare capul ca să nu fiu obligată sa-i răspund la întrebări. El ştia că am venit de la muncă, din Italia, că lucrez în Roma şi mă întrebase cum e la Roma, iar eu n-am ştiut ce să-i răspund, pentru că nu fusesem niciodată acolo. Nu puteam să-i spun că sunt ziaristă şi cu atât mai mult că sunt româncă –ar fi putut să mă ducă direct la Poliţie, ca să fiu arestată. Poate se şi puseseră recompense pe capul nostru – ce ştiam eu… Spaimele şi amintirile se fugăreau prin mine, ca nişte curenţi electrici de mică intensitate.

Cu două săptămâni în urmă, venisem în Moldova. Pentru prima oară, la frontieră fusese înspăimântător. In acea perioadă, mai multe grupuri de români au fost întorşi. Atmosfera era foarte tensionată. Grănicerul s-a uitat fix la mine şi m-a întrebat de ce vreau să mă duc în Moldova. Eu am îngheţat şi n-am mai ştiut ce să răspund. Probabil m-ar fi trimis înapoi şi pe mine, norocul a fost că unul dintre băieţii cu care mă împrietenisem în tren, m-a luat de mână şi i-a spus militarului că mergem la Lukoil. Acela mi-a pus ştampila pe paşaport, dar mie spaima nu mi-a trecut decât după câteva minute. Am coborât din tren la Ungheni. Aş fi vrut să rămân la hotel, că eram moartă de oboseală, numai că un priten al celor cu care venisem până acolo m-a avertizat că se fac controale în hoteluri. Era în apropierea alegerilor. Mi-a fost teamă să rămân, şi am plecat mai departe spre Chişinău.

Am tras la Hotel Zarea, cel mai ieftin din oraş. Fetele de acolo deja ma ştiau, că fusesem de mai multe ori. În timp ce-mi făceau formele, le-am întrebat ce au cu noi, românii, de ne izgonesc din Moldova. “Lăsaţi să treacă alegerile, că după aia n-o să mai aibă nimic cu nimeni. Or să aibă între ei, să-şi împartă funcţiile”.

Am rămas în Chişinău câteva zile, timp în care am constatat că nimeni nu are timp de mine – nici Nantoi, nici Andronic, nici Ştefan Urîtu, care nici măcar nu mi-a răspuns la telefon. Toţi alergau ca disperaţi, pe la televiziuni şi radiouri să transmită un ultim mesaj electoratului, să mai spună ceva, de parcă ar fi urmat sfârşitul lumii pe 5 aprilie. De fapt aveam să văd mai târziu că sunt destul de aproape de adevăr cu această evaluare.

După ce am făcut un interviu cu Jenea Golosceapov, de la Amnesty International şi unul cu Oleg Cristal, am plecat la Comrat. Nimic nu prevestea ce avea să urmeze.

Comrat – urmatoarea destinatie

Pe Maia o anunţasem de nu ştiu când că vreau să vin şi ea tot mă aştepta. Am sunat-o de pe drum şi i-am spus că sunt la Cimişlia. Şi atunci, ca şi acum se însera, numai că atunci nu-mi era frică de nimic. Mă bucuram că am s-o văd pe Maia, pe Ivan Kîlcik, pe Oksana, şi pe toţi ceilalţi. Poate şi pe başkan, cu care îmi făcuse mare plăcere să stau de vorbă data trecută, pentru că e un om deschis şi prietenos. Şi un politician valoros. Am coborât în autogară şi, ca o femeie hotărâtă şi care ştie despre ce e vorba, m-am îndreptat spre cârciuma lui Kîlcik, nu înainte de a arunca o privire dispreţuitoare taxiştilor, care m-au văzut cu bagaje şi se pregăteau să mă jupoaie.

„Taci din gură”

Vanya nu-mi mai răspunsese la telefon de ceva vreme, dar speram să-l găsesc la local. Nu m-a înşelat – cum am intrat pe uşă, i-am şi văzut barba iţindu-se din spatele tejghelei, iar peste două secunde eram în braţele lui, bucurându-mă de revedere ca un căţel. Şi când mă gândesc că de omul ăsta mi-a fost frică la început!…

Fără să admită replică, Vanya m-a aşezat la masă, mi-a adus un ceai, apoi m-a întrebat dacă mi-e foame. Altfel, retorică întrebarea, pentru că în mintea lui soarta mea era deja hotărâtă: ceva trebuia să mănânc, nu cumva să slăbesc. Am către 90 de kilograme, dacă nu cumva peste. În timp ce punea câte ceva pe farfurie, eu încercam să protestez, dar s-a dovedit că Vanya ştie ceva ce-i este foarte util în comunicarea cu mine. Anume, să spună în româneşte: „Taci din gură”. Am fost atât de surprinsă, încât chiar am tăcut câteva clipe. Suficient ca el să-mi pună farfuria în faţă şi să mă oblige să mănânc.

Vanya se ocupă de politicile lui, care mie nu-mi plac de nici un fel. Mi-a spus că Voronin şi comuniştii lui vor să-i şteargă de pe faţa pământului pe toţi cei care nu sunt de aceeaşi părere cu ei. Eu nu l-am crezut atunci, dar peste numai câteva zile aveam să mă conving că aşa este.

La fel ca şi celalalt Vanya, Burgudji, care mie mi-e foarte drag, şi Kîlcik scrie o mulţime de articole şi are pretenţia să-i fie citite. Ceea ce eu nu prea am cum să refuz, deşi tare aş vrea. Într-unul dintre ele, Vanya Kîlcik dezvăluia că, în ultimele 9 luni mai-marii Partidului Comunist au făcut privatizări în valoare totală de un miliard de lei, către firme mai mult decât îndoielnice. Şi, din nou, aceeaşi mare durere, despre care el mi-a vorbit şi prima dată când am fost în Găgăuzia: mai mult de jumătate din familii sunt destrămate. Copiii au rămas fără părinţii, care au plecat la muncă în străinătate. Nu mai merg la şcoală şi a înflorit criminalitatea juvenilă. Iar politicienii continuă să facă promisiuni deşarte şi să instrumenteze dosare penale opozanţilor, care foarte adesea nu sunt nici ei mai breji. Aceasta este adevărata tragedie a întregii Moldove, nu doar a Găgăuziei.

Performanţă jurnalistică

În timp ce pălăvrăgeam cu Kîlcik, Maia mă aştepta, fierbând. Se întreba ce naiba se întamplă, că de la Cimişlia nu am cum să fac mai mult de o jumătate de oră, şi trecuse deja o oră şi jumătate. Ea mă şi sunase în timpul ăsta, numai că eu, la Chisinau îmi pusesem caractere ruseşti şi, ca rezultat, telefonul nu mai suna deloc.

Am ieşit din cârciuma lui Kîlcik şi am luat-o pe uliţa Lenin, după ce în prealabil am întrebat un bătrânel dacă aceea este. Cu Maia am vorbit la telefon (am sunat eu), şi am stabilit să mă aştepte în faţa Colegiului Pedagogic. I-am spus că sunt pe strada Lenin, până să înceapă blocurile. Comratul este un oraş atât de mic, încât nici transport în comun nu au, iar dintr-un capăt în altul faci cel mult 20 de minute. Eu pe strada Lenin am mers cam 15 minute şi blocurile tot nu au început. Continuam să merg prin intuneric, cărând bagajele, ca un măgar împovărat peste puteri, dar blocurile refuzau sa apara. În plus, casele se răreau din ce in ce. La un moment dat am văzut şi un tractor. Când am considerat că mi-a ajuns, am sunat-o pe Maia şi i-am spus că sunt într-un loc pustiu, şi de fapt cred că nici nu mai sunt în oraş.

- Doamne fereşte, Mihaela, unde eşti? m-a întrebat ea, panicată.

- Dacă aş şti, ţi-aş spune…

- Păi, n-ai spus că eşti pe uliţa Lenin?

- Mie oamenii aşa mi-au spus, dar eu acum nu mai văd nici o casă. Cred că am ieşit din Comrat…

- Mihaela, unde eşti, întoarce-te şi eu vin să te iau de la autogara. Ramai la autogara şi aşteaptă-mă acolo. Departe eşti?

- Am mers ceva. De când am vorbit ultima dată, tot merg…

- Doamne fereşte, întoarce-te la autogara…

Contaminată de panica Maiei, am luat-o înapoi, în pas alergător, fără să mai ţin cont de greutatea bagajelor şi de oboseală. Primul om pe care l-am întâlnit l-am întrebat încotro e centrul oraşului şi mi-a confirmat: o luasem în direcţie opusă, adică spre Chişinău. Maia mă suna din două în două minute să vadă dacă am ajuns la autogara, pentru că ea ajunsese – de unde stă ea sunt pur şi simplu doi paşi până la autogară. Până la urmă ne-am întâlnit. Eu eram lac de transpiraţie, iar Maia trecuse prin toate spaimele posibile. Odată ce a reuşit să mă recupereze din drum, Maia m-a dus acasă, unde mi-a dat să mănânc şi mi-a făcut legătura, prin Skype cu dragul meu Burgudji. Am vorbit puţin şi am reuşit să-l şi văd, ocazie cu care am constatat că arată ca de obicei şi m-am mai liniştit. În seara aceea ne-am culcat devreme, pentru că a doua zi era votarea şi Maia trebuia să lucreze şi eu de asemenea.

Aşa a început acestă ultimă călătorie a mea în Moldova: reuşisem o performanţă de care puţini jurnalişti sunt capabili: m-am rătăcit într-un orăşel cât obatistă, cu o singură stradă principală: uliţa Lenin, faţă de care toate celelalte străzi sunt fie paralele, fie perpendiculare. Probabil că sunt nu numai singurul junralist, dar şi singurul om care s-a pierdut vreodată în Comrat.

Această mică aventură, altfel tipică pentru mine, care sunt prin definiţie ameţită (mare minune că ştiu unde mi-e capul) nu prevestea cu nimic evenimentele dramatice care aveau să înceapă peste numai câteva zeci de ceasuri.

Acum mă îndrept deja spre Tiraspol, unde văd singura mea şansă de scăpare, iar maşina in care sunt, continuă să gonească, pe drumurile singuratice.

Tags: , , , ,

© 2009 Reporter Special. All Rights Reserved.

This blog is powered by Wordpress and Magatheme by Bryan Helmig.