
Inalt Prea Sfintitul Iustinian, arhiepiscop de Tiraspol si Dubasari a facut studiile in Romania. El isi aminteste cu placere de tara noastra. Mi-a spus asta, cu prilejului unui interviu, care s-a intamplat in preajma Pastelui. Tot atunci mi-a povestit si cum se pregatesc de sarbatori locuitorii Transnistriei – un teritoriu unde oamenii niciodata nu pot fi siguri ca maine nu izbucneste un razboi.
Traducerile filelor audio:
Amintiri din Romania
In Romania am avut prieteni buni, adevarati, buni, primitori. Imi amintesc cat de bine mi-a fost in manastirile din Romania, unde m-am putut ruga, unde am putut simti dragostea frateasca si, daca la inceput nu-mi doream sa invat romaneste, pur si simplu nu doream acest lucru, dupa ce au aparut prietenii, desigur ca a venit si dorinta de a invata limba. Cu sentimente de recunostinta imi amintesc blandetea Patriarhului Teoctist, care m-a blagoslovit. Eu m-am aflat si in manastiri din jurul Bucurestiului si in manastiri din jurul Iasului. Ca sa rezum, am cele mai calde si mai bune amintiri despre Romania si despre oamenii care traiesc acolo.
Cum se pregateste Transnistria de sarbatori
- Nu as putea sa spun ca sunt niste asteptari mai speciale, in comparatie cu anii trecuti. In orice caz, eu nu am vazut, printre credinciosi, niste asteptari anumite. Noi ne pregatim de sarbatori ca intotdeauna si ma bucur ca, parca mai mult decat in alti ani, vin oamenii sa se spovedeasca, sa se curete, vad ca pentru oameni Pastele nu inseamna numai sa pregateasca de mancare – oamenii se pregatesc si sufleteste. Si asta ma bucura.
- Dar in regiune sunt nelinisti. Oamenii se tem?
– Oamenii de aici, deja sunt obisnuiti cu astfel de nelinisti, desigur, in masura in care putem spune ca se pot obisnui. Acest sentiment ca nu se stie ce va fi maine cu noi, il simtim deja de 20 de ani. Si ieri si alaltaieri am simtit tot asta. Si cu asta trebuie sa traim. Deja a crescut o intreaga generatie de tineri care nu cunosc, din nefericire, o viata mai normala si mai stabila.


Vara, aşa cum se ştie, mi-am petrecut-o în Transnistria, la Tiraspol. De fapt, am stat până la începutul lui august acolo. Spre sfârşitul lui iulie rămăsesem la modul sever fără bani şi trăgem de fiecare rublă. Pentru că nu-mi iau niciodată portofel şi port banii mototoliţi, prin buzunar, una dintre bancnotele de o rublă s-a rupt. Cu o rublă nistreană nu poţi să faci mare lucru – o călătorie cu marşrutka este două ruble şi 50 de copeici, iar o pâine costă 2,80 ruble. M-am dus la magazinul de produse alimentare (ei le numesc “producktî”), am cumpărat pâine şi încă ceva de mâncare, am dat să plătesc şi am scos şi rubla distrusă. O mai nimerisem de câteva ori, dar nu mă înduram s-o arunc, şi nici aşa s-o dau nu-mi venea. I-o arăt vânzătoarei, o tânără până în 20 de ani.
Astazi se sarbatoreste ziua Transnistriei. In urma cu 19 ani, pe 2 septembrie, regiunea din stanga Nistrului si-a declarat independenta fata de Chisinau. Republica Moldova nu a recunosut legitimitatea acestui act si a urmat razboiul civil. Statutul politic al Transnistriei nu este nici astazi definit. Mai multe despre ce se intampla acum la Nistru, aflam din materialul urmator.
Astazi, 2 septembrie, este ziua Transnistriei. Din Bucuresti, le doresc toate cele bune prietenilor mei de pe malul stang al Nistrului.

