Inca o poza despre ce am lasat in urma, in Thrinval…

Jurnalistul occidental care m-a luat in masina (era de la o publicatie mare, Times, cred, dar nu-mi amintesc sigur) avea translator georgian. Amandoi au fost rezervati cu mine – probabil pentru ca veneam din Osetia si se temeau de ceea ce aveam de spus despre asta.

Am trecut fara probleme de toate punctele de control si, un ceas mai tarziu, m-au lasat la periferia capitalei Tbilisi. L-am sunat imediat pe Alexi, prietenul meu georgian. Mi-era atat de greu. Tot sangele imi pulsa in cap si in inima, incat nici nu auzeam,si nici nu mai vedeam ce e in jurul meu. Alexi mi-a vorbit romanaeste, dar eu n-am inteles decat cuvintele “consulul roman”.

M-am gandit: ce dracu’ or mai fi facut astia ai mei?”, si a fost singura oaza de luciditate in marea de emotii care ma stapanea atunci. Corpul nostru diplomatic nu este neaparat una dintre cele mai performante institutii din Romania – in Moldova a fost un scandal legat de procedura de acordare a vizelor, iar in Georgia, minunatul specialist care se afla la post atunci, vorbitor de limba georgiana, nu a fost de gasit chiar in momentul izbucnirii razboiului – era plecat IN VACANTA!

De obicei, cand merg in strainantate, lucrurile astea ma jeneaza cel putin odata – pentru ca sunt intrebata.

Read the rest of this entry »

Tags: Caucaz, Georgia, Osetia de Sud, razboi, Saakashvili

Seara de duminica a fost ultima petrecuta in familia Farizei. Azamat se pregatea de scoala. Si-a asezat frumos ghiozdanul, iar maica-sa a incercat sa-i calce pantalonii de la costum. Aveau un fier de calcat vechi, care nu functiona cum trebuie – s-a infierbantat prea tare si a topit materialul. Fariza s-a enervat cumplit – a rabufnit probabil pentru toate privatiunile si spaimele din ultimele luni. A trantit fierul cat colo si s-a bagat in pat. Pana la urma ne-am dus toti la culcare, cu inima grea.

Multa vreme dupa ce s-a stins lumina (lumina era data de un generator, deci era foarte simplu s-o stingi in toata casa – intorceai comutatorul generatorului) eu am continuat sa ma foiesc in pat, chinuita de neliniste pentru ce-o sa fie a doua zi. In intunericul ce ne invaluise pe toti, stiam ca nici Fariza si nici Fatima nu dormeau. Stiam, pentru ca le auzeam respirand ca niste oameni treji. Eu as fi plans, dar mi-era teama sa nu se auda, asa incat continuam sa ma foiesc.

Read the rest of this entry »

Tags: Caucaz, Osetia de Sud, razboi

Foto: Unul dintre foarte multii raniti pe care razboiul din Caucaz i-a produs.

Am vrut sa fac o corespondenta din spital, cu ranitii din razboi, dar m-am trezit prea tarziu. Cei in stare grava fusesera deja trimisi la Vladikavkaz sau chiar la Moscova. Ceilalti plecasera deja acasa. Am inceput sa caut prin oras, intreband din om in om daca nu cunosc o familie in care au fost raniti. Cineva m-a trimis la poarta Farizei. Am asteptat mult pe bancuta din fata, pentru ca ei erau plecati sa ia apa.

“Vino sa vezi”, mi-a spus, dupa ce i-am explicat ce vreau. M-a dus in dormitor, unde erau pozele lor, ale celor care murisera.

Sotul Farizei a fost impuscat. Ea nu vorbeste despre asta. Mama ei a primit mai multe schije in ochi si in cap. Un alt frate a fost ucis in 1992, la inceputul conflictului – dupa ce s-a intors viu din Afganistan. Al doilea frate era internat in spital la Vladikavkaz – ranit la cap in timpul “operatiunilor de acum”; eu tot nu inteleg cum poti numi “operatiuni” un sir de intamplari nenorocite, generate de vointa umana, in urma carora rezulta oameni omorati si mutilati, nici nu stiu cum altfel ar putea fi numit asa ceva.

Read the rest of this entry »

 Predica Osetia [0:38m]: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: Caucaz, Osetia de Sud, razboi

Hotarat lucru, in Caucaz am avut o problema cu incaltamintea. La fel ca in Borjumi, si in Thrinval am ramas in picioarele goale pe strada. Trebuia sa ajung la o conferinta de presa care urma sa inceapa in cinci minute. La cativa pasi de Centrul e Presa papucul s-a rupt si asta a fost – aveam de ales intre a-l lasa acolo si a-mi continua drumul desculta sau puteam sa gasesc rapid o solutie. M-am apropiat de primul tanc osetin – erau destule pe strada la momentul acela – si am cerut ajutor. Mi-am zis, pe buna dreptate, ca acolo unde e o masinarie asa de complicata, n-au cum s anu aiba si un adeziv la indemana. Asa ca i-am cerut militaruluic are se itea pe gatul turelei ceva de lipit. Militarul era foarte tanar – nu voi conteni sa spun lucrurul asta, pentru ca mi se pare nedrept ca niste oameni atat de tineri (gruzini, osetini sau rusi) sa moara. Soldatul a spus ca n-are “cleya” si m-a intrebat la ce-mi trebuie. I-am aratat ce mai ramasese din papucul meu. Vazand ca situatia e serioasa, el a cerut sprijin de la tancul din spate. Nici acolo nu era nimic de lipit, asa ca vorba s-a dus si mai in urma. Pana la urma, unul din baieti a venit la tancul unde cerusem ajutor prima data. Eu ma hlizeam dfe zor, incercand sa-mi ascund jena ca mpobilizasem o intreaga coloana de tancuri sa-mi lipeasca papucii.

Read the rest of this entry »

Tags: Aleksei Marsinov, Caucaz, Irina Gagloeva, razboi

Bine v-am regasit la o noua adresa a blogului Reporter Special. A trecut ceva vreme de cand n-am mai scris, si nu din vina mea.

In urma cu o saptamana, intr-o vineri seara, cotrobaiam in geanta, fara sa ruesesc sa gasesc la timp mobilul care suna intr-o veselie. Doar ce facusem piata. Mi-am pus geanta pe o taraba si am inceput sa scociorasc in ea cu metoda. Intre timp telefonul se oprise. A reinceput sa sune exact cand l-am gasit si am raspuns inainte sa vad cine ma cauta. Era un coleg. M-a anuntat ca la Thrinval a avut loc o explozie, care a ucis 11 oameni. O masina care fusese confiscata pentru verificari a sarit in aer in apropiere de cartierul general al fortelor ruse de mentinere a pacii. Colonelul Ivan Petrik, seful de stat major, se afla la birou si lucra, atunci cand a fost spulberat. Alaturi de el au murit maiorii Igor Kukarin, Ravili Kolcin, Egor Kuzmin, sergentul major Pavel Kurkin, sergentii Aleksabdr Durkin, Viaceslav Horos, Serghei Baklaev, caporalul Serghei Surulia si soldatul Marat Asfandiarov.

Au fost raniti maiorul Serghei Bolociaev, fruntasii Viaceslav Kilincenko si Serghei Popov si sergentii Vladimir Popov si Ivan Soldatenko.

As fi vrut sa public si pozele si ceva mai multe date despre victimele atentatului. Din pacate nu a fost posibil – armata rusa nu publica pozele militarilor morti in lupta; se considera ca acesta ar fi un semn de slabiciune. Interdictia aceasta tacita dateaza din vremea Razboaielor Cecene, cand mortii erau uneori si cu zecile intr-o zi.

Ceea ce pot insa spune este ca, exceptand ofiterii, toti ceilalti (subofiteri, gradati si soldati) au in jur de 20 de ani. In Federatia Rusa serviciul militar este oligatoriu si dureaza doi ani, iar tinerii sunt luati in armata imediat ce termina liceul, adica la 18 ani. Care arata asa cumse vede mai jos. Ei sunt bestiile care trebuie ucise. Pentru Dumnezeu, domnilor decidenti politici, care planificati razboaie, uitati-va bine la chipurile lor, ganditi-va ca asa arata si baietii domneavoastra si intrebati-va daca acestia chiar ar trebui omorati.

3 octombrie a fost o zi in care pamantul Osetiei si-a cerut inca de dimineata tainul de sange. La ora 6.30, intre satele Kvanceabeti (gruzin) si Armaz (osetin) s-a produs un atentat (tot cu masina-capcana), care a avut drept tinta masina sefului administratiei raionului Leningrad, Anatoli Margiev. Soferul si unul dintre pasageri unei alte masini care trecea pe drum au fost raniti.

Doua zile mai tarziu, pe 5 octombrie, in regiunea Nikozi, a fost ucis intr-ul schimb de focuri, Vaduda Mihailovici Nutzerhanov, in varsta de 39 de ani, muncitor al companiei „Cecenstroi” (Companie de constructii care ajuta la refacerea regiunii; cecenii ii considera pe osetini un fel de veri, in orice caz un popor inrudit si din acest motiv i-au ajutat foarte mult, atat in timpul razboiului cat msi dupa aceea, la refacerea regiunii).

In ziua urmatoare, pe 6 octombrie, un dispozitiv artizanal a explodat in apropierea unei coloane de blindate ale fortelor armate ale Federatiei Ruse. Nu au fost, din fericire, victime.

Toate astea imi amintesc de o intalnire avuta la Crucea Rosie putin inainte sa plec din Osetia de Sud. Trebuia sa ies din zona de conflict, viza ruseasca nu aveam si urma sa trec in Georgia, din nou peste linia frontului, expunandu-ma inca odata pericolului de a fi impuscata. Pentru a reduce acet risc am fost sfatuita sa ma adresez la Crucea Rosie, sa ma treaca ei in Georgia, cand ar fi avut primul transport incolo. Oficialul cu care am vorbit se numea Mahomed si era din Ingusetia, o alta zona zbuciumata a Caucazului. I-am spus ca vreau sa plec pe 1 sau 2 septembrie, pentru ca vreau sa prindm inceputul anului scolar – si i-am si explicat de ce: am transmis prima corespondenta din Thrinval cu impuscaturi pe fundal si vreau sa o transmit pe ultima pe un fundal de voci de copii care se joaca. Vreau, i-am spus lui Mahomed, sa inchei asa: „Nadajduiesc ca aceasta este ultima corspondenta de razboi care se mai transmite vreodata din Thrinval” (asa am si facut, de altfel). Mahomed a zambit si mi-a spus: „N-o sa fie”, iar eu i-am raspuns: „Stiu. Dar trebuie macar sa incercam”. Un alt prieten, de aceasta data de aici din Romania mi-a spus foarte detasat: “Stii, criza asta economica n-o sa se rezolve asa, simplu. Intotdeauna in astfel de situatii reasaezarea nu se poae face decat prin forta”, iar eu nu ma gandesc decat la Transnistria. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Tags: Caucaz, explolzie, Ivan Petrik, Osetia, Razboaiele Cecene, razboi, Transnistria

… Asa s-a auzit Osetia de Sud la Radio Lynx.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Aceasta imagine o vedeam, in primele zile, in fiecare dimineata de la fereastra hotelului Alan, in care ma cazasem. Tot de aici, in timpul razboiului, niste colegi ai mei filmasera cadre cu oameni care fugeau, inspaimantati, de gloante. De cate ori priveam pe fereastra, revedeam acele imagini.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Intr-o incapere din aceeasi cladire in care se afla si centrul de presa fusesera aduse, ca ajutoare umanitare, mai multe sicrie. Acesta este unul dintre ele.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Aceasta este o inscriptie pe unul din zidurile din Thrinval. Din cate stiu eu, inseamna: “Saakashvili, mincinos!”

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Aceasta este o gaura de glont, pe unul din peretii camerei de la hotelul Alan, in care am locuit.

Larisa, osetina cu care am facut primul direct la jurnal, a pierdut totul – i-au ramas doar hainele de pe ea, documentele si amintirile. In aceasta bluza rosie si cu geanta neagra pe umar (in care avea documentele)am vazut-o in totate zilele cat am ramas in Thrinval. Pe locul unde s-a aflat casa ei, pe strada Ernest Telman, au ramas doar ruine arse.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

O bucata de proiectil, pe care am cules-o de pe strazile din Thrinval. Cantareste mai mult de un kilogram.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Centrul de presa din Thrinval, cu tavanul muscat de gloante

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Fariza si-a pierdut, in razboi un frate, care nici macar nu a apucat sa se plimbe cu prietena. Celalalt frate a fost grav ranit la cap, acum in august.

“Multumesc, Rusia” – a scris cineva pe peretele unei case dintr-un sat osetin.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

rectorul universitatii din Thrinval, alaturi de colectivul profesoral, incercand sa stabileasca detaliile inceputului de an univesritar.

Si daca prima mea corespondenta din Thrinval a fost transmisa pe fondul sonor al impuscaturilor, mi-am dorit foarte tare ca ultima sa fie transmisa peste vocile copiilor care se joaca in recreatie, in prima zi de scoala. Ceea ce s-a si intamplat.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Tags: Caucaz, Osetia de Sud, razboi, Thrinval

Asa arata speranta dupa bombardamentele din Osetia de Sud

In acea prima zi de documentare in Thrinval, primul drum l-am facut la Centrul de Presa, sa intreb unde pot schimba bani si de unde pot cumpara ceva de mancare. Ultima masa fusese in urma cu 20 de ore si déjà vedeam stele verzi de foame. Prima problema s-a rezolvat – banca era, oricum distrusa de bombardamente, dar s-au dat niste telefoane si am fost trimisa undeva la punct fix. In ceea ce priveste mancarea, s-a dovedit ceva mai complicat. Magazinele nu functionau si am fost sfatuita, mai in gluma mai in serios, sa ma adresez la Ministerul pentru Situatii de Urgenta, ca doar acolo pot sa capat ceva. Pana la urma am gasit o alimentara deschisa, de unde am cumparat bomboane de ciocolata, ness si zahar. Paine nu era. M-am intors la “cutia cu ziaristi”, unde am nimerit in plina conferinta de presa. Asa avea sa fie toata saptamana – cate doua pe zi, la 11 si la 2 dupa-amiaza. Oficialii de la masa prezidiului aratau ca oricare altii din lumea asta – la costum, vorbeau calm, cumpatat si… plictisitor. Numai ziaristii erau altfel decat la orice conferinta de presa – curiosi, interesati: cum arata oamenii astia peste care a trecut razboiul. Intr-adevar, nu vezi asa ceva in fiecare zi. Deasupra noastra, tavanul incaperii era mancat de gloante.

Read the rest of this entry »

Tags: Caucaz, Georgia, Osetia de Sud, razboi, Thrinval

Dupa ce am trecut de doua posturi de control gruzine, la o oarecare distanta urmeaza un post rusesc. Am trecut si de acesta, in modul descries ma inainte: eu, cu mainile frumos adunate in poala si ochii in jos, raman asezata pe locul meu. Soferul da documentele la control, deschide portbagajul, il inchide la loc, se urca la volan si pornim mai departe. Chiar cand invarte cheia in contact, ridic rapid ochii, sa-i vad pe militarii rusi. Asa cum ma asteptam, sunt foarte tineri. Dupa trasaturi, par uzbeci.

Read the rest of this entry »

Tags: Caucaz, Georgia, Osetia de Sud, razboi, Rusia, Transnistria

… Am facut un interviu cu Makxim Mishenko, deputat in Duma de Stat a Federatiei Ruse, din partea partidului Edinaya Rossya.

Asculta material audio:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Tags: Caucaz, Maxim Mishenko, Osetia de Sud, razboi, Rusia

Luni dimineata m-am infiintat la Hasuri. Inainte sa cobor din marsrutka, m-a sunat Alexi (Lenski Kshutashvili), sa-mi spuna ca Rusia protesteaza impotriva felului partinitor in care presa romana a prezentat razboiul din Georgia. Am luat foc: pot sa-si bage protestul in fund, i-am zis lui Alexi. Inainte sa protesteze, ar putea sa-i scuture un pic pe birocratii din ambasade. Din Bucuresti, am luat legatura si cu ambasada lor din Romania, si cu cea din Tbilisi, pentru ca am incercat sa ajung in Osetia de Sud prin Vladivostok, adica prin partea spre care nu se trage. Nu m-a bagat nimeni in seama. Mi-au zis ca trebuie sa astept cinci zile viza.

Gori, imediat dupa retragerea armatei ruse

Era prima data cand Alexi auzea ca vreau sa ma duc in Osetia de Sud. A tacut vreo cinci secunde, apoi a spus: mi se pare corect.

Vezi ca incerc sa trec spre Thrinval, i-am zis mai departe (ii promisesem ca luni seara voi fi la Tbilisi – deci trebuia sa-l pun in tema, ca sa nu ma astepte degeaba). Daca nu te sun si nici nu auzi la jurnalul de seara ca o ziarista romanca a fost impuscata in Karaleti, inseamna ca am trecut cu bine.

Ne luam ramas bun. Inchid telefonul si il contacez pe Beso. Ne intalnim la benzinaria din oras.

- Cum e? Astazi trecem sau nu?, il intreb din prima.

- Tam gareacii. Rasiiskaya armiya staiat (Acolo e fierbinte. E armata rusa), mormaie el. Uite cum facem, zice mai departe. Te pun la marsrutka, te duci in Gori si vezi daca poti sa iei un taxi de acolo.

O ora mai tarziu eram in Gori. M-m dus la primul taxist si l-am intrebat daca merge la Karaleti. M-am suit in masina. Omul bause mai mult de o bere si vorbea impleticit. Il sunt pe Beso si-i spun ca sunt in taxi, in drum spre Karaleti. A inteles ca mi-e frica.

… Si Thrinval, in care am ajuns la doua saptamani dupa actiunile militare ale georgienilor

Taxistul ma intreaba cu ce treburi la Karaleti – am rude acolo? Nu, sunt jurnalist. Si, daca tot ajungem la Karaleti, nu putem incerca sa trecem in Thrinvali? Si-i dau diferenta de bani. Imi zice ca o sa incerce. Ma intreaba daca nu mi-e frica, si-i raspund ca mi-e foarte frica. Pai, ce fel de corespondent sunt daca mi-e frica? Sunt un om normal, si nu vreau sa mor, ii spun. Eu sunt gruzin, si te voi apara cu viata mea, noi aparam femeile, ma asigura taximetristul. Ii zic ca nu-mi trebuie viata nimanui si ca vreau sa raspund doar pentru viata mea.

Ne apropiem de primul post de control gruzin. Soferul imi zice sa spun ca sunt nevasta lui, daca ma intreaba cineva ceva. Raman asezata pe locul meu, foarte linistita. Evit sa fac vreo miscare, sau sa privesc spre militari si ma straduiesc sa respir normal. Gruzinii controleaza portbagajul si deschid portiera din spate. Il intreaba pe barbat daca locuim la Karaleti, si el spune ca da. Ne fac semn sa trecem mai departe. In acelasi mod decurg lucrurile la inca un post de control al armatei gruzine.

Urmeaza o portiune de sate cu desavarsire pustii. Aici a locuit razboiul si oamenii au fugit care incotro. Casele sunt intregi, dar nu e suflare de om in ele sau pe ulite. Realizez ca sunt intre tabere – ca am onoarea si nesfarsita durere de a fi primul om care pune piciorul pe pamantul unde s-a purtat razboiul.

Tags: armata rusa, Caucaz, Georgia, Karaleti, Osetia de Sud, razboi, Rusia, Thrinval