Dupa cosmarul trait la Chisinau, in timpul evenimentelor din aprilie, m-am refugiat in Transnistria, unde am plans mult (nu ca asta ar fi servit la ceva) si am luat interviuri catorva oficiali de la Tiraspol. Vasilii Aleksandrovici Kaliko, insarcinatul pentru drepturile omului din Transnistria, a raspuns intrebarilor mele, candva la sfarsitul lunii aprilie. Atunci el imi spunea ca este putin probabil ca in Transnistria sa se repete dezordinile de la Chisinau, dar ca este sarcina fiecarui transnistrean sa faca astfel incat asemenea pericol sa ramana cat mai departe. Nu pentru ca interviul nu ar fi fost important, dar pentru ca am avut cateva probleme tehnice cuu sunetul si pentru ca inca nu am dexteritatea de a prelucra rapid file audio, am reusit sa termin doar acum materialul. Ceea ce mi-a spus insa atunci Vasilii Aleksandrovici mi se pare cu atat mai important, acum, in contextul demisiei presedintelui Parlamentului de la Tiraspol. Fila audio este in limba rusa, apoi urmeaza traducerea.
Ostatica din Caucaz
- Vasilii Aleksandrovici, in primul rand vreau sa va multumesc pentru ca m-ati primit atat de repede. Am dorit sa fac acest interviu, pentru ca au fost foarte multe alegatii cu privire la respectarea drepturilor omului in Transnistria Am vrut sa stiu cum stau de fapt lucrurile – sunteti cel mai in masura sa-mi spuneti, dat find ca sunteti insarcinatul pentru drepturile omului.
- Dupa parerea mea, situatia drepturilor omului aici nu sta nici mai rau, nici mai bine decat la vecinii nostri si decat in multe alte tari – problema drepturilor omului este prezenta in orice tara, in orice societate care a ajuns intr-un stadiu de dezvoltare. Daca in mai mult de 130 de tari din lume exista institutia ombudsman-ului sau a insarcinatului pentru drepturile omului, inseamana ca statul recunoaste ca problema respectarii drepturilor omului in acel stat exista. Primii au infiintat aceasta insitutie elvetienii, dupa ei au fost danezii, si asa mai departe. Astazi, practic, in toate tarile din Europa, cu foarte putine exceptii, exista institutia drepturilor omului. Sunt denumite in mod diferit, au structuri diferite, dar aria de rezolvare a problemelor este unul si acelasi. Pur si simplu, sa spunem, incalcarile pot avea caractere diferite. Este legat, in primul rand de nivelul de dezvoltare al societatii, da, al societatii civile, de nivelul culturii civice, al moravurilor de afaceri si al moralei functionarilor. Insarcinatul pentru drepturile omului trebuie sa fie arbitru intre deminitarii si oficialii statului si cetateni.
- Cu ce se deosebeste situatia din Transnistria de cea din alte tari, in materia respectarii drepturilor omului?
- Chestiunea este foarte ampla, nu se poate raspunde la acesta intrebare intr-o singura fraza.
- Atunci, numiti trei diferente principale – sa spunem primele trei in ordinea importante…
- Nu as putea face o analiza in privinta deosebirilor, dar totusi mi-as concentra atentia asupra actiunilor insarcinatului pentru drepturile omului in Transnistria – asupra sproblemelor care sunt aici, in Transnistria. Pe aceste le putem identifica dupa caracterul plangerilor, dupa problemele semnalate. Cele mai multe sunt probleme sociale – legate de sistemul de sanatate, de asigurarea pensiilor, problema locuintelor. Cam asta…
- Da, si in Romania sunt probleme cu locuintele…
- Nu numai in Romania. Problema asta este si in Rusia, este un intreg program de stat in ce priveste locuintele, si in Ucraina, peste tot. In orice tara si in orice societate, problema locuintelor exista – nu sunt suficiente locuinte pentru a asigura fiecaruia, sau fiecarei familii un apartament sau o casa. Din pacate, asa stau lucrurile. Aceasta chestiune depinde de situatia economica a unui stat sau altuia. Cu cat mai bogata este o tara, cu atat are mai putine probleme din cele cu care ne confruntam noi: problema sistemului de sanatate, a locuintelor, a pensiilor. Pentru nimeni nu este un secret faptul ca in legea bugetului din Transnistria in fiecare an este un capitol separat care reaseaza actiunile… Pentru un an financiar concret – sa spunem pentru anul financiar 2009 reaseaza actiunile catorva legi sociale si da necesarul, lista cu ceea ce trebuie. Si in acel necesar sunt mai mult de 50 de legi, iar aceasta rectificare are un singur motiv: pentru realizarea acestor programe sociale sau acestor facilitati sociale pur si simplu nu sunt mijloace. Si pentru asta este nevoie de mai mult de 50 de legi, pentru a reaseza mijloacele care lipsesc.
- Ei incearca sa treaca banii dintr-un buzunar in altul, ca sa para mai multi? Am inteles corect?
- Nu, n-ati inteles. Iata despre ce este vorba: pentru plata pensiilor este fondul de pensii. Pentru realizarea oricarui program social este nevoie de mijloace, e clar?
- Da…
- Iar bugetul nu are posibilitatea de a repartiza aceste mijloace pentru realizarea acestor programe. De aceea, actiunile catorva legi, nu sunt cateva, sunt mai mult de 50, se rectifica – facilitatile sociale: militarii, cei afectati de accidentul de la Cernobil, pensionarii, serviciile medicale gratuite, samd. Toate acestea se rectifica, dat fiind ca statul nu aremijloace pentru a finanta aceste facilitati.
- Am inteles – pur si simplu nu am stiut sa spun. Bugetul are mai multe parti…
- Desigur…
- Si ei se straduiesc sa ia banii dintr-o parte…
- Nu. Ei pur si simplu nu au de unde sa-I ia. Pentru functionarea normala aparatului de stat, a statului, a Republicii Moldovenesti Nistrene este necesara o suma minima a mijloacelor bugetare – este nevoie ca bugetul sa fie de minimum trei ori mai mare decat este acum. Sa zicem ca avand un anumit venit, sa zicem venitul familiei dvs., total, compus din venitul dvs, al sotului – venitul familiei, asadar si, din acest buget din tot ceea ce aveti, dispoziţiile proprii, dv. construiti propriile planuri. Pe aceasta tema este si o parabola clasica. In filmul “Ostatica din Caucaz”, daca l-ati vazut – este un film sovietic, o comedie.
- Nu…
- Nu l-ati vazut… Acolo, unul dintre eroi – el nu era ziarist, era filolog si culegea toasturi din Caucaz.
- Asa…
- Bun, si unul dintre toasturile pe care el le-a imprimat, spus de un batran gruzin, suna asa: “Bunicul meu a avut posibilitatea sa cumpere o capra, dar nu a avut dorinta sa faca acest lucru. El a avut dorinta sa cumpere o casa, dar nu a avut posibilitatea. Asa ca sa bem, pentru ca posibilitatile noastre sa coincida cu dorintele noastre.
- Foarte tare…
- E, vedeti, si la noi e la fel. Noi am fi vrut sa fie mai bine, dar astazi, din pacate, nu este pisibil, din mai multe motive – in primul rand economice. Reamintesc ca bugetul are o asemenea dimensiune care permite realiyarea acelor garantii sociale si pentru pensionari si pentru invalizi si pentru elevi, si pentru militari, si pentru altii din ceea ce se numeste sectorul bugetar. Bugetarii sunt cei care au venituri din bugetul republican sau local. Avem aceasta problema, care astazi, din pacate, este de nerezolvat. Circumstantele, in primul rand, sunt In asa fel construite incat sa permita numai un regim dur de supravietuire sau de actiune pentru intreprinderile din Transnistria. Este de notorietate faptul ca de la intreprinderile din Transnistria, bugetul Republicii Moldova primeste in fiecare an mai mult de 30 de milioane de dolari. Ei nu dau inapoi Transnistriei nici o rubla. Nici un leu, dolar – nimic. Pur si simplu iau acesti bani si gata. Bugetul de regula aduna banii, apoi ii repartizaza. Dar ei nu ne dau nimic. Ei nu sustini nici doctorii nostri, nici profesorii, nici lucartorii in sistemul de securitate, nici pensionarii, nu sustin nimic. Dar banii de la intreprinderile noastre ii primesc. Se vorbeste despre blocada economica. Poate ca nu este blocada, dar este o restrictionare artificiala a actiunilor intreprinderilor noastre. 30 de milioane dam acolo si peste asta este si criya financiara. Industria noastra exporta mai mult de 90% din productie. Piata interna este foarte mica; tot ce producem, practic tot, merge la export. Peste toate astea, comenzile au cazzut, exportul continua sa cada, Veniturile intreprinderilor noastre in acest an au scazut abrupt.
“Regulile se aplica pentru toti”
- Cu cat au scazut?
- Nu stiu sa va raspund exact, datele au fost anuntate – scaderea a fost de minim 40 – 50%. De aceea, traim dupa cat ne permit mijloace.
- Din pacate, au fost foarte multe alegatii, in presa, le-as putea considera chiar o forma de presiune, in chestiunea modului in care sunt respectate drepturile omului in Transnistria. Sa dau un exemplu: atunci cand am fost la Chisinau, la o organizatie neguvernamentala – se numeste Promo Lex – ei m-au intrebat: “Dvs. spuneti ca va simtiti bine in Transnistria, ca aveti o relatie buna cu oficialii din Tiraspol, dar cum ar fi daca i-ati intreba despre liceul romanesc de la Rabnita, despre cimitirul eroilor din Bender, sau despre soldatul etnic moldovean, care a murit nu demult”? Deci, dat fiind ca ei m-au sfatuit sa intreb despre aceste lucruri, iata ca eu intreb aceste lucruri, sperand sa primesc niste raspunsuri. Sa incepem, de pilda, cu situatia liceului romanesc de la Rabnita. Cum stau lucrurile acolo?
- Insarcinatul pentru drepturile omului nu a examinat aceasta problema in mod oficial. Pot insa sa va spun ca este ceva cunoscut in toate mijloacele de informare in masa, a fost si in Internet aceasta informatie Vreau insa sa va spun urmatoarele: ceea ce acolo nu s-a spus, o parte din problema este functionarea institutiei de invatamant la care ati facut referire, si care nu este legata de actiunile administratiei orasului Rabnita, a Raionului Rabnita, sau a aadministratiei Republicii Moldovenesti Nistrene (Transnistria), ci legata de insasi activitatile institutiei de invatamant. Daca insitutia se afla pe teritoriul Republicii Moldovenesti Nistrene, asa cum e ea, recunoscuta sau nu, asta este o alta chestiune, daca ea se afla pe teritoriul orasului, sa spunem, atunci administratia acestei instutii de invatamant trebuie sa respecte normele emise de adminsitratia oraseneasca. Problema care a fost acolo este destul de artificiala si i s-au dat conotatii politice, pentru a crea aparenta existentei acestei probleme. Asta au incercat sa faca. Pana la urma, va rog sa-mi spuneti care e de fapt problema? “Administratia ne face una si alta”. Dar, va rog sa ma scuzati, daca sunt necesare anumite standarde de securitate a institutiei de invatamant – asigurare contra incendiilor, securitate electrica, sanitara. Daca acestea sunt necesare, ele sunt necesare oriunde – si la Rabnita, si la Chisinau, samd Daca este nevoie de certificat de conformitate si de documente de conformitate de la o structura oraseneasca, va rog sa ma iertati. Daca doriti sa fucntionati, atunci nu orasul trebuie sa se ingrijeasca de fuctionarea voastra, ci, intr-adevar voi trebuie sa va ingrijiti de ceea ce solicita administratia oraseneasca. Nu se poate ca, sa spunem, pentru o scoala din Transnistria sa se aplice un fel de standarde si pentru aceasta sa se aplice alte reguli. Nu se poate. Ma scuzati, aceste institutii de invatamant ttrebuie sa functioneze dupa aceleasi reguli.
- Sa inteleg ca ele nu au avut documentele in ordine?
- Da, acolo au fost probleme cu documentele de functionare a scolii. Este un intreg pachet de documente. Iar ei au reactionat la modul: “Nu facem asta, ce e cu asta? Sunt regulile voastre, noua nu ni se aplica”. Ma scuzati, dar daca sunteti in Rabnita, va trebuiesc aceste documente – nu numai pentru voi, ci pentru toate institutiile de invatamant. Inclusiv pentru institutiile de invatamant de stat din Transnistria.
- Bun – care este situatia cu cimitirul eroilor din Bender? Mass-media a difuzat informatia ca puterea din Transnistria, nu se spune exact cine, in principiu e voba de “regimul separatist”, au distrus cimitirul, pentru a construi altul si ca au distrus mai ales partea in care au fost ingropati soldatii romani care au luptat aici in perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial. Cum stau de fapt lucrurile?
- Stiti, este o expresie cunoscuta: mai bine sa vezi odata decat sa auzi de o suta de ori. Pentru cei care au intrebari cui privire la cimitir, cu privire la ce este acolo si cum s-a facut, cel mai bine este sa mearga acolo si sa vada despre ce este vorba. Dupa cate stiu, reactiile referitoare la acest memorial militar, au fost dintre cele mai favorabile. La deschiderea lui au fost si reprezentanti corpului diplomatic, inclusiv din Romania, si acolo sunt ingropati si soldati romani. Daca cineva vede acum acea piata, da, locul unde se afla memorialul militar si il compara cu ceea ce era acum trei ani, acela nu poate sa nu conbstate ca atunci locul era pustiu, darapanat, plin de buruieni si tufe, unde pasteau caprele, era cu totul pustiu, unde oamenii aruncau gunoiul. S-au gasit oameni care in acest pustiu si-au aratat recunostinta, au facut ordine, au pus toate punctele pe I au intreprins o uriasa munca de cercetare, au identificat numele si gradele tuturor soldatilor ingropati acolo – armata ruseasca, romaneasca, prizonierilor de razboi sovietici…
- Asadar, partea in care sunt ingropati romanii s-a pastrat…
- Inca odata, sa spun ca s-a pastrat partea romanesca, eu nu pot, pentru ca cimitirul a fost proiectat cu totul altfel, nu asa cum a fost inainte. Inca odata, mergeti acolo si vedeti. Poate ca o sa vi se para exagerat ce spun, dar acesta este in felul lui un alt Arlington. Este gazon tuns, sunt alei ingrijite, sunt pietre funerare, pe care sunt scrise numele si gradele militare, denumirea, tipul, armata din care a facut parte defunctul – toti cei ingropati acolo sunt mai mult de 5.000 de militari din diferite armate – sovietica, romana, rusa.
Un alt Arlington
- Am inteles…
- Am cautat in arhive – in Rusia, la Chisinau, in Ucraina, la finalizarea acestui memorial militar a luat parte si Ambasada Romaniei, dat fiind ca acolo sunt ingropati soldati romani.
- Nu am stiut asta.
- Va mai spun odata: mai bine sa vezi odata, decat sa asculti de o suta de ori. Eu va recomand sa gasiti timp sa va opriti in Bender si sa vedeti acest memorial si sa va formati propria parere. Nu parerea altcuiva, ci propria Dvs. Parere despre aceasta constructie – de fapt nu este o constructie, ci un intreg complex – capela, placi funerare, alei. Acolo sunt numele toturor celor ingropati. Ele au fost puse acolo conform datelor de arhiva ale Ministerelor Apararii din Rusia, Ucrainei, si din Chisinau.
- Asadar, ultima dintre probleme – moartea acelui soldat moldovean; de asemenea si in legatura cu asta au fost o serie de articole. Desigur ca este de regretat moartea oricarui om, dar cu atat mai regretabil este cand faci din ea un pretext politic. Pe scurt, el a fugit din unitate, afost prins si dupa asta el si-a pierdut viata, nu stiu exact sa spun circumstantele. In general articolele despre asta aratau asa: bietul soldat moldovean a fost omorat din bataie de superiorii rusi. Ce-mi spuneti in legatura cu asta?
- Chestiunea legata de cei doi morti din armata transnistreana, care s-au petrecut in decembrie anul trecut si in ianuarie anul curent, va pot spune ca acolo nu au fost chestiuni legate de nationalitate. Nimeni nu a ridicat aceasta problema – este prima data cand aud formularea “soldatul moldovean”. Este vorba despre un militar al armatei Republicii Moldovenesti Nistrene. Nationalitatea lui nu are nici o legatura cu ce I s-a intamplat. La sfarsitul lui decembrie el a fost incorporat, iar pe 3 ianuarie a fost gasit mort. El a murit practic sub ochii camarazilor. Aceasta a fost concluzia oficiala a doua expertize medico-legale. Prima expertiza a fost facuta aici, in Transnistria, iar a doua, pentru confirmare, a fost facuta la cererea parintilor si a altora – a fost repetata expertiza de catre Biroul de medicina legala din Odesa, care a dat concluzii similare cu cele ale medicilor transnistreni. Procuratura a deschis dosar penal in aceasta cauza, dar nu in chestiunea mortii acestui militar, care a servit in armata cu totul trei zile. Urmarirea penala se desfassoara impotriva lucratorilor comisiei medicale militare, care l-au incorporat si l-au declarat apt pentru serviciul militar, in conditiile in care el avea o afectiune serioasa a inimii si din acest motiv el nu trebuia in nici un caz incorporat. Este vorba despre faptul ca medicii comisiei medicale militare din Dubasari nu si-au indeplinit cu bunacredinta obligatiile si au trimis in armata pe cineva care nu trebuia sa fie trimis acolo. Acesta este primul caz. In ceea ce priveste corpul celui care a fost scos din Nistru, a fost deschisa o ancheta penala a Procuraturii Militare a Republicii Moldovenesti Nistrene – nu poate fi vorba ca cineva sa-l fi lovit din motive de nationalitate.
- A fost incheiata ancheta?
- Eu nu va pot vorbi despre materialele de ancheta, daca aveti intrebari referitoare la circumstante si topt restul, cred ca ar trebui sa va intalniti cu procurorul militar si sa discutati cu el – pentru ca el are si dreptul, si obligatia de a se pronunta in acest caz.
- Am auzit plangeri si dintr-o alta directie: activistii Proriv se plang pentru ca autoritatile ii cenzureaza, ca le-a fost interzis sa desfasoare o actiune, ca pozitiile lor nu sunt prezentate in mass-media de aici. Care este problema in acest caz?
- O plangere pe aceasta tema pe adresa insarcinatului pentru drepturile omului nu a venit. Aceasta in primul rand. In al doilea rand, noi avem legea organizatiilor neguvernamentale, unde sunt prevazute toate aceste lucruri, negru pe alb si daca in cazul uneia din aceste organizatii neguvernamentale legea este incalcata, aceasta organizatie, in cazul prezentat Proriv, are dreptul sa se adreseze instantei de judecata, iar instanta va pune punctul final pe I in disputa intre ei si oficialii sau cei care au instituit cenzura sau care incearca sa o instituie. In acelasi timp, o plangere pe adresa insarcinatului pentru drepturile omului in aceasta problema nu a venit.
“Sa batem in lemn…”
- O ultima chestiune se refera la evenimentele de la Chisinau. Parerea mea este ca ceea ce s-a intamplat acolo are ca motiv si nerespectarea drepturilor omului. Se pot repeta evenimentele de la Chisinau in Transnistria? Este o situatie tensionata aici – de exemplu in zona interetnica sau intre alte categorii sociale?
- La inceputul discutiei, dvs. ati spus ca ati fost in Chisinau in iarna acestui an si chiar de atunci se simtea atmosfera tensionata se simtea ca urmeaza sa se intample ceva, poate ca nu se putea presupune ca va urma ceva de felul evolutiilor din 7 aprilie, dar faptul ca sunt posibile proteste, era cu totul clar. Ati avut posibilitatea sa comparati situatia, temperatura sociala la Tiraspol in aceste zile. Cred ca ati putea sa va raspundeti singura la intrebarea pe care mi-ati pus-o. Eu nu cred ca in Transnistria este posibil sa se intample ceea ce s-a intamplat la Chisinau. Dar ce va fi – stititi, e tare greu sa faci prognoze. Diplomatii au expresie: “Niciodata sa nu spui niciodata”. De aceea… Ce va fi, o sa arate viata, dar sarcina tuturor, si a puterii si a organizatiilor neguvernamentale, si a fiecaruia dintre noi este de a nu crea o situatie similara celei create la Chisinau pe 7 aprilie – repet este sarcina fiecaruia; depinde de fiecare dintre noi: de presedinte, de deputatii Sovietului Suprem, de ministri, de organizatiile neguvenramentale, de fiecare cetatean care traieste pe acest pamant, care se numeste Republica Moldoveneasca Nistreana. Totul depinde de noi. Daca avem destul creier, nu vom ajunge intr-o astfel de situatie si totul o sa fie bine. Eu nu cred ca se poate, dar sa batem in lemn, ca sa nu ajungem la asa ceva. Dar inca odata, nimeni nu poate spune ceva sigur. La Paris de 20 de ori in ultimii 15 ani au fost demonstratii sutdentesti, progromuri si asa mai departe. Si in Los angeles, se stie, au au fost pogromuri, asemenea lucruri se intampla. In timp ce noi stam aici de vorba, nu este exclus ca undeva, in lume sa se intample ceva de felul acesta. Nu demult doar ce au ridicat starea exceptionala in Singapore, in Thailanda.
- Da, in Thailanda situatia este tensionata demult…
Da, primul ministru a anulat starea exceptionala. In permaneta, undeva, intr-o tara oarecare din lume se intampla ceva, fie in Indonezia, fie in Thailanda, fie la Paris, si in Germania au fost pogromuri, si la Roma – acolo sunt Brigazile Rosii, sunt si acum, peste tot sunt astfel de lucruri. Impotriva lor nu poti sa te asiguri, pur si simplu sarcina politicienilor si a oamenilor de stat consta in a nu crea o situatie extrema de felul celei din 7 aprilie. Acesta nu este un semn de democratie.
- Sa dea Dumnezeu sa nu se intample. Si multumesc.
- Nu e un semn de democratie…
Tags: Chisinau, demonstratii, drepturile omului, Reporter Special, Republica Moldova, Tiraspol, Transnistria, Vasilii Kaliko
Candva, in perioada demonstratiilor de la Chisinau, ma dadeam disperata telefon dupa telefon, incercand sa gasesc un interlocutor care sa-mi arate iesirea din aceasta situatie. Asa, am nimerit peste avocatul Ion Ungurean, de la Partidul Popular Republican. Il cunoscusem in perioada cand m-am ocupat de cazul Burgudji – e un om cu un simt al umorului calm si in acelasi timp taios. Glumele lui, spuse cu morga, pe cel mai serios ton, sunt de natura sa satmulga hohote de ras ascultatorilor.
La alegerile prlamentare anticipate de ieri, opozitia democrata a obtinute 53 de mandate, in vreme ce Partidul Comunist va ocupa numai 48 dintre fotoliile viitorului Parlament.
In iarna, aproape de Craciunul pe stil vechi (7 ianuarie) a fost criza gazului, cu tot scandalul de rigoare. Ucraina si Rusia se certau rau de tot. Eu atunci am facut ceea ce fac de obicei – am cautat informatii, am sacait oameniii cu telefoanele si, in final, am spus in redactie ca nu se rezolva nimic inainte de 15 ianuarie, adica dupa sarbatorile de iarna pe stil vechi. Nu de alta, dar la moment, nu avea cine sa negocieze, ca toti erau ocupati cu pregatirile. Asa a si fost: criza gazului s-a rezolvat undeva pe 17 ianuarie. Putin dupa asta, am scris proiectul pentru evaluarea situatiei de securitate in regiune. Asa a inceput “Corespondent in regiune”, care deocamdata nu da semne ca se va termina, pe cata vreme, regiunea este in continuare instabila, impredictibila si cu o statalitate slab structurata. Ascultati materialul de la care a inceput proiectul si un alt material, realizat ceva mai tarziu, la Tiraspol, cand s-au sarbatorit impreuna Maslenita si Martisorul. Aceea a fost un fir de speranta – ca intr-o zi, oamenii minunati care traiesc in acest spatiu vor reusi sa se inteleaga si sa construiasca impreuna comunitati infloritoare.
Astazi, la Tiraspol, Sovietul Suprem a ales un nou presedinte, dupa ce Evghenii Sevciuk, fostul sef al institutiei, si-a depus mandatul la 8 iulie. In functia de lider al Parlamentului din Transnistria a fost votat, cu 32 de voturi pentru si 2 abtineri, Anatolii Vladmiriovici Kaminskii, deputat din partea partidului Obnovlenie, formatiune politica ce detine majoritatea in legislativul transnistrean. Dl. Kaminskii este etnic ucrainean. Are 59 de ani, s-a nascut in Federatia Rusa si de formatie este inginer de industrie alimentara. Este deputat al Sovietului Suprem din 1990, a luat parte la razboiul de la Nistru, este casatorit si are un fiu si o fiica.
M-am aflat de multe ori la Tiraspol, este un oras pe care il iubesc si unde imi face placere sa ma intorc de fiecare data din calatoriile mele, mai lungi sau mai scurte. Am prieteni si amintiri frumoase legate de acest oras. De obicei, Tiraspolul apare in relatarile jurnalistilor ca un loc ingrozitor, unde exista un regim represiv si unde poti fi ridicat direct din strada numai daca ai un accent mai altfel in limba rusa, sau pur si simplu fara nici un motiv. Nu stiu daca, dupa atata vreme am un accent “mai altfel” in limba rusa, clar este ca nu vorbesc chiar corect, dar chestia cu ridicatul din strada sau de oriunde altundeva pur si simplu nu s-a intamplat pana acum, poate si pentru ca am o greutate respectabila. Altfel, de aiici am putut sa transmit orice fel de stiri am dorit, nu s-a amestecat nimeni in felul cum imi redactez materialele si nici macar nu mi s-au pus vreodata intrebari pe tema asta. Sigur ca eu as da la radio in fiecare zi o stire (sau mai multe) din Transnistria, numai ca sefii mei nu sunt de acord cu asta. Asa ca, din Tiraspol s-a intamplat sa transmit tot felul de alte stiri, care nu aveau legatura cu ce se intampla in oras.
Cândva, după evenimentele din aprilie, i-am luat un interviu lui Vladimir Yastrebceak, ministrul de externe al Transnistriei. M-a interesat să ştiu ce face toată ziua ministrul de externe al unui stat nerecunoscut, cum se descurcă Transnistria între o Ucraină instabilă şi o Moldovă instabilă şi care este sursa conflictului dintre preşedintele Smirnov şi spikerul Parlamentului, Evghenii Şevciuk. Atunci, Vladimir Yastrebceak îmi răspundea că disputa dintre cei doi lideri este “teoretică” şi că se va găsi cu siguranţă un compromis între cele două forţe. Între timp, dl. Şevciuk, aşa cum ştim, şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al Parlamentului. Varianta în limba rusă o puteţi asculta 
