Inchisorile secrete ale CIA continua sa fie un subiect actual in presa din Romania si de aiurea. Piatra aruncata cativa ani in urma de un ONG american in cautare de popularitate aducatoare de surse de finantare, continua sa faca valuri in opinia publica de pretutindeni. Setoasa de senzatie, si ea aducatoare de finantari uneori substantiale, media ajuta la amplificarea si continua propagare a acestor unde de neliniste, care se lovesc de tarmurile prejudecatilor noastre, pentru a se intoarce, odata si inca odata, mereu cu alta poveste, mai fantastica. Precum poarta secreta catre taramul de dincolo sau tainita Sfantului Graal, inchisorile CIA au fost purtate de zvonuri cam peste tot prin lume – cel mai recent, o asftel de facilitate s-ar afla intr-un sat din Lituania. Dar povesti despre ele au implicat, fundamentat sau nu, si tara noastra. La un moment dat se soptea chiar ca una dintre aceste fabrici de smuls adevaruri cu tot cu parti din prezumtivii teroristi s-ar fi aflat pe o strada aglomerata din Bucuresti, ceea ce, desigur, ar explica partial traficul imposibil din capitala noastra mult-iubita. In urma cu aproximativ doi ani, Senatul a investigat posibilitatea participarii Romaniei la reteaua de generare de stiri cu circulatie limitata, pe subiecte legate de sanatatea terorismului global. Senatorii romani n-au gasit, desigur, nimic, ei fiind de altfel in general incapabili sa-si gaseasca fie si paltoanele in plina vara. Oricum, raportul Senatului n-a schimbat nimic, iar fabulatii pe tema mai sus-enuntata continua sa circule, adevarul despre inchisorile conspirate ale CIA fiind el insusi mai bine ascuns chiar decat inchisorile in sine, in caz ca ele exista sau au existat.

 Senatorii romani despre inchisorile CIA [0:50m]: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: CIA, inchisori, Reporter Special, securitate nationala, Senatul Romaniei

Foto: Ovidiu Micsik – gandul.info

Este vremea pranzului, iar troleibuzul este supraaglomerat, sufocat de pensionari. Inca altii vor sa urce din statii; vehiculul asteapta indelung ca ei sa-si sprijine, cu maini tremurande carjele de scara, sa se opinteasca la urcare, apoi sa tarasca putin mai incolo, pe culoarul dintre scaune. Ma grabesc sa ajung la munca si ma enerveaza cumplit ca drumul dureaza atat. Bani de bilet n-am avut, abonamentul e expirat, asa ca ma uit si de controlori. Oricum n-as cobori, sunt in intarziere, si apoi nici n-au unde sa-mi trimita amenda – nu am casa. Adresa din buletin e un loc de care nu ma mai leaga nici amintirile.

Langa fiecare usa este o gramada ca de rugby de batrani invalizi. Povestesc ce boli au si ce analize le mai fac doctorii.

Ma surprind gandindu-ma ca sunt prea multi. Nu sunt cinica, sunt realista – chiar sunt prea multi. Prea batrani, prea bolnavi si complet inutili. Sunt bunicii si parintii nostrii care o viata intreaga s-au prefacut ca ne construiesc o tara mai buna, si de fapt au inventat proverbul “noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”, iar acum vor pensii mai mari, “decente”. Unii dintre ei inca “mai sunt in activitate”, se agata de posturi – diabetici, mancati de cancer, chinuiti de colici biliare, prostata si hemoroizi. Uneori incercand, fara succes, alteori nici macar incercand sa-si reprime o flatulenta neintrerupta. Injurand politicienii, tara, istoria, “romanul, ca nu vrea, dom’le, sa munceasca” – pe oricine in afara de ei, gasind vini in tot si in toate pentru situatia nenorocita in care a ajuns tara asta si noi odata cu ea.

Noi, fiii acestor personaje decrepite si patetice, am invatat ca “nu te angajeaza nimeni nicaieri daca nu ai o pila” si ca “la servici trebuie sa vii ca sa ai de unde pleca”. Din acest motiv, eu cred ca pensionarilor romani, fosti tovarasi de nadejde care scriau anonime la Milite si Securitate, nu le trebuiesc pensii mai mari. Daca le-ar primi, n-ar mai avea de ce se plange si asta le-ar destrama fizicul tarat mult mai repede decat o fac bolile. Si mai cred ca e o mare gogorita cantecul acela care spune ca “nu ne-am nascut in locul potrivit”. Ne-am nascut exact in locul pe care-l meritam – noi il facem sa fie asa: o tara de unde toti si-au laut lumea in cap, la cules de capsuni in Spania ori la spalat strazi in Danemarca; o tara in care n-au mai ramas decat smecherii si securistii, sa se fure si sa se raporteaze intre ei, dar si astia or sa plece foarte curand; aici n-a mai ramas nimic, nici de furat si nici de raportat.

Mihaela Onofrei,

Bucuresti, 26 martie 2010

Tags: Bucuresti, emigranti, locuri de munca in strainatate, Reporter Special, Romania, transport in comun

Despre Transnistra – mai stiti, conflictul inghetat din Europa de Est? – se discuta numai la vreme de campanie electorala. Altfel, problema este lasata balta de toata lumea, si acelasi lucru se intampla si cu soarta oamenilor de acolo. In afara momentelor electorale, factori de influenta din Republica Moldova se indeletnicesc cu afaceri, intre care si activitati de contrabanda, cum ar fi trimiterea unor transporturi de tigari catre Romania. Mai nou, Vladimir Voroninl-a acuzat pe premierul Filat ca ar fi implicat in aceasta afacere, drept pentru care a fost chemat la Parchet, sa dea explicatii, pentru moment in calitate de martor, dar mare minune daca nu se va descoperi ca macar persoane din aturajul foarte apropiat al fostului presedinte moldovean si lider comunist sunt implicate direct in toata povestea, in calitate de faptuitori (ca sa fim cat se poate de expliciti). Nu de alta, dar filierele dateaza din vremea mandatului dlui Voronin. In vrme ce se fac ca nu vad tirurile de mahoarca din propria ograda, politicienii “autoritatilor constitutionale” de la Chisinau acuza permanent Transnistria de contrabanda, fara sa si reuseasca sa produca vreodata dovezi in sensul acesta.

Dincolo de politica multa si degeaba care se face pe acolo, in Transnistria se vorbeste rusa, iar pe malul drept al Nistrului politicienii vorbesc o limba despre care nu le e clar daca e romana sau moldoveneasca, dar “in tot cazul nu ruseste”. Iar pe subiectul Transnistria, atunci cand nu discuta de “separatisti” si “contrabanda”, vorbesc de “reunificare”. Despre ce reunificare poate fi vorba aici?

Propun cititorilor acestui post sa asculte si un material pe care l-am realizat exact in urma cu un an, cand Vladimir Voronin, pe atunci presedinte la Chisinau, a fost in vizita electorala la Moscova, iar Igor Smirnov, inca presedinte la Tiraspol, a venit si dumnealui, tot la Moscova, pentru ca e obisnuit sa calatoreasca acolo, si amandoi au consumat de pomana timpul presedintelui Medvedev, facandu-se ca discuta despre rzolvarea conflctului de la Nistru.

Asculta mai multe audio Politica

Malul drept al Nistrului

… Si malul stang

Doua teritorii unite de acelasi conflict, dar care vorbesc limbi diferite.

Tags: Chisinau, conflict inghetat, contrabanda, Nistru, separatisti, Tiraspol, Transnistria, Vlad Filat, Vladmir Voronin