Nelinistile spatiului postsovietic

img_15000996_0037Foto: Itar Tass

In Rusia, inceputul Saptamanii Patimilor a fost marcat de atentatele de la metroul din Moscova. Pastele a fost si el “sarbatorit” de extremistii din Daghestan cu o explozie pe calea ferata Moscova – Baku, in raionul Kaiakentskii. Din fericire, nu au fost morti, nici raniti. Dar nelininistile spatiului post-sovietic continua sa produca victime, nu numai in Rusia, dar pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Aceste victime inseamna nu numai vieti curmate in explozii, asasinate, ori schimburi de focuri (desi si acestea sunt in numar considerabil), ci si oameni condamnati sa traiasca si sa moara in saracie, fara nici o speranta de mai bine, intr-un spatiu unde nelinistile politice descompun dezvoltarea economica.

Un material despre consecintele tensiunilor dintre Est si Vest, care potenteaza instabilitatea in Caucaz, realizat inainte de razboiul din Osetia de Sud, prefigura evenimentele tragice ce aveau sa urmeze, fara sa le poata anticipa cu totul. Spuneam atunci, mai aes, ca situatia este o eterna remiza, practic fara rezolvare, desi o spuneam indirect, pentru ca totusi speram sa existe o iesire.

Intr-un alt insert, povestesc cum a murit jurnalistul Ilias Surpaiev, fost corespondent la Mahacikala, capitala Daghestanului, subiect al Federatiei Ruse, cu tendinte separatiste. Stirea despre asasinarea jurnalistului, in primavara lui 2008, nu a fost urmata de o alta, privind identificarea unui suspect de aceasta crima.

Inante de investirea lui Dmitrii Medvedev, opinia publica exprimase nelinisti referitoare la numarul mare de fosti angajati ai structurilor de forta, silaviki, in limba rusa,  plantati in posturi ale administratiei de la Moscova, ori in administratiile republicilor federative.

Un fragment dintr-un interviu realizat cu politicianul moldovean Nicolae Andronic, inaintea alegerilor din 5 aprilie 2009, demonta, la vremea respectiva, o serie de dezinformari ale puterii politice comuniste de la Chisinau. Atunci, Andronic identifica drept principal pericol pentru Romania aceasi guvernare comunista a Republicii Moldova, fapt ce avea sa se adevereasca peste numai cateva saptamani de la realizarea interviului, in timpul tragicelor evenimente din aprilie.

In fine, un reportaj (vocea ii apartine minunatului meu coleg Andy Tutescu) despre alegerile care au avut loc in Ucraina, la inceputul acestui an, prognoza victoria lui Viktor Ianukovici, dar si faptul ca triumful fostului invins la scrutinul din 2004, de protestele din piata Maidan Nezalejnosti nu va rezolva nimic.

Va reusi spatiul post-sovietic sa gasasca o cale de a iesi din vartejul propriilor nelisnisti? Cheia acestui cifru scris adesea cu sange sta in aplanarea relatiilor dntre Est si Vest, ca si in intelegerea faptului ca intr-o lume globalzata pur si simplu nu poti sa-ti iei tara si sa te dai mai incolo.

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un an de la tragedia din Caucaz

img_06021-225x300In august anul trecut, in Caucaz izbucnea razboiul. In Osetia de Sud,
teritoriu aflat la granita dintre Georgia si Federatia Rusa, in aceste
zile oamenii ii comemoreaza pe cei care si-au pierdut viata in acele
evenimente si continua sa lupte cu distrugerile pe care le-a provocat
acela razboi-fulger. Mai multe amanunte aflam de la Konstantin
Karlenovici Kociev, oficial de la Tskinval.

img_06352

In legatura cu evenimentele petrecute anul trecut in Caucaz, Georgia
continua sa acuze Federatia Rusa de incalcarea suveranitatii nationale.
Aceasta abordare a fost in mare parte preluata de opinia publica
occidentala, care numeste conflictul din Caucaz “razboiul ruso-georgian”, in
vreme ce analistii din est apreciaza aceasta denumire ca fiind politica.
Numarul civililor ucisi anul trecut in conflictul din Osetia de Sud inca nu
a fost stabilit cu certitudine.

Tags: , , , ,

Cecenia din patul de alaturi

foto-gara-centralaAsa, cum spuneam, in Ucraina am stat la hotelul garii feroviare, care este cel mai ieftin posibil din Kiev. Am luat un loc intr-o camera de sase paturi. Camera semana cu un salon de spital – aceleasi gemete si sforaituri peste noapte, acelasi plimbat in capod si papuci pe coridor, doar ca cele care stateam acolo nu vorbeam intre noi despre boli, ci despre… calatorii. De unde am venit, incotro plecam, pe unde am mai fost, si tot asa.

In patul de langa mine a dormit o femeie subtirica si blonda. Nu i-ai fi dat mai mult de 18 ani. Avea un copil cu trasaturi de chinez, foarte destept si vioi, de care se ocupa tot timpul. Vorbea foarte putina rusa, cu noi, tovarasele de camera, iar cu copilul – o limba despre care am crezut ca e chineza.

Smecherasul, sa tot fi avut vreo trei ani, a venit de cateva ori la mine, cand l-am chemat, pe urma a venit singur si mi-a dat un ambalaj de bomboana sa-l duc eu la gunoi si, asa ne-am imprietenit. Sotul femeii statea si el in hotel. A venit de cateva ori in camera, dar nu i-am retinut trasaturile. Am remarcat doar ca pare mult mai in varsta decat ea – avea parul aproape de tot alb – si atat.

In ultima seara, toate celealte locatare ale camerei am plecat si am ramas numai eu si femeia cu copilul.

Cand am iesit pe hol, un barbat m-a abordat si a incercat sa-mi spuna ceva. Mi-a zambit si asta nu mi-a placut. De obicei cand un strain imi zambeste, asta inseamna belele. Asa ca m-am uitat cat mai urat la el si am trecut mai departe. Era destul de tarziu. Pe hol era o canapea. Cand m-am intors spre camera (fusesem la toaleta), el era lungit pe canapea si din nou a incercat sa-mi spuna ceva zambindu-mi. Eu m-am uitat cu dispret si am trecut mai departe. Urasc sa fiu agatata – si unul din avantajele faptului ca imbatranesc este ca acest lucru se intampla din ce in ce mai rar.

 

p2240270Gara de sud din Kiev

Ajunsa in camera, am adormit imediat, pentru ca eram rupta de oboseala. A doua zi, cand m-am trezit, tovarasii mei de camera, femeia si copilul erau si ei treji, dar inca im pat. Vorbeau in limba lor ciudata, ca si cum ar fi fost doua parti ale aceeasi fiinte. Cateva zeci de minute mai tarziu, cand ne-am desteptati de-a binelea toti trei si ne-am spus “dobroe utro”, am schimbat cateva vorbe cu mama micutului pus pe toate poznele din lume (a incercat sa umble la calorifer, sa traga noptiera, a plans ca vrea kalbas – salam si tot asa). Erau ceceni – ea, sotul si copilul. Locuiau in Franta. Iar limba pe care o vorbeau nu era chineza, ci cecena. Putin mai tarziu, in camera a intrat si barbatul femeii. Eu nici nu mi-am dat seama ca era tipul cu care interactionasem conflictual pe hol cu o seara inainte. Mi-a spus el: stiti, ma intinsesem pe canapea, pentru ca vecinul de camera sforaia si nu puteam sa dorm. La randul meu, m-am explicat: stiti, nu stau de vorba cu oamenii straini, ca nu poti sa stii niciodata ce se intampla dupa aceea. El a dat din cap ca da, si mi-a zambit din nou. Asa sunt cei din Caucaz: deschisi. Acolo nu se intampla ca o femeie sa fie agatata – pur si simplu acest lucru nu exista. In Tbilisi, pentru ca nu prea sunt treceri de pietoni, iar eu nu vad bine si nu pot sa apreciez la ce distanta este un obiect, am rugat niste barbati sa ma treaca strada. Iar ei m-au luat de mana si m-au trecut strada. Pe urma le-am multumit si asta a fost tot. Asta s-a intamplat in martie anul trecut, inainte de razboiul acela oribil.

Barbatul din Cecenia cu care am discutat acum era constructor. M-a intrebat si pe mine ce lucrez si i-am spus ca sunt reporter special. Am povestit ca am fost in Osetia de Sud si ca acum ma duc la Tiraspol. Stia de Prednistrovia. I-am spus ca acolo imi place cel mai mult. Stia si de Moldova si ca, mai demult, Moldova a facut parte din Romania, tara mea. Mi-a mai spus ca, sincer vorbind, ar vrea sa mearga in locurile unde ma duc eu. I-am explicat ca, la un moment dat, oricat ar fi de interesant, iti ajunge, pentru ca tot timpuil vezi foarte multa durere.

Le statea bine impreuna – femeia maruntica, barbatul trecut de prima tinerete, nici el foarte inalt si copilul gata tot timpul sa faca nazdravanii, dar care de cuvantul lui tata-su asculta imediat. Pe parcursul zilei m-am mai intalnit de cateva ori cu ei prin gara. Vorbeau in limba lor cu o sonoritate foarte speciala, iar eu m-am bucurat ca i-am cunoscut si ca, timp de trei nopti, in patul de langa mine dormise o bucatica de Cecenie – un alt loc din Caucazul cu oameni calzi si deschisi, din ale caror vieti, nemilos, musca razboiul.

Tags: , , , , ,

Cainii razboiului

In Gaza oamenii mor din motive electorale, iar in Caucaz maraie iar cainii razboiului. Mai jos sunt doua materiale realizate pentru Radio Lynx, aproape de trecerea dintre ani. Se pare ca nu toata lumea asteapta cu speranta anul care vine. Unii nu-l mai asteapta deloc, pentru ca au murit in razboi.

gaza_wideweb__470x3150

Asa arata razboiul in Gaza. Foto AP

Tags: , , , , , ,

Epilog

img_0689

Georgia si-a continuat incercarile de a-i invinui pe rusi pentru razboiul din august. In septembrie, un oficial de la serviciul lor de informatii a iesit cu o declaratie publica in care afirma ca armata rusa a intrat prima in Osetia de Sud.

Mai jos este materialul redactat pe baza acelor afirmatii. Urmeaza un altul, un insert de stiri, despre un incident pe granita, care ar fi putut sa genereze unui alt razboi.

In Thrinval continua exploziile si pierderile de vieti omenesti.

Tags: , , , , ,

Ultima fila

In ziua urmatoare paraseam Georgia. Atunci, pe drumul de intoarcere catre tara mea am scris sfarsitul povestii. Iata cum:

Scriu aceste randuri intr-un autobuz care goneste catre Trabzone. Am lasat in urma Caucazul, dar nu si nelinistile lui. Povestile pe care le-am aflat acolo continua sa ma apese si, ori de cate ori amintirea lor se contureaza mai prezenta, lacrimile isi fac si ele aparitia – musafiri nepoftiti, provocandu-mi momente stanjenitoare, mai ales cand ma aflu in public.

Incerc sa privesc toata aceasta experienta ca pe o colectie de date sociologice si sa pun pe ea o concluzie stiintifica. O concluzie de master in Studii de Securitate. Nu pot. Razboiul este o dezlantuire necontrolata si devastatoare a naturii umane, similara unor fenomene cum sunt cutremurele, uraganele, inundatiile, incendiile. Ca intotdeauna cand baerele raului se dezleaga, primii jertfiti sunt cei slabi – femeile, copiii batranii. Calai n-am gasit in Caucaz – doar un sir nesfarsit de victime si o lipsa totala de sens in ce s-a intamplat.

Nici un fel de obiectivitate nu se afla in demersul meu – doar nesfarsita durere cu care am scris

POVESTEA.

= SFARSIT =

Tags: , , ,

… Si adevarul preotului

Am mai fost si la manastirea Crucea Parintilor, unde am vorbit cu duhovnicul asezamantului, parintele Tariel Sichincialashvili, care a adus din zona de conflict cadavrele soldatilor gruzini ucisi. Preotul mi-a povestit despre asta:

- Am intrat usor in zona de conflict. Unele dintre cadavre erau déjà in putrefactie. N-am cautat sa-i identificam, ci cat mai repede, sa-i ingropam. I-am recunoscut dupa imbracaminte ca sunt gruzini. Fata nu se mai distingea, numele nu-l stiu. Am luat acele trupuri in masina si le-am adus la Tbilisi.

In satele din Osetia sunt foarte multe familii amestecate – rusi, osetini si gruzini. Oamenii au relatii foarte bune unii cu altii. Localnicii nu au inceput acest razboi. De neexplicat pentru mine este care a fost scopul acestui razboi. Georgienii spun: “noi am biruit”, osetinii spun “noi am biruit”, rusii spun si ei “noi am biruit”. Dar din toate partile au murit foarte multi oameni. Si atunci, in ce vad biruinta acestui razboi cei care spun “noi am biruit”?

Ma rog lui Dumnezeu ca de acum incolo sa fie o viata linistita, cu pace. Ne sunt de-ajuns atatia morti – si rusi, si osetini, si gruzini. Mai multi nu trebuiesc. Doresc sa fie biruitori, fiecare in patria lui – sa zideasca si sa se inmulteasca, rusii in Rusia, georgienii in Georgia si osetinii in Osetia. Sa fim impreuna, unii pentru altii si toti pentru Dumnezeu.

Didi Madloba! (Multumesc)

Tags: , , ,

Peredavaishik

In zilele cat am stat la Tbilisi, Alexi incerca din cand in cand sa-mi zica, tot timpul cu aceleasi cuvinte, pronuntate rar:

- Tu, Mihaela, ai fost intr-un vid informational, timp de o saptamana.

De fiecare data si eu raspundeam la fel – parca eram niste roboti:

- Ce vid informational, Alexi? Am avut informatie – case daramate, oameni distrusi, totul in jurul meu era informatie. Informatie, intelegi?

Imagini din ceea ce ei numesc “teatru de operatii” – de fapt din orasul Thrinval si din imprejurimi

Imi venea sa-l iau de haine si sa-l zgaltai.

Foarte repede, Alexi mi-a facut cunostinta cu un prieten al lui, militar. Facea parte din Spetsnaz. Luptase in razboi, in prima linie – oamenii ca el se numesc “peredavaisic”. Se intorsese acasa de curand. Ne-am intalnit pe seara, in penumbra zidurilor uneia din multele biserici din Tbilisi. Nu i-am stiut numele, am refuzat oricum sa-l aflu si n-as putea spune cum artata, pentru ca am evitat sa-l privesc in fata. Imi protejez sursele, uitandu-le.

Read the rest of this entry »

Tags: , , , , ,

Parintele Tariel Sichicialashvili: "Doresc ca fiecare sa ramana biruitor in tara lui"

Iata, in intregime, interviul realizat cu parintele Tariel Sichicialashvili, preotul georgian, care s-a ocupat de recuperarea cadavrelor din zona unde s-a purtat razboiul.

O poza din orasul georgian Gori….

img_06281

… Si una din Thrinval.

Tags: , , , ,

Tbilisi s-a auzit asa la Radio Lynx:

Tags: , , , , , ,

© 2009 Reporter Special. All Rights Reserved.

This blog is powered by Wordpress and Magatheme by Bryan Helmig.