O tentativa de asasinat asupra presedintelui Iranului a avut loc astazi in orasul Hamadam, situat in vestul tarii. Asupra convoiului prezidential a fost aruncata o grenada de mana. Cateva persoane au fost ranite. Mahmoud Ahmadinejad a scapat nevatamat. Atentatorul a fost retiut si urmeaza sa fie anchetat. Dincolo de discutiile foarte marcate de interese geopolitice, privind dosarul nuclear iranian si dincolo de sanctiunile pe care comunitatea internationala le aplica demonstrativ acestei tari, si dincolo de permanentul razboi de imagine, raman in picioare tensiunile din interiorul tarii, unde o parte din iranienii isi doresc sa urmeze mai departe linia conservatoare impusa de actuala conducere, iar altii si doresc reforme si mai multa libertate de exprimare. Despre asta imi vorbea, in iarna, Sina Kavian. El imi spunea ca oricand este posibil sa izbucneasca noi revolte impotriva actualei puteri de la Teheran, dar ca odate ce aceasta ar fi inalturata prin violenta, disensiunile ar continua. Interviul a fost luat in limba farsi.
Traducerea
Presa internationala vorbeste despre posibilitatea izbucnirii unei revolutii in Iran. Care sunt, de fapt, sansele ca regimul Ahmadinejad sa fie rasturnat?
Cred ca posibilitatea ca regimul sa fie schimbat este de 50 la suta, pentru ca, asa cum a fost probabil si in voturi, si in realitate jumatate din iranieni sunt impotriva, iar jumatate sustin regimul. Nu exista o majoritate decisiva, carez sa duca la o rasturnare.
Ce ar urma unei rasturnari a regimului Ahmadinejad?
Cred ca, daca intr-un fel sau altul regimul va fi rasturnat, in Iran situatia nu va fi simpla. Va aparea instabilitatea politica, economica si din toate punctele de vedere. Consecintele nu vor fi benefice, pentru ca stabilitatea care a existat inainte de aparitia regimului Ahmadinejad a fost una foarte buna si ea nu va mai fi refacuta. Daca regimul este rasturnat, aceasta nu va fi spre binele tarii. In toate orasele exista atat opozanti, cat si sustinatori ai regimului, intre care vor exista in permanenta confruntari. Acest lucru nu poate fi benefic.
Care sunt posibilitatile de iesire pasnica a Iranului din situatia in care se afla?
Posibilitatea ca toate aceste intamplari sa se termine pasnic depinde foarte mult de evenimentele care vor urma. Daca se reuseste calmarea climatului existent, cred ca efectele vor fi pozitive. In nici un caz, continuarea reprimarii opozantilor nu va duce la acest calm, pentru ca in nici un caz opozitia nu-si va retrage cererile.
Multumesc mult, domnule Kavian.
Cu placere
Este o vreme cand membrii clasei functionaresti din Romania stau ascunsi in spatele maldarelor de dosare nerezolvate de ani de zile, asa cum sobolanii stau ascunsi in fundul vizuinelor atinci cand simt deratizarea pe aproape. In acelasi timp, toata lumea stie ca disponibilizarile nu-i vor lovi pe ei, pentru ca ei stiu sa se ascunda. Disponibilizati vor fi cei care fac ceva. Cei care au proiecte – pentru ca, nu-i asa, proiectele presupun costuri, iar Romania nu are bani, si ca atare costurile trebuiesc reduse. Taiate chiar. Concluzia e logica: cine face ceva – afara! Cine are idei iar e candidat sigur la un loc pe lista de disponibilizari, pentru ca sa pui in practica o idee inseamna sa cheltui bani si, asa cum am spus mai devreme, Romania nu are bani de cheltuit. In vremea asta, in spatele maldarelor de dosare, sobolaniada continua.
Stirea inceputului de an a fost categoric cutremurul din Haiti. Au trecut de atunci mai bine de patru luni, iar ceea ce se vede din avion, atunci cand zbori suficient de jos deasupra insulei sunt sirurile de corturi albastre, in care inca se adapostesc sinistratii. Deja expertii au inceput sa se intrebe daca nu cumva reconstructia acestei tari este o misiune imposibila. Haiti inca traieste in stare de urgenta. In primele zile de la producerea cutremurului, presa din toata lumea relata despre situatia din Haiti. In inauarie, jurnalele de stiri ale planetei se auzeu ca un gigantic strigat de ajutor in fata durerii a mii de oameni loviti pe neasteptate de furia naturii.
Serile trecute, pe la ora 22.00 ma gaseam in statia de tramvai, incercand sa ajung acasa. Viscolea. Pe refugiu – lume ca la manifestatie. Tramvaiul refuza sa vina, vantul spulbera zapada, iar eu ma transformasem intr-un mic cub de gheata de 90 de kilograme. Deasupra noastra, de pe copertina refugiului, o placa de policarbonat, din aceea transparenta, iesise din suruburi si se zbatea in vant nu ca o pasare ranita, ca ar fi prea romantic, dar ca un epileptic in criza.
In Transnistria s-a aflat zilele acestea o delegatie a mamelor care si-au pierdut copii in atacul terorist de la Beslan. Femeile au venit sa-si planga durerea la Soiuz Zascitnikov Prednistrovie (Uniunea Luptatorilor pentru Independenta Transnistriei). Caci cine sa le inteleaga durerea mai bine decat cei ce si-au pierdut fiii, fratii ori sotii in luptele fratricide, care s-au purtat, la inceputul anilor, ’90, pe Nistru. Vladimir Alexandrovici Buciko mi-a povestit despre una din acele mame – si-a pierdut toti cei patru copii in acel septembrie incercat de sange si nu mai are pe nimeni altcineva pe lume decat un nepot. Tot Buciko mi-a prezentat un membru al organizatiei din Transnistria, care si-a pierdut fiul in razboi, iar dupa asta, sotia lui s-a imbolnavit si a
Momentul semnarii declaratiei comune
Gagauzul Ivan Burgudji, unul dintre artizanii proiectului, intre doua fete frumoase si vegheat de poza lui Che Guevara, intr-unTiraspol covarsit de atata soare. Ce poate fi mai frumos de atat?
Uneori lumea de acum nu e foarte diferita de cea din perioada cand cele doua jumatati de planeta se amenintau una pe cealalta cu parjolirea absoluta. Din acest motiv, foarte des inserturile facute de mine pentru stiri seamana cu niste corespondente din Razboiul Rece – spioni, arme sofisticate si jocuri politice cu miza stratetgica. Dupa ceva vreme, cand le reascult, un sirag de presimtiri rele imi strange inima si mi se pare ca pacea n-o sa vina de fapt niciodata. Si poate chiar n-o sa vina. Oricum in materialele de mai jos, undeva in spate sau mai la vedere – sunt niste spioni. Dar despre spioni si spionaj, intr-un alt post ca nu ma lasa interfata de nla WordPress sa pun asa multe materiale la un loc. 
Coreea de Nord a facut exercitii militare cu rachete navale, intr-un joc diplomatico-strategi, menit sa demonstreze ca nu este dispusa la orice fel de compormis cu Sudul. De la momentul difuzarii stirii (undeva la inceputul lunii aprilie), relatii dintre Nord si Sud s-au tensionat si mai mult, iar o turista sud-coreeana a fost impuscata in apropierea unei baze militare nord-coreene.
Si dupa Summit-ul NATO Caucazul a continuat sa se agite, in cuda aparentei intelegeri dintre Vest si Est.
Victima a unei clase politice ineficiente, Ucraina este atat de slabita de luptele interne, incat a ajuns sa vada un pericol la adresa securitatii nationale chiar si in micuta Transnistrie. Un material publicat in Segodnya, la inceputul lunii aprilie inventariaza care sunt amenintarile la adresa Ucrainei, asa cum le vad specialistii de la Kiev.