Traducerea

Presa internationala vorbeste despre posibilitatea izbucnirii unei revolutii in Iran. Care sunt, de fapt, sansele ca regimul Ahmadinejad sa fie rasturnat?

Cred ca posibilitatea ca regimul sa fie schimbat este de 50 la suta, pentru ca, asa cum a fost probabil si in voturi, si in realitate jumatate din iranieni sunt impotriva, iar jumatate sustin regimul. Nu exista o majoritate decisiva, carez sa duca la o rasturnare.

Ce ar urma unei rasturnari a regimului Ahmadinejad?

Cred ca, daca intr-un fel sau altul regimul va fi rasturnat, in Iran situatia nu va fi simpla. Va aparea instabilitatea politica, economica si din toate punctele de vedere. Consecintele nu vor fi benefice, pentru ca stabilitatea care a existat inainte de aparitia regimului Ahmadinejad a fost una foarte buna si ea nu va mai fi refacuta. Daca regimul este rasturnat, aceasta nu va fi spre binele tarii. In toate orasele exista atat opozanti, cat si sustinatori ai regimului, intre care vor exista in permanenta confruntari. Acest lucru nu poate fi benefic.

Care sunt posibilitatile de iesire pasnica a Iranului din situatia in care se afla?

Posibilitatea ca toate aceste intamplari sa se termine pasnic depinde foarte mult de evenimentele care vor urma. Daca se reuseste calmarea climatului existent, cred ca efectele vor fi pozitive. In nici un caz, continuarea reprimarii opozantilor nu va duce la acest calm, pentru ca in nici un caz opozitia nu-si va retrage cererile.

Multumesc mult, domnule Kavian.

Cu placere

E o stare de expectativa generala in toate structurile de stat – nu ca birocratia romaneasca ar fi facut vreodata ceva util. Toti stau ascunsi prin birouri, rugandu-se sa nu-i pocneasca pe ei. Poate pe colegul. Sau poate pe colega, care oricum are prea multe idei. Dar in nici un caz pe ei. Ca ei sunt functionari model – uite saptamana asta n-au intarziat niciodata la serviciu si nici nu s-au mai dus sa-si faca piata in orele de program. Apoi, mai au trei ani pana la pensie si, daca sunt atenti, pot sa si-i petreaca la caldurica, iar dupa aia gata – nu-i mai deranjeaza nimeni. Toti spera ca poate trece si valul asta, cum au trecut si altele. Toti zambesc cordial-dulceag sefilor, atunci cand le dau “buna ziua” si toti isi iau un aer competent si ocupat daca ies cumva din birou ca sa plimbe trei hartii pe culoarul institutiei. Dar in general incearca sa nu prea iasa, sa nu fie vazuti, ca sa nu intre in vizorul cuiva cumva.

Este o vreme cand membrii clasei functionaresti din Romania stau ascunsi in spatele maldarelor de dosare nerezolvate de ani de zile, asa cum sobolanii stau ascunsi in fundul vizuinelor atinci cand simt deratizarea pe aproape. In acelasi timp, toata lumea stie ca disponibilizarile nu-i vor lovi pe ei, pentru ca ei stiu sa se ascunda. Disponibilizati vor fi cei care fac ceva. Cei care au proiecte – pentru ca, nu-i asa, proiectele presupun costuri, iar Romania nu are bani, si ca atare costurile trebuiesc reduse. Taiate chiar. Concluzia e logica: cine face ceva – afara! Cine are idei iar e candidat sigur la un loc pe lista de disponibilizari, pentru ca sa pui in practica o idee inseamna sa cheltui bani si, asa cum am spus mai devreme, Romania nu are bani de cheltuit. In vremea asta, in spatele maldarelor de dosare, sobolaniada continua.

Toti stau linistiti, numai ochii li se misca in cap, atat cat sa constate ca uite, colega aia care radea tot timpul, vorbea perfect doua limbi straine si luna trecuta a primit prima de merit deja nu mai lucreaza aici, dar e mai bine, pentru ca oricum ea facea prea multa galagie. Pe urma, uite, tanarul acela care avea master si planuia sa dea examan la scoala doctorala in toamna, a fost si el dat afara, iar asta e si mai bine, pentru ca din cauza unei propuneri a lui tot biroul a fost obligat sa faca, acum doua luni, ore suplimentare. Au mai plecat unii, a mai trecut un hop, isi zic sobolanii, Domane-ajuta, sa vedem ce urmeaza. Pana la urma totul se incheie cu bine, sobolaniada se termina si ea si toata lumea poate in sfarsit sa iasa pe culoar la o tigara, sa faca glume de birou si sa-i barfeasca pe sefi si pe colegii care nu sunt de fata. Toti vor gandi ca or sa mai vina si alte vremuri grele, dar pana atunci noi vom fi iesit la pensie, asa ca cine ramane sa se spele pe cap cu toata situatia.

Nu demult, un coleg imi spunea, dupa ce vorbisem la telefon o jumatate de ora si ne auzeam cu un ecou ca la manele: “stii, acuma cu masurile astea de austeritate, ar trebui sa vorbim si noi cu 25% mai putin”. Nu i-am dat dreptate inca de atunci. 25% inseamna reducerea cheltuielilor si poate porocentul reducerilor de personal, dar in structurile statului roman competenta si deci capacitatea institutiilor de a-si indeplini cat de cat functiile se va reduce cu 50% sau poate si mai mult. Iar in serviciile de informatii, a caror activitate are, prin specificul ei, un caracter inchis, situatia e si mai albastra. Nimeni n-a dovedit vreodata ca e nevoie sa dai o mare spaga ca sa devii politist sau ofiter de in formatii in Romania, ca sa aperi, adica, legea statului roman. Dar toata lumea spune ca e asa. Nimeni n-a dovedit vreodata ca sunt ofiteri care mint, fura sau inventeaza informatii, dar foarte multi dintre cei care cunosc situatia din interior spun ca e asa. Si, daca ar fi asa, cine ar mai ramane, sa apere statul roman de minciuna si de hotie? Cu atat mai mult cu cat cei care trebuiau sa faca asta nici macar nu mai sunt platiti bine.

Dedic acest material domnului care, dupa ce am mers sa vizitez expozitia de tehnica militara ce a avut loc in primavara la Romaero, s-a strecurat in spatele meu sa-mi caute in geanta, sa vada ce notite si ce carti de vizita am pe acolo. Dar i s-a lipit de mana si bancnota de o suta de euro, bani imprumutati ca sa-i pot cumpara haine noi fetitei mele. Dedic acest material coordonatorilor care i-au cerut sa faca asta si dedic acest material politistului care a incercat sa ma convinga ca de fapt nu a avut loc nici un furt.

Mai dedic acest material presedintelui Basescu, pentru ca a decis sa impoziteze drepturile de autor cu un asemena procent, incat n-or sa-mi mai ramana bani destui sa-mi platesc chiria. Pentru ca, nu-i asa, statul roman a fost mereu vulnerabil si niciodata nu si-a permis sa asigure cetatenilor sai dreptul de a locui decent sau macar de a locui undeva.

Oricum, tuturor celor pe care i-am mentionat si altora ca ei le urez: Sobolaniada Placuta!

Mihaela Onofrei

Bucuresti,

7 iulie 2010

Foto: sfinx777.wordpress.com, gov.ro

Un arici, fotografiat de mine verile trecute, in parcul din Tiraspol

• Dacă aţi simţit că vă este presată/inhibată/ameninţată/descurajată libertatea accesului la informaţii şi a exprimării în RMN? Dacă da, atunci de către cine şi prin ce modalităţi a fost exercitat acest lucru?

In Transnistria nu m-am simtit amenintata niciodata, de catre nimeni.

• Care este opinia D-stră despre arestarea lui Ernest Vardanean şi acuzaţiile de înaltă trădare aduse acestuia? Care credeţi că au fost întenţiile conducerii de la Tiraspol prin recursul la astfel de acţiuni? Reprezintă acest gen de acuzaţie o premieră pentru Transnistria, sau acesta nu este doar un caz izolat?

Despre arestarea lui Ernest Vardanean: am vazut de curand, pe Youtube, un material in care dl. Antiufeev explica ce anume s-a intamplat. Am inteles ca dl. Vardanean s-a autodenuntat sau asa ceva. O parere bazata pe informatii de la fata locului, nu am, pentru ca nu am mai fost, in ultima vreme, in Transnistria. Dar mie mi s-a creat impresia ca acest caz face parte din categoria celor create de oameni care nu sunt nici agenti, nici jurnalisti, care in general nici nu stiu sa lucreze cu inforrmatia, dar au niste contacte si se foiec de colo-colo, pe la unul si pe la altul, pretinzand ca detin secrete, incercand pe careva sa santajeze, pe altul sa traga de limba pe al treilea straduindu-se sa-l provoace si tot asa.

A mai fost un caz tot asa, cu un domn de la Moldova Suverana, Mihai Contiu, imi pare ca-l cheama, si care s-a autodenuntat ca agent al serviciilor romanesti. Este un domn care poarta niste palarii uriase, plete si are si mustati formidabile. Eu stiu ca nu asa arata spionii – ei sunt niste insi care trebuie sa treaca nebagati in seama si sa se priceapa la cules informatii. Or, domnul Contiu pare sa nu aiba nici una, nici alta dintre calitati. Imi amintesc si de un alt caz, in Romania, cu un ziarist care a pretins ca are niste CD-uri cu informatii despre trupele noastre din Afganistan si Irak si s-a dus singur la Parchetul Militar, sa spuna ca le are. Normal, procurorii l-au anchetat, asa ca vreo cateva zile televiziunile romanesti au difuzat imagini cu reporterii, asteptandu-l pe ziaristul roman, acuzat de spionaj, sa iasa de la audieri si sa le spuna cum il preseaza pe el autoritatile. Dupa aceea, televiziunile au trecut la alte subiecte, iar ziaristul care a pretins ca are secrete militare a fost uitat, pesemne spre marea lui dezamagire.

Revenind la cazul Vardanean, mai spun ca l-am auzit pe dl. Antiufeev spunand ca, la moment, l-a cazat intr-o celula, cu conditii nu chiar proaste, ca i se da de mancare si ca are dreptul la o ora de plimbare zilnic. Bine, dar eu, aici in Romania, trebuie sa muncesc o luna intreaga, sa-mi platesc chirie pentru camera in care locuiesc, si alti bani nu-mi mai raman, asa ca mananc mai mult nu. Chiar si in Tiraspol am locuit cu chirie. De aceea, imi vine chiar acum sa ma duc la dl. Antiufeev si sa-i spun: “Vladimir Iurievici, sunt spion! Lucrez cu spetzslujba Americii, a Israelului si a Chitaiului. Va rog sa-mi dati si mie cazare si masa gratis, cum i-ati dat dlui Vardanean, nu vreau sa ma plimb o ora pe zi si promit sa fac si dejurnii la curatat cartofi si la spalat podele (ceea ce oricum fac zilnic si aici, in Bucuresti), dati-mi numai un top de hartie si pixuri”. Asa poate as avea si eu timp sa scriu cartile pe care de atata timp le planuiesc.

Inca un lucru despre cazul Vardanean: dicolo de o lista intreaga de glume care se pot face pe marginea lui, nu trebuie uitat ca el s-a petrecut in Transnistria, o regiune unde exista un conflict inghetat. In martie 2008, tot asa,in Abhazia a fost arestat un urnalist gruzin. Dupa aceea, in august a fost razboi.

Si apoi, ultimul punct. Din punctul de vedere al Transnistriei, mie mi s-ar fi parut mai sigur daca dl. Antiufeev, odata ce a ascultat marturisirea dlui Vardanean, in loc sa-l aresteze, l-ar fi luat de urechi, l-ar fi pus intr-o masina, l-ar plasat dincolo de granita de facto si punct. Ar fi fost mai simplu pentru toata lumea si nu ar fi existat nici un subiect in jurul caruia sa se faca atata caz. Pentru asta, timpul nu-i pierdut nici acum.

Sarbatorirea Zilei Alfabetului Chirilic, la Tiraspol. Precizez ca oamenii au venit de buna voie, in numar foarte mare, la praznic

• Care este părerea D-stră despre Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM)?

Nu cunosc prea multe despre activitatea Misiunii Europene de Asistenta la Frontiere, deci nu pot formula opinii pe aceasta tema.

• Care este părerea D-stră despre decizia amplasării de interceptori tereştri ca parte a sistemului anti-rachetă american pe teritoriul României. Credeţi că acest lucru va afecta securitatea RMN?

Cu privire la scutul anti-racheta pe teritoriul Romaniei, am aceeasi parere ca si despre trupele rusesti din Transnistria. N-au decat sa vina, daca vor, americanii si sa-si cheltuiasca banii la noi asta nu poate sa faca rau. Ce-i drept, nici bine, pentru ca in Romania este un asemenea nivel al coruptiei incat orice ban care intra este pe data supt in buzunarele catorva potentati, iar la oamenii de rand nu mai ajunge nimic. De altfel, cu scut antiracheta sau fara, Romania este pe cale sa ramana fara cetateni, dat fiind ca fiecare isi cauta de munca in alta parte, undeva unde sa nu-i fie furata viata, unde sa-si poata face o casa si sa poata pune un ban deoparte. Din nefericire, la noi in tara lucrurile astea nu sunt posibile decat pentru o categorie extrem de restransa de cetateni: cei care inteleg ca “legea este numai pentru prosti”. Acesta si nu scutul antiracheta reprezinta cel mai mare pericol la adresa securitatii regionale, in care Romania nu are cum sa joace un rol important, pana cund nu va reusi sa elimine coruptia care o macina dinauntru. Altfel, in tara mea se va perpetua instabilitatea politica, vor inflori ideologiile de extrema dreapta (despre care acum doar se vorbeste) iar oamenii vor continua sa plece. Si nu-i va opri nici un scut antiracheta.

Cam astea au fost raspunsurile mele la intrebarile care mi-au fost adresate. Sper ca am fost destul de clara. Si, daca totusi nu, promit ca data viitoare sa fiu de-a dreptul explicita.

• Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi noua guvernare din Ucraina?

Raspunsul de la evolutia relatiilor cu Chisinaul este valabil si pentru relatia cu Ucraina, care, evident, si-ar dori sa integreze Transnistria intre granitele sale. Ucraina este insa slabita ca stat, cat si ca prestigiu in comunitatea internationala, dupa dezastruosul mandat Iuscenko. Aceasta tara are nevoie de timp, ca sa se refaca si, din pacate pentru poporul ucrainean, timpul se va masura in ani.

• Credeţi că mai este justificată menţinerea forţelor ruseşti de menţinere a păcii pe teritoriul RMN? Se poate RMN apăra singură şi de cine?

Cu privire la fortele rusesti de mentinere a pacii, care se afla pe teritoriul Transnistriei, fac de obicei o gluma. Daca aceste forte militare rusesti s-ar retrage, este musai s-o faca vara. Pentru ca retragerea militarilor rusi se va face prin descaltarea localnicilor transnistreni de bocanii armatei Federatiei Ruse. Si, desigur, este inuman sa lasi oamenii desculti in plina iarna. Mai ales ca transnistrenii sunt si destul de saraci ca sa nu aiba cu ce sa-si procure alte incaltari. In rest, armata rusa aflata pe teritoriul Transnistriei, reprezina un subiect de multe discutii politicie (si politicienii nu si-ar mai lua salariile, daca nu ar avea despre ce sa discute), mai inseamna niste ruble care intra in buzunarul trannsistrenilor, sub forma de solde, si un factor de stabilitate emotionala pentru populatia de acolo, de tipu; “Uite ca Rusia ne apara”. Altfel, militarii stau in cazarrmi, intre orele 08.00 si 16.00 si dupa aia, se duc prin oras, sa-si mai rezolve din ale lor – cel putin gradele superioare, dintre care multi, repet, sunt din partea locului. Din punctul meu de vedere, prezenta trupelor rusesti, intr-o zona in care acum 17 ani a fost razboi, nu e nici binevenita, nici rau-venita. Daca transnistrenii se simt bine cu rusii pe teritoriul lor, si daca Rusiei ii convine sa dea banii ca sa-si tina militarii acolo – e in regula, cel putin atata timp cat nu au loc evolutii militare. Altfel, prezenta militarilor rusi nu e un factor de presiune psihologica, dar in mod cer e un bun subiect de chiraiala politica.

• Consideraţi optimal formatul de negocieri actual 5+2 [R.Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE + Uniunea Europeană, SUA]? Dacă nu, atunci ce varintă aţi propune?

In ce priveste formatul de negocieri, este cat se poate de evident ca, pana la urma partile care trebuie sa se inteleaga sunt cele aflate in conflict: Tiraspolul si Chisinaul.

• Cum apreciaţi D-stră organele de securitate şi de menţinere a ordinii în RMN?

Cu privire la organele de mentinere a ordinii din Transnistria – militienii, ori de cate ori le-am cerut sprijinul, m-au ajutat. Nu demult, aici, in Romania, cineva mi-a luat din geanta niste bani (suficient de multi sa-mi dezechilibreze bugetul). M-am dus la Politie si, mai intai am auzit: “N-avem ce sa le facem hotilor, noi ii retinem si procurorii le dau drumul”. Pe urma, domnul comisar care mi-a luat plangerea, incerca sa ma convinga de faptul ca, de fapt, nu a avut loc nici nu furt din buzunare – si asta numai ca sa nu se inregistreze el cu cazul. In zona unde mi s-a intamplat acest lucru (in centrul vechi al Bucurestiuluii), strada apartine tuturor categoriilor de infractori, dar in nici un caz cetatenilor, este un teritoriu care a fost cucerit de raufacatori in timp ce domnii politisti, platiti din buzunarul cetatenilor statea sa se uite la meci atunci cand se aflau in tura operativa. Ei bine, acest lucru eu in Tiraspol nu l-am constat. Cat despre MGB, am vrut odata sa-i iau interviu lui Antiufeev, nu am reusit acest lucru si, mai departe, ei nu m-au deranajat cu nimic, iar eu nu m-am mai adresat alta data cu vreo cerere la ei.

• Făcînd o radiografie a zonelor de conflict în care fost prezentă ca şi corespondent, care a fost cea mai grea şi priculoasă misiune? În care regiuni v-aţi simţit cea mai vulnerabilă d.p.d.v. al securităţii?

Intrebarea e cam fara obiect, nu de alta, dar eu “misiuni” n-am indeplinit, pentru ca nu sunt militar. Altfel, cel mai inspaimantator moment din intreaga mea cariera de corespondent a fost anul trecut, in aprilie, in timpul tulburarilor de la Chisinau. Seara, pe 8 aprilie, m-am dus la hotelul Zarea, din Chisinau, sa ma cazez, iar in holul hotelului au aparut doi barbati, care in mod evident erau de la SIS si au cerut lista romanilor cazati in hotel. Eu nu apucasem sa ma cazez si nu aveam la mine decat poseta si o punga de plastic, cu mancare, asa ca nu le-am parut suspecta. Ei s-au uitat pe lista si au spus: “Nu sunt tigani din Romania aici”, apoi au plecat. Atunci am stiut ca, daca m-ar fi legitimat, mi s-ar fi intamplat ceva rau, dar am avut noroc, zic eu.

• Luînd în vedere experienţa profesională din zonele de „conflict înghţat”, care este opinia D-stră despre mişcările de independenţă din Kosovo, Abhazia şi Osetia în corelaţie cu situaţia din Transnistria?

Intrebarea imi este complet neclara, sau mai exact scopul ei – ce informatie doreste de fapt sa obtina cel care a formulat-o? In orice caz, “opinia mea” in legatura cu Abhazia, Kosovo, Osetia de Sud si oricare alta zona de conflict este ca nu ar trebui sa fie razboi acolo. In ceea ce priveste daca Transnistria isi va obtine sau nu independenta, pot doar sa spun ca sper ca acolo sa nu fie razboi si ca, oricum, rezolvarea conflictului de la Nistru depinde de eficienta politicienilor, atat din stanga cat si din dreapta Nistrului, de capacitatea lor de a ajunge la un compromis, respectand, in acelasi timp si interesele celor pe care-i reprezinta. Mai in scurt, ramane de vazut ce va fi, in orice caz sa speram ca nu razboi.

• Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi Federaţia Rusă în următorii 5 ani?

Evolutia relatiilor dintre Transnistria si Federatia Rusa depinde foarte mult de ceea ce se va intampla, in perioada urmatoare, atat la Moscova, cat si la Chisinau. Ca oricare subiect al comunitatii internationale, Federatia Rusa simte urmarile crizei economice. Cu cat mai repede va reusi sa depaseasca perioada de instabilitate, cu cat mai repede vor reusi politicienii de la Moscova sa depaseasca probleme interne de felul coruptiei, si sa promoveze politici de bunastare pentru propriul popor, cu atat mai mult Federatia Rusa va deveni un pol centripet cel putin pentru tendintele sociale din tarile fostului spatiu sovietic. In acelasi timp, trebuie sa amintesc ca, de curand, premierul Putin a afirmat ca situatia din tarile invecinate influenteaza situatia Rusiei, care este interesata sa aiba vecini cu o situatie stabila din punctul de vedere al politicii interne. Reamintesc ca lucrul acesta nu este valabil pentru Chisinau. Deci, trebuie vazut, pragmatic, ca intr-o piata libera, ce are Republica Moldova de oferit Transnistriei si ce are Federatia Rusa de oferit Transnistriei.

• Cum vedeţi D-stră perspectivele soluţionării conflictului dintre RMN şi R.Moldova în contextul guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană?

Cred ca la aceasta intrebare am raspuns deja. In contextul guvernarii Aliantei pentru Integrare Europeana, sau in orice alt context, solutionarea conflictului de la Nistru se va produce in momentul in care una dintre partile aflate in conflict va fi mai puternica decat cealalta si va avea ceva de oferit in schimbul compromisiului. Deocamdata, acest lucru nu se intampla.

Foto: BBC

• Cum apreciaţi D-stră semnificaţia şi miza alegerilor locale în Transnistria care au avut loc pe 28 martie?

Din cate stiu eu, la alegerile din 28 martie, cel mai mare scor l-a obtinut formatiunea “Obnovlenie”, ceea ce in traducere inseaman “Reinnoirea”, partid condus de Evghenii Sevciuk, fostul presedinte al Parlamentului. Datorita politicilor sociale pe care le-a promovat, aceasta formatiune politica se bucura de o larga popularitate in randul transnistrenilor, si la fel si liderul ei. In ceea ce priveste, in esenta, rostul alegerilor locale din Transnistria este acela de a-i desemna pe membrii Consiliilor orasenesti, satesti si raionale, care sa decida cu privire la prioritatile comunitatii respective, pentru ce si cum se vor cheltui banii comunitatii, atatia cati sunt ei. Sa nu uitam ca, dincolo de linistea in care pare sa fie cufundata Transnistria, acolo exista un conflict, fie el si inghetat, iar atunci cand discutam despre un conflict, oricare procese politice sunt de salutat in locul unor evolutii militare.

• Pentru ce formaţiune politică sau pentru ce candidat credeţi că vor vota transnistrenii la alegerile parlamentare care se vor avea loc peste aproximativ un an?

In ceea ce priveste alegerile parlamentare de anul viitor, este de presupus ca tot “Obnovlenie” va lua partea leului, din motive pe care deja le-am expus.

“Sud kasayetsea vseh”

• Ce presă urmăriţi şi ce canale, staţii radio priviţi/ascultaţi cînd vă aflaţi în Transnistria? De unde preferaţi să vă informaţi în legătrură cu situaţia de acolo?

Atunci cand ma aflu in Transnistria, desigur ca nu ratez sa ma intalnesc cu colegii de la “Adevarul Nistrean”, nu atat pentru ca imi spun ce se mai intampla prin Tiraspol, dar mai ales pentru ca un ceai si bomboane intotdeauna gasesc la ei. Evident, nu fac acest lucru joia, cand iese ziarul, pentru ca atunci in redactie e nebunie si nimeni nu are timp de mine. La fel, evit sa ma duc lunea pe la sediul agentiei tiras.ru, pentru ca atunci ei trimit la tipografie ziarul lor, Rossiyskii Proriv si, la fel, nu are nimeni timp de mine. Altfel, ma vad cu ei cu placere si le si citesc destul de des materialele de pe site. De asemenea, cand sunt in Tiraspol si decid sa nu ies cu prietenii serile, ma uit canalul Rossiya, pentru ca  au (sau cel putin aveau) un serial care-mi placea foarte mult, “Sud kasayetsea vseh” (“Judecata ii priveste pe toti”). Personajul principal este o judecatoare, iar cazurile am inteles ca sunt preluate din viata reala. Iar daca vreau sa aflu ceva “in legatura cu situatia de acolo”, in general ma duc si intreb la autoritatile care sunt in masura sa-mi raspunda. Parca stiam ca asta trebuie sa faca un jurnalist – sau nu?

Catre vara, intotdeuna primesc cateva solicitari de interviu, de la studentii care vor sa-si faca lucrari pe Transnistria. Incerc sa raspund la toate, pentru ca stiu cum e sa ai nevoie de informatii pentru o lucrare si sa nu te ajute nimeni.

Una dintre abordarile de anul acesta a iesit insa in evidenta prin caracterul specific – scuze, ar fi trebuit sa spun special! – al intrebarilor

Din care motiv, lista de intrebari pe care mi-a transmis-o acel student o postez pe blog si-i voi raspunde public.

Nu de alta, dar dupa ce am fost facuta in toate felurile – tiganca, amanta nu-stiu-cui, taratura rusofila, partenera de sex oral a nu stiu carui deputat de la Tiraspol si multe altele, dupa ce am fost alergata prin Chisinau de organele de ordine, anul trecut, in aprilie si dupa ce cu cu niste luni in urma careva agentie de informatii de la ei s-a interesat oficial la romani cine sunt si ce hram port, spunand ca reprezint un pericol pentru relatia bilaterala romano-moldoveana, nu sunt dispusa sa accept faptul ca un necunoscut vine la mine cu ceva ce mi se pare o legenda prost facuta si sa-i raspund pur si simplu la intrebari: “poftim, dragul meu, uite informatiile de care ai nevoie”. Da’ sa-i redactez si raportul n-o vrea?

Alta data n-as fi reactionat asa – gandeam ca ofiterii de informatii or trebui si ei pe lumea asta la ceva. Numai ca, de la un timp, mi-am dat seama ca pe unii, daca ii lasi si te prefaci pur si simplu ca nu-i vezi sau ca n-ai inteles, dupa aia ei se cred destepti si au impresia ca de fapt chiar pot sa te faca. Si, pe urma, daca nu esti atent le iese.

Lista de intrebari care mi-a fost transmisa arata ca un “shopping list”, din cele folosite pentru colectarea informatiilor de catre agentiile cu atributii in domeniu. In plus, forma este specifica nivelului de decizie aflat la interfata dintre sectorul operativ si structura de decizie politico-militara. Nevoia de a cunoaste a studentului meu s-a manifestat in forma a 15 intrebari – iata care sunt acestea:

1. Cum apreciaţi D-stră semnificaţia şi miza alegerilor locale în Transnistria care au avut loc pe 28 martie?
2. Pentru ce formaţiune politică sau pentru ce candidat credeţi că vor vota transnistrenii la alegerile parlamentare care se vor avea loc peste aproximativ un an?
3. Ce presă urmăriţi şi ce canale, staţii radio priviţi/ascultaţi cînd vă aflaţi în Transnistria? De unde preferaţi să vă informaţi în legătrură cu situaţia de acolo?
4. Luînd în vedere experienţa profesională din zonele de „conflict înghţat”, care este opinia D-stră despre mişcările de independenţă din Kosovo, Abhazia şi Osetia în corelaţie cu situaţia din Transnistria?
5. Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi Federaţia Rusă în următorii 5 ani?
6. Cum vedeţi D-stră perspectivele soluţionării conflictului dintre RMN şi R.Moldova în contextul guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană?
7. Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi noua guvernare din Ucraina?
8. Credeţi că mai este justificată menţinerea forţelor ruseşti de menţinere a păcii pe teritoriul RMN? Se poate RMN apăra singură şi de cine?
9. Consideraţi optimal formatul de negocieri actual 5+2 [R.Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE + Uniunea Europeană, SUA]? Dacă nu, atunci ce varintă aţi propune?

10.  Cum apreciaţi D-stră organele de securitate şi de menţinere a ordinii în RMN?

11.  Făcînd o radiografie a zonelor de conflict în care fost prezentă ca şi corespondent, care a fost cea mai grea şi priculoasă misiune? În care regiuni v-aţi simţit cea mai vulnerabilă d.p.d.v. al securităţii?

12.  Dacă aţi simţit că vă este presată/inhibată/ameninţată/descurajată libertatea accesului la informaţii şi a exprimării în RMN? Dacă da, atunci de către cine şi prin ce modalităţi a fost exercitat acest lucru?

13.  Care este opinia D-stră despre arestarea lui Ernest Vardanean şi acuzaţiile de înaltă trădare aduse acestuia? Care credeţi că au fost întenţiile conducerii de la Tiraspol prin recursul la astfel de acţiuni? Reprezintă acest gen de acuzaţie o premieră pentru Transnistria, sau acesta nu este doar un caz izolat?

14.  Care este părerea D-stră despre Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM)?

15.  Care este părerea D-stră despre decizia amplasării de interceptori tereştri ca parte a sistemului anti-rachetă american pe teritoriul României. Credeţi că acest lucru va afecta securitatea RMN?

Asa cum am promis, voi raspunde acestor intrebari, pe rand, in posturile viitoare de pe blog.