Ivan Burgudji – istoria unei tradari

burgudjiPrintre urarile pe care Ivan Burgudji mi le-a facut de Anul Nou a fost aceea de a avea prieteni adevarati si devotati care niciodata sa nu ma vanda si sa nu ma tradeze. Sa nu simt gustul amar al deziluziei. Stiam inca de atunci ca povestea lui este povestea unei tradari – in momentul in care statul pe al carui teritoriu traiesti iti insceneaza un caz de terorism,  asa cum i s-a intamplat lui, asta nu se poate numi decat tradare.

“Nu se poate ca impotriva propriilor cetateni sa inscenezi asemenea lucruri. Gagauzii sunt un popor iubitor de pace”, mi-a spus si baskanul Formuzal, atunci cand am fost la Comrat.

Ivan Burgudji a fost acuzat de autoritatile moldovene de a fi detinut, in garajul propriu “un arsenal urias” de arme si munitii si de a fi comandat o grupare terorista. Povestea acestui caz, relatat de la fata locului, pentru Radio Lynx, o puteti asculta in materialele urmatoare.

Ceea ce nu vad cei care au facut asta – este omul. Si omul, oricare ar fi acela (“daca n-ar fi fost Burgudji, ar fi fost altul, ei trebuiau sa-si arate puterea impotriva cuiva”, mi-a spus baskanul Formuzal) ei n-or sa-l vada niciodata. Pentru ca “ei”, cei care i-au facut asta lui Burgudji, nu au ochi sa vada oamenii – nu au decat interese politice. “Astfel de cazuri vor exista atata timp cat vor exista oameni, state si politica”, mi-a spus insarcinatul pentru drepturile omului din Tiraspol, pe care ieri l-am tras de maneca sa faca ceva in privinta lui Burgudji. Mie nu mi se parte ca trebuie sa fie asa.

Tags: , , , , ,

Comrat – un oras trist fara Ivan Gheorghevici

De cand l-am cunoscut de Burgudji mi-am dorit sa merg la Comrat prima oara cu el. Sa-mi explice ce e Gagauzia, ce fel sunt gagauzii si sa-mi povesteasca. “Po-tihoniciko”, asa cum stie el. Sa facem impreuna un proiect, in care sa vindem publicului Gagauzia ca pe un tinut exotic, depozitar al unei culturi stravechi. “Nu s-a primit”, cum se spune pe aici. A fost sa merg acolo singura, cu inima apasata de o teama nedefinita — pentru mine si pentru prietenul meu care fusese acuzat pe nedrept. Iata-ma in marsrutka plina de oameni ce vorbeau o limba din care nu intelegeam decat rarerele cuvinte rusesti strecurate, indreptandu-ma spre Comrat. Se insera cu repeziciune, iar pe mine ma durea foarte tare un picior. Nu puteam sa misc nici in stanga, nici in dreapta, inghesuita pe scaunul stramt, intre bagajele mele si bagajele altora. Dupa cateva ore de chin, am ajuns in starsit in capitala Autonomiei Gagauze. Un taxist care mi-a luat o multime de bani si nu mi-a dat nici bon, m-a dus la cel mai ieftin hotel din oras: Medelean. M-am cazat intr-o camera fara apa calda, dar mi-am aranjat ca de a doua zi sa stau in gazda, mai ieftin un pic si mai confortabil decat la hotel.Receptionera vorbea intr-un fel care aveam sa descopar ca este caracteristic tuturor gagauzilor: cald si pronuntand cu grija fiecare cuvant. O girja care este de fapt nu pentru cuvinte, ci pentru cel caruia i se adreseaza aceste cuvinte. Asta mi-a amintit de Burgudji – pe el l-am auzit prima data vorbind asa. Mi s-a facut asa de dor de prietenul meu lovit de nenorocire, ca-mi venea sa arunc cat colo, intr-o parte si-n alta tot ce este pe pamantul acesta, ca sa-l gasesc. Asa cum arunci pe jos lucrurile dintr-un dulap sau birou in care este dezordine. Nu mai aveam nici o veste de la el de mai bine de o luna – nici macar pe mail.A doua zi dimineata m-am trezit foarte devreme si a trebuit sa astept sa se faca ora sa cobor la receptie. Spre fereastra care se lumina treptat veneau mereu stoluri de pasari negre, ca niste presimtiri intunecate. Am baut o cafea slaba in barul hotelului, mi-am lasat lucrurile la noua gazda si am plecat sa descopar orasul. De fapt sa caut urmele povestii cu garajul in care moldovenii spun ca ar fi descoperit arme. Cautand strada Gogol, am trecut pe langa cimitir – am vazut pietrele funerare cu fotografii de barbati foarte tineri, unii in uniforme. Si aici, ca si la Nistru, la inceputul anilor ’90 a muscat razboiul. Asta e semnul — pietre funerare cu fotografii de barbati tineri pe ele. Am vazut asta si in Osetia.

Baskanul instant

Am gasit, in sfarsit, strada Gogol si am vorbit cu unul dintre vecinii locatiei in care politistii spun ca ar fi “depistat un arsenal impunator de arme”. Omul mi-a spus, cu indoiala, ca a vazut politistii venind cu “doua masini usoare” in ziua in care s-ar fi desfasurat pretinsa “operatiune speciala”. Atat si nimic mai mult, pentru ca cei de pe aici nu au cine stie ce incredere in straini. E bine si atat. M-am intors in centru, la baskanat. Am mers la serviciul de presa, am spus cine sunt si ca vreau un interviu cu dl. Mihail Formuzal, baskanul. Domnia lui a reusit sa ma inspaimante teribil, pentru ca m-a primit imediat. Eu nu eram pregatita deloc – nici cu intrebari formulate in rusa si nici cu problematica stapanita ca lumea. Ceea ce i-am si spus, asa ca am fost programata pentru sambata, la ora 9 dimineata. Baskanul mi-a cerut sa-i trimit si intrebarile pe mail, ca sa se poata pregati – cei de prin partea asta sunt foarte temeinici; nu au obiceiul sa duca jurnalistii cu vorba, dar vor sa stie dinainte cu ce carti joaca adversarul. Eu nu am nimic impotriva acestei practici, pentru ca stiu ca asa interviurile ies bine. Dupa ce am scapat de baskanul instant, m-am dus la Internet sa fac intrebarile.

Mihail Formozal, baskanul Gagauziei 

In ciuda stradaniilor mele de a ajunge acasa pe lumina, am terminat undeva dupa ora noua seara si am ajuns acasa catre ora 10. Gazda mea isi pierduse orice speranta sa ma mai revada, dar pentru orice eventualitate lasase lumina aprinsa in curte. S-a bucurat de parca ar fi regasit pe cineva pierdut in pustietatea Polului Nord. Mie imi canta sufletul de bucurie pentru un motiv mult mai intemeiat decat acela ca reusisem sa gasesc adresa la care locuiesc: dupa atata timp de tacere, Burgudji imi scrisese in sfarsit. Stia ca fusesem la Chisinau si voia sa afle ce facusem pe acolo. Si, ca de obicei, daca sunt bine sau am nevoie de ceva? Eu, la Chisinau, incercasem sa ma misc cat mai incet, sa nu fac valuri, dar se vede treaba ca nu-mi prea iesise, dat fiind ca valurile ajunsesera pana la Moscova, unde este el acum. Mi-a venit sa rad si sa plang in acealsi timp, cand am vazut mailul. Mult mai tarziu, m-am intrebat ce ar trebui sa simt eu, super-jurnalistul obiectiv, fata de un om pe care toti cei din lumea mea il condamna apriori, dar care, indiferent unde si in ce situatie se afla, atunci cand am nevoie de el se iveste si-mi acorda ajutorul. Inca n-am gasit un raspuns la aceasta intrebare.In orice caz, lui Vanya i-am scris ca sunt in Comrat si ca ma bucur tare sa am vesti de la el – ceea ce era cum nu se poate mai adevarat. Burgudji imi scria ca pot sa iau legatura cu sora lui si cu un prieten, Vanya Kilcik, dar nu-mi dadea nici un numar de telefon la care sa-i pot gasi. Despre Kilcik aveam un indiciu vag, ca-l pot gasi “pe langa autogara”. Ma si vedeam dand ture de jur imprejur, ca sa-l gasesc pe Ivan Feodorovici. Mai tarziu am inteles ca Burgudji nu ar fi vrut sa-mi dea numerele lor de telefon stiind ca sunt ascultate de SIS si nu ar fi vrut sa intru si eu pe listele lor. El a contat pe faptul ca o sa ma duc, normal, in singurul bar de langa autogara si o sa intreb de Kilcik. Ideea nu mi-a venit, asa ca Ivan Gheorghevici a trebuit sa-mi dea numerele de telefon. Am simtit dupa vocea lui ca era tare multumit, dar n-am avut ce sa-i fac. La moment nici nu mi-am dat seama ce l-a suparat in halul ala. In orice caz, tot in aceeasi zi am mai facut una oabla. Serviciile de informatii din Moldova o tot tin una si pe aceea – ca a incercat cineva sa-l asasineze pe Iurie Rosca, vicepresedintele Parlamentului de la Chisinau. Ideea e ca in apropierea campaniei electorale omul trebuie sa-si faca imagine cumva si, cum realizari politice nu prea are, s-a gadint sa apeleze la sectia imagini clandestine dar eficiente, din SIS. Cei de la Partidul Popular Crestin si Democrat au mai facut asta odata, atunci cand dl. Cubreacov s-a rapit singur si a spus ca a fost sechestrat in Transnistria. Pe dl. Cubreacov, la cum arata la momentul respectiv, l-as fi rapit si eu, oricum – cel putin odata, dar preferabil de mai multe ori. Acum nu mai stiu cum arata. In tot cazul, acum e scandal mare, ca au incercat sa-l omoare pe Rosca. A fost publicat chiar si numarul de telefon al kilerului, ceea ce este total fara precedent – niciodata serviciile speciale nu dau publicitatii un numar de telefon pe care l-au interceptat. Si, daca, am vazut eu, intins pe toate paginile ziarelor numarul de telefon al presupusului asasin, ce m-am gandit: m-am dus la punctul de convorbiri telefonice si am sunat, sa vad cine-mi raspunde. Nu mi-a raspuns nimeni – ucigasul nu era, momentan disponibil.In aceeasi seara m-am intalnitcu Kilcik, care a fost de la bun inceput foarte prietenos – doar ma recomandase Vanya, prietenul lui. Eu ma tem de oameni straini. Poate sa para paradoxal, dar asa e. In trecut m-am ocupat de subiecte legata de crima organizata, si am mai patit una-alta, asa ca atunci cand ma intalnesc cu cineva strain, instinctiv sunt pregtita pentru ce e mai rau. Kilcik e un tip deschis, si cu un fizic ingrijorator. Mi-a potentat temerile atunci cand mi-a spus ca meseria mea e periculoasa si cand nu m-a lasat sa-l fotografiez. A doua zi urma sa ma duc cu el, sa-mi arate garajul unde politistii spuneau ca au gasit arme si ce mai ramasese din apartamentul lui Burgudji, dupa ce facusera perchezitie politistii in el.Si daca nu e Kilcik?
    

Vanya Kilcik, pe care l-am suspectat degeaba ca… nu e Kilcik. Era.

Peste noapte, am fost singura in toata casa – gazda mea lucra in schimbul trei. Inainte de culcare, probabil neavand ce face, mi-am facut ganduri negre. Dupa atatea povesti cu ucigasi si teroristi – ma gandeam: daca, totusi, Kilcik are intentii rele? Dar daca nu e Kilcik? Daca i-a luat locul, cine stie cum, cineva din SIS si maine o sa patesc ceva – o sa fiu arestata, sau chiar batuta? Stiam de la bun inceput ca de omorat, moldovenii n-au cum sa ma omoare – costurile politice ar fi prea mari si obiectivul nu de ajuns de important. La Moldova lucrurile merg asa: s-a descoperit ca a fost o inscenare in cazul Burgudji – da, ladna (bine). Cam asta. Deci, mi-am facut eu socoteala, maximum ce puteam pati era sa mananc o mama de bataie si sa trag o spaima ca lumea, alaturi de multe altele pe care le-am tras intr-o viata intreaga in care de felul meu am tot incercat sa ma duc unde e mai rau. Cu aceste ganduri frumoase am adormit, dar macar a doua zi dimineata m-am trezit cu o dispozitie mai buna. Kilcik m-a sunat, m-a recuperat de la Internet, am luat-o si pe Sofia, sora lui Burgudji si am mers la “locul operatiunii speciale”. Prezenta Sofiei m-a linistit. Oricum, ma linistise si faptul ca, dupa ce m-a intrebat cum am dormit si i-am raspuns ca mi-a fost frica, pentru ca peste noapte am fost singura, Kilcik a rectionat previzibil: “trebuia sa ma chemi pe mine”. Pentru mine a fost semnul ca omul are reactii normale, deci nu ascunde nimic.

Cheile de la garaj, Sofia nu le avea, asa ca n-am putut sa ne uitam decat pe dinafara. In mod evident, garajul nu mai fusese folosit demult – broasca era ruginita. Usa fusese deschisa cu chei potrivite, nu prezenta urme de fortare. M-am apucat sa fotografiez, dar am ramas fara baterii. Kilcik s-a dus sa-mi cumpere altele, abandonandu-ma la fata locului, pentru ca nu puteam sa merg repede – schiopatam de un picior. S-a intors cu bateriile, iar eu l-am intrebat cat trebuie sa-i dau. “A gde vasi mesok?” (Sacul cu bani unde e?), m-a intrebat in gluma.
 
Perchezitie facuta cu salbaticie
Mi-am continuat munca, apoi am urcat la apartament. Burgudji, care a fost nu stiu ce fel de sef mare in timpul regimului separatist, avea o casa foarte simpla, la fel cum simplu e si el. Mobila nu era scumpa, dar se vedea ca totul fusese ales cu grija si decenta, pentru ca toate lucrurile acelea sa insemne un camin. Acum nu mai insemnau nimic. Politistii care facusera perchezitia se comportasera salbatic, de parca ar fi vrut sa ucida sufletul lui Burgudji care salasuia in toate lucrurile acelea alese cu drag. Stricasera de dragul de a strica, intr-un loc smulsesera tapetul de pe pereti, in bucatarie scosesera chiuveta din tevi si sparsesera zidul, peste tot erau haine si hartii aruncate unele peste altele. Usa de la intrare fuse sparta, dar pe dinauntru — politistii intrasera pe fereastra. Cu o seara inainte, femeia la care trasesem in gazda mi-a spus, despre sotii Burgudji: «Oni bili oceni pastradavsii» (Au suferit foarte mult). Tot orasul si-i aminteste cu respect si cu caldura pe Ivan Gheorghevici si pe sotia lui, Ivanka. Sofia, sora lui Ivan Gheorghevici avea sa-mi povesteasca mai tarziu, ca nevasta lui Burgudji, intr-una din multele perioade cand el a fost arestat, a fost nevoita sa se mute la Tiraspol si sa coasa lenjerii de pat, pentru ca sa aiba din ce trai, iar lui sa-i poata trimite mancare si medicamente la inchisoare.

Apartamentul lui Ivan Gheorghevici, ravasit, dupa perchezitia facuta cu salbaticie de politistii moldoveni
Doar ce am coborat din scara blocului unde se afla casa lui Ivan Gheorghevici, ca el l-a si sunat pe Kilcik. Dimineata fusesem la Internet si scrisesem un post pe Reporter Special, din care, cumva, razbateau spaimele mele de peste noapte. Cum Ivan Gheorghevici nu are nevoie de multe cuvinte ca sa ma inteleaga, a priceput despre ce e vorba si a sunat, sa vada daca totul e in regula. M-a cerut la telefon si m-a intrebat cum imi e. I-am spus ca sunt bine. A mai vrut sa stie daca apartamentul a fost distrus foarte rau de perchezitie si i-am raspuns, scurt, ca da, apoi m-am grabit sa adaug ca totul o sa fie bine. De la celalalalt capat al firului (si al pamanatului) am auzit un oftat care mi-a frant inima. «Ya nadeiusi» (Sper), a adaugat el dupa o pauza. Am mai spus odata ca totul va fi bine, apoi i-am dat telefonul lui Kilcik.
 
Trei pentru Siberia
De la apartamentul lui Burgudji, Kilcik m-a dus la barul de la gara, unde mi-a dat sa mananc niste kestii calde, gustoase, facute din coca. Si nici macar nu a vrut sa stea de vorba cu mine, pana nu am terminat de mancat. Eu, care de obicei nu prea ascult ordine, a trebuit sa ma conformez, pentru ca Vanya a fost total necooperant: s-a facut ca nu aude intrebarea pe care i-am pus-o, in rusa mea sovaielnica, intre doua inghitituri.
Ceva mai tarziu, le-am cunoscut pe Maia si pe Oxana, doua jurnaliste de la televiziunea locala, care au facut un film despre Burgudji si despre cat a indurat el de pe urma presiunilor politice. Fetele se tem sa arate filmul inainte de alegerile din Moldova, iar o alta prietena a lor le-a prezis in gluma: «O sa planga Siberia dupa voi, dupa ce prezentati filmul». Doamna respectiva nu a fost prea optimista nici cu privire la viitorul meu, dar eu i-am reamintit ca in Siberia nu avem cum sa fim trimise, pentru ca Moldova a pierdut Siberia dupa dezintegrarea Uniunii Sovietice. «Da, a pierdut o bucata mare de pamant», a fost ea de acord, ganditoare. Discutia se producea in garsoniera cat o casa de papusi a Maiei, in fata unui pahar de vin si a unor neterminate cani de ceai.
In alta seara, am luat cina la Hotelul Medelean, intr-un separeu, in compania lui Simion, seful uneia dintre televiziunile locale, care a vrut neaparat sa ma cunoasca. Simion e jovial si curtenitor si cred ca e un bun profesionist. Urma sa ne intalnim a doua zi, dar nu am mai apucat. In alta seara, Kilcik a incercat, habar nu am de ce sa-mi dedice niste melodii romanesti, iar eu, drept multumire, m-am strambat. Adevarul e ca nu stiu sa flirtez – mi se pare fals si asta ma crispeaza. M-a intrebat de ce ma stramb si i-am raspuns: pentru ca nu stiu cum altfel sa reactionez. Asa ca alte dedicatii n-am mai primit.
 
Cafea ca la Istambul
Sambata, baskanul a intarziat la propriul lui interviu, pentru ca s-a dus sa-i spuna «la multi ani» Zinaidei Greceanii, premierul Moldovei, dar in schimb m-a servit cu o cafea cum nu am baut decat la Istambul — tare si aromata. Baskanul zambeste mereu, are trei copii si o sotie tare frumoasa. Vreau sa fac candva un reportaj despre cum e el acasa, cu copii, despre cum mananca impreuna, despre cum ii cearta, despre cum se sfatuieste cu sotia. La sfarsitul interviului l-am intreat ce-si doreste pentru poporul lui: «Pace, vremuri bune, fericire şi să crească numeric. Aceasta doresc eu cel mai mult poporului meu», mi-a raspuns.
Duminica am plecat spre Tiraspol, dupa ce am promis gazdei mele ca, atunci cand o sa ma intorc, o sa trag tot la ea. Lasam in urma Gagauzia, cu oamenii ei calzi si veseli, cu strugurii care inchid in ei toata caldura soarelui de peste vara si cu vinurile in care soarele canta la orice vreme a anului. Lasam in urma un tinut care ar fi putut sa fie binecuvantat si o patrie a minunilor, dar care, in loc de asta, fusese, un ultima perioada istorica, pustiit de toate presiunile politice posibile. Comratul mi s-a parut trist si gol, pentru ca din el a lipsit gagauzul care pentru mine este cel mai important – Ivan Gheorghevici Burgudji. Seara, aveam sa fiu deja in Transnistria.

Tags: , , , , , ,

Aceasta au facut ei din viata lui Burgudji, nu numai din casa lui

p2050169

Aceasta este o poveste din Republica Moldova, o tara mica, de la granita de est a Romaniei. O tara care moare la propriu de foame, de unde oamenii fug care incotro si care, la aceasta vreme a anului, ranjeste had, cu campurile pustii, pe care nu mai sunt nici copaci, pentru ca acestia s-au taiat in ultimile 18 ierni de saracie, pentru ca oamenii sa aiba cu ce se incalzi. O tara in care, la comanda polticienilor ofiterii de informatii prezinta spectacole cu teroristi inventati. O tara in care si acesti politicieni sunt denumiti “pseudocomunisti” – cei din stanga – ori “asa-zisi democrati”, cei de la dreapta spectrului politic. O tara unde minciuna e adesea ridicata la rang de politica oficiala. Si din care se pare ca nu a mai ramas nimic adevarat – in afara de frica si saracia putinilor locuitori care mai traiesc pe teritoriul ei.

Ceea ce vedeti in fotografia de mai sus este rezultatul unei perchezitii facute de serviciile speciale in apartamentul activistului politic Ivan Burgudji. Lucratorii organelor de ordine nu numai ca au rascolit totul, dar au distrus in mod salbatic tot ce era in casa.

Iata si alte fotografii:

1 2341

78912

1151

Nu e clar ce au cautat politistii sub chiuveta lui Burgudji si de ce au trebuit sa sparga peretele, ca doar acolo nu puteau fi ascunse arme

21

Nici sub tapetul de pe pereti nu e clar ce ar fi cautat niste oameni normali. Si nici de ce, daca ar fi avut ce sa caute sub el nu l-au desfacut pe tot, iar nu e clar.

62 10111

Sofia, sora lui Ivan Gheorghevici, uitandu-se la niste fotografii de demult, in mijlocul dezastrului produs de perchezitie.

3142

Dupa cum arata apartamentul in care s-a facut perchezitia, politistii au intrat pe fereastra, prin balcon, cumva. Poate ca si-au pierdut si sepcile in timp ce faceau asta. Au vrut sa iasa pe usa, dar la intrare usa era dubla – o parte din fier si una din metal. Usa din lemn era pe interior si au spart-o, asa cum se vede in fotografie. Usa din metal a fost, se pare deschisa cu chei.

91

Garajul in care politistii moldoveni pretind ca ar fi gasit arme

71

Incuietoarea este ruginita si in mod evident nu a mai fost folosita demult

6352

Garajul se afla in spatele unui bloc, intr-un loc foarte circulat, deci este total nepropice pentru desfasurarea unor activitati secrete

Tags: , , , , , , , ,

Chsinau – asternuturi fierte la 95 de grade si niste democrati care nu mi-au luat capul

Asadar, sunt inapoi in Tiraspol – linistita si in siguranta. Si mi-am propus sa povestesc, pe incetul, despre toate cate le-am facut pana acum.

In Chisinau am ramas o saptamana intreaga. Asa cum povesteam, am reusit performanta sa ma cazez intr-o casa de randez-vous. Cum asternuturile intre care dormem nu miroseau tocmai a curat, in doua seara mi-am propus sa le spal. Mai aveam si alte lucruri de-ale mele care trebuiau spalate, le-am bagat in masina mai intai pe acestea, apoi am scos asternuturile. Ocazie cu care m-am uitat mai atent la ele. Pe cearceaful de pat am vazut, in zona mediana, o pata decolorata de cat fusese frecata si care in mod sigur fusese de sange. Pe cearceaful in care era bagata patura, am vazut alte pete, cu forma specifica, iar pe patura asezata direct pe pat de-a dreptul o pata alba. Aceste constatari aproape anatomo-patologice odata incheiate, mi s-a ridicat parul in cap si am zis: “Dumnezeule, s-ar putea sa raman insarcinata numai pentru ca dorm intre cearceafurile astea. Drept pentru care am aruncat asternutrile in masina, am turnat foarte mult detergent si am rasucit butonul la 95 de grade, fara sa mai tin cont ca inauntru se aflau singurul pulover pe care l-am luat in aceasta calatorie, si esarfa mea alba. La moment era important doar sa ma asigur ca am ucis orice alta posibila forma de viata din pat, in afara de mine. Rezultatul demersului: la unu noaptea, la capatul unui ciclu de spalare care parea ca nu se va termina niciodata, am scos din masina urmatoarele:
- un cearceaf albastru, asa cum il si bagasem,
- un cearceaf care din alb indoielnic cu pete devenise albastru, dar isi pastrase petele
- un pulover care nu mai era om
- o esarfa care din alba devenise gri perlat
Multumita ca ramasesem, cu certitudine de 99 procente, singura vietuitore din pat, m-am culcat, doua ore mai tarziu, intre asternuturile care intre timp se si uscasera.

O cladire frumoasa, din Chisinau

 

Read the rest of this entry »

Tags: , , , , ,

Башкан – просто класно

Заявление Мнхаила Макаровича Формузала по случае обнаружевониа оружия в гараже Ивана Бургуджи:

Mihail Makarovici Formuzal 1
Asculta mai multe audio Politica »

Mihail Makarovici Formuzal 2
Asculta mai multe audio Politica »
Прото класно!

Tags: , , , , , , , , ,

Operatiunea de razboi informational inceputa la Comrat, continua la Nistru

* in Moldova circila zvonuri privind faptul ca Ivan Burgudji ar putea fi dat in urmarire internationala

Cand a aparut al doilea articol, pe aceeasi tema, in „Ziua”, n-am stiut ce sa mai cred. Spun “al doilea”, pentru ca primului nu i-am dat prea mare atentie. Zvonurile care au urmat, mi-au confirmat insa o banuiala putin linistitoare legata de subiectul in jurul caruia se invarte povestea de fata.

Fotografia este facuta pe malul Nistrului, la Tiraspol, in vara lui 2007. Atunci era liniste. Acum, in regiune pare sa se desfasoare o complexa operatiune de razboi informational, care are ecouri in presa romaneasca si legatura cu cu Ministerul Afacerilor de Interne din Republica Moldova

Dar s-o iau cu inceputul. Primul reportaj din Ziua a fost „Arme pentru cei vii in Gagauzia”. Materialul, bazat pe surse din Ministerul de Interne de la Chisinau, spunea ca in Gagauzia sunt ascunse foarte multe arme, inca din timpul conflictului separatist. Imediat dupa asta a urmat o „operatiune speciala” a aceluiasi minister, in urma careia in garajul lui Ivan Burgudji „a fost depistat un arsenal impunator”. Despre aspectul de inscenare al chestiunii am scris deja in mai multe dintre posturile recente ale acestui blog. Noi intrebari s-au iscat in momentul in care un nou articol, scris de celasi autor si publicat in aceeasi gazeta vedea lumina tiparului. Pe baza de surse din MAI moldovean, materialul, intitulat „Tara Armelor – Rasare”, facea vorbire despre Transnistria si despre faptul ca la Uzina Metalurgica din Rabnita, s-ar produce arme fara serie, destinate contrabandei. Insertul realizat pe aceasta tema pentru stirile radiolynx.ro il puteti asculta mai jos.

Asculta materialul audio:

Relatare – caz Burgudji
Asculta mai multe audio Politica »

Intrebarile legate de aparitia, asa, deodata, a acestui reporatj (presa romaneasca nu este foarte darnica in a acorda spatiu acestui gen jurnalistic) par sa-si fi gasit un raspuns, odata cu lansarea, in mediile avizate, a zvonului ca Ivan Burgudji va fi dat „in cautare internationala”. Sa mai precizam ca in aceasta perioada in Moldova, ca de altfel in toata regiunea sunt sarbatorile de iarna pe stil vechi (Craciunul si Anul nou) si deci foarte putini sunt cu adevarat atenti la ceea ce se intampla in spatiul public. In mod traditional, agentiile de securitate de pe spatiul postsovietic au acest pattern actional: utilizeaza astfel de momente pentru a opera rasturnari dramatice ale unor situatii, intr-un sens care sa convina celor ce schimba datele problemei.

Reamintesc si ceea ce spunea Burgudji insusi intr-unul din materialele date publicitatii dupa izbucnirea scandalului: „daca astazi s-au gasit la mine arme, maine, poate ca al vreun alt incomod al regimului Voronin se vor gasi droguri, si, astfel, incet – incet ei ii vor elimina de pe piata pe cei care nu le sunt convenabili. Deocamdata, teoria lui Ivan Burgudji, el insusi fost ofiter de informatii, pare sa se confirme, intreaga poveste avand aspectul unei operatiuni care vizeaza eliminarea de pe spatiul de operare. Inceput la Comrat, razboiul informational continua la Nistru. Cu ce rezultate, mai curand sau mai tarziu vom vedea! In orice caz, bune n-au cum sa fie aceste rezultate.

Tags: , , , , , , , ,

”Dl. Cosovan si-a primit rasplata”

Ivan Burgudji, activistul politic gagauz pe care recent autoritatile moldovene l-au acuzat de terorism si de trafic de arme, a dat publicitatii un nou material in care explica resorturile decizionale ce au determinat puterea de la Chisinau sa instrumenteze un nou caz impotriva sa.

Materialul este o reactie la stirea, difuzata de mass-media de la Chisinau, ca seful Departamentului Operativ al Politiei, colonelul Ghenadie Cosovan, a fost inaintat in infuctie, devenind viceministru de interne. Burgudji considera ca aceasta este rasplata pe care dl. Cosovan a primit-o pentru a fi executat docil ordinele conducerii politice de la Chisinau.

Abordarea lui Burgudjii, care acuza Moldova de terorism de stat, dupa ce autoritatile de la Chisinau l-au acuzat pe el de terorism, reprezinta primul semn a ceea ce analistii asteptau deja sa se produca: o tensionare a situatiei de securitate in regiune, pe fondul apropierii campaniei electorale si al incapacitatii leadership-ului politic local de a gasi solutii la problemele curente cu care tara se confrunta.

Read the rest of this entry »

Tags: , , , , , , , ,

Dl. Cosovan Ghenadie si reusitele profesionale ale domniei sale in munca de politist

Pa 1 ianuarie 1960, in satul Cioara, din raionul Hancesti, vedea lumina zilei cel ce avea sa devina spaima tutror borfasilor din Moldova post-sovietica, dl. Cosovan, Ghenadie, viitor sef al Departamentului Operativ din Ministerul de Interne. A terminat scoala medie la el in sat, la Cioara, apoi a facut liceul Electromecanic la Chisinau si pe urma l-au luat in armata. Dupa asta a facut „scoala superioara de ancheta” si si-a luat un masterat in drept. „Nacealnik” la Departamentul Serviciilor Operative l-au pus abia pe 17.03.2006, dar pana atunci a slujit ca politai exemplar si sef eficient, motiv pentru care a fost decorat cu ordinul „Stefan cel Mare” si cu „Meritul Militar”.

Kilerul si liceenii de la Chisinau sau „Cum impune dl. Cosovan domnia legii”

Asa de bine s-a priceput dl Cosovan sa bage spaima in cei care ar fi tentati sa incalce legea moldoveneasca, incat, mai deunazi, un baiat de liceu din Chisinau a nimerit in mana politistilor in timp ce cauta niste kileri sa-i omoare parintii pentru 4.000 de dolari. Se vede treaba ca la Chisinau kilerii au ajuns asa de rari, si asa de rau i-au pus pe fuga politistii dlui Cosovan, pe ei si pe alte feluri de infractori, ca pana si elevilor de pe bancile scolii li se pare lesne sa gaseasca un ucigas la comanda. Eu stiu una: cand eram la liceu nu mi-am pus problema sa platesc pe nimeni sa ma scape de parinti – m-am chinuit singura cu doua carnete de note si imitand semnaturi – a mamei si a dirigintelui, cand era vorba de anuntat o sedinta cu parintii. Recunosc, mi-a trecut prin cap si sa intru noaptea in scoala si sa dau foc dulapului in care era catalogul, ca sa se piarda urma absentelor si a notelor, care in afara de materia „Limba Romana” erau catastrofale pe linie. Dar kiler n-am cautat – poate si pentru ca stiam ca n-aveam de unde sa-l iau.

Cea mai interesanta situatie din cariera dlui Cosovan a fost momentul cand a fost atacat cu o grenada, pe care oricum mass-media din stanga Prutului a numit-o „grenada-capcana”. Cum sa fie asta? Oare grenada o fi fost „capcana” pentru ca, in afara de faptul ca a explodat in nasul viteazului politist, o fi intins si doua manute, sa-l prinda de centirom si sa-l aduca mai aproape de explozie? Ma intreb si eu. Istoria s-a intamplat in august anul trecut. La momentul respectiv, ministrul moldovean de Interne, superiorul pe scara ierarhica al dlui Cosovan, declara ca „toate persoanele implicate in aceasta crima grava vor fi identificate si pedepsite grav, conform legii”. Anchetatorii au formulat, ca prima ipoteza de lucru ca atentatul ar avea legatura cu activitatea de combatere a crimei organizate a victimei in uniforma. Putem sa ne dam seama ce bine a combatut politistul Cosovan crima organizata, de i-a bubuit dinainte. O jurnalista nota la un moment dat ca „potrivit presei moldovenesti, meritul cel mai important al lui Cosovan este ca a supravietuit atacului cu grenada”.

Doua au fost teoriile prezentate publicului din Moldova si de aiurea ca explicatii pentru tentativa de nimicire a dlui Cosovan. Mai intai s-a vorbit despre autoritatea criminala Malhaz Djaparidze – un hot georgian care a actionat o vreme pe teritoriul Republicii Moldove si care a fost extradat din Ucraina. Malhaz, care se pare ca ascundea multe secrete, a fost inchis apoi dupa o vreme a murit in mod misterios in celula. Daca, asa cum presupune toata lumea, Malhaz a fost, dintr-un motiv sau altul asasinat, evenimentul, desigur poate fi socotiti ca o victorie in plus a politistilor moldoveni, atat la capitolul “vigilenta”, cat si la capitolul “asigurarea securitatii detinutilor”.

Dupa cateva luni Ministerul moldovean de Interne anunta ca o grupare specializata in trafic de cocaina a planuit si executat atentatul. Gruparea ar fi fost condusa de niste unii care aveau si cetatenie romana, fratii Vidis. Cu ambele cazuri, politistii au iesit in fata ca si cu niste mari victorii in lupta lor impotriva interlopei. In schimb, nu s-au obosit nicicum sa explice contradictia , desi au fost intrebati cu privire la acest lucru de jurnalisti. De la tentativa de a-l omori pe Cosovan cu o grenada n-a trecut decat ceva mai mult de un an si, iata, deja doua dosare din fisetele MAI moldovean contin autori prezumtivi ai acestei fapte. Peste o vreme insa, ne putem imagina ca, in conformitate cu oarecari periodice anunturi ale politistilor cu epoleti grei de stele de la Chisinau, o intreaga „grupirovka” de infractori de toate tipologiile – hoti, traficanti, escroci s.a.m.d. – va sta la coada la usa vilei din suburbia Chisinaului unde s-ar fi comis atentatul, ca sa dea cu grenada in dl. Cosovan. Asa cum la balci gura casca stau la rand ca sa impuste, cu o flinta prost reglata, o rata ce refuza sa cada de pe suportul de mucava. Si singurul merit pe care l-ar avea in toata povestea asta absolventul scolii superioare de ancheta de la Volgograd ar fi ca… dai cu grenada in el si nu moare.

Laboratorul de cocaina si padurarul de la Balti

Stangaciile operative ale dlui Cosovan nu se opresc insa aici. Cazul cu traficul de cocaina este unul care ar putea sa intre in analele Scolii superioare de ancheta de la Volgograd. Asa cum ulterior in cazul Burgudj, comunicatul politistilor facea referire la „un arsenal impunator”, istoria cu traficul de droguri se referea la „o cantiate impresionanta de narcotice, in special cocaina din Columbia”. Si din nou ne punem intrebarea cum naiba combat infractionalitatea politistii din Moldova daca urmare a activiatii lor ajung sa descopere „arsenale impunatoare” si „cantitati impresionante de narcotice”. Pentru ca ori acestea deja nu mai trebuiau sa fie, daca subordonatii dlui Cosovan ar fi fost eficienti, ori, daca nu, domniile lor n-ar fi trebuit sa se laude cu asa reusita, care de fapt le demonstreaza incompetenta. Totodata, felul in care operativii moldoveni descriu presupus infractiune este, cu respect, deosebit de expresiv: „Anatolie Vidis i-a implicat in afacerea sa si pe fratii sai – Mircea Vidis (primar al satului Tiplesti, raionul Sangerei, ales pe lista PPR, presedinte Nicolae Andronic) si Boris Vidis si cativa cetateni din Republica Costa Rica. S-a stabilit ca Anatolie Vidis impreuna cu Boris Vidis (padurarul ocolului silvic „Balti”) au dislocat un laborator cu utilaj special de prelucrare a cocainei anagajand pentru aceata munca doi specialisi Costa Rica”. Parca-l si aud pe Tolea lu’ Vidis zicand: „laboratorul nostru de cocaina de la Balti, de langa ocolul silvic, ii cel mai bun. Are specialisti, d-aia, din Costa Rica, bai. Frate-miu, Boris, ii padurar in Sangerei. Dupa ce termina de insemnat copacii, cu toporul in spate, vine la noi, la laborator, sa munceasca, sa mai faca si el un ban”. Altfel, dupa spusele oficialilor de la Ministerul de Interne moldovean, ei au format „un grup criminal organizat de proportii deosebit de mari”. La domnul Cosovan totul e mare – grupurile criminale, cantitatea de narcotice capturata (care e neaparat „impresionanta), arsenalul de arme din garajul lui Burgudji (care, asa cum am vazut, e „impunator”), incat stau si ma intreb ce-o avea dl. Cosovan mic, daca toate… faptele sale sunt asa de mari?

Nicolae Andronic, presedintele Partidului Popular Republican,

din care facea parte primarul acuzat de trafic de cocaina, s-a revoltat pe buna dreptate in fata incercarii de a „tricota” politic un caz penal, si acela destul de subtire. „Procuratura Generala evidentiaza cu rosu in comunicatul de presa ca a fost retinut primarul ales pe listele PPR si cine este resedintele formatiunii politice. E clar incotro a tintit procuratura”, a spus Andronic. Un comentariu publicat la vremea respectiva in presa facea legatura intre cazul penal prezentat de aparatorii legii din Moldova si faptul ca „dosarele fabricate sunt o obsesie, chiar maladiva, a consilierului Mark Tcaciuc”.

O sfidare la adresa intregii societati”

La putina vreme dupa ce crima organizata a dat cu grenada-n dl. Cosovan, presedintele Voronin, si el fost operativ de securitate interna a convocat intr-o sedinta conducerea organelor de forta. A participat si pe atunci premierul Vasile Tarlev.

Presedintele moldovean a apreciat drept insuficienta activitatea lucratorilor MAI in exercitarea functiilor ce le revin, inclusiv in asigurarea secuitatii populatiei.Voronin si-a criticat de fapt, foarte dur fostii colegi, afirmand ca acestia „dau dovada de pasivitate in procesul de prevenire si anihilare a criminalitatii”.

Cu referire la cazul Cosovan, liderul de la Chisinau a afirmat ca „reprezinta o sfidare nu doar la adresa organelor de drept, ci si a intregii societati” si a incheiat sfatuindu-i pe politisti sa colaboreze bine cu procurarii si ofiterii de informatii de la SIS – lucru care, dupa cum stim, nu se prea intampla in nici o tara din lume.

Ca orice aparator al legii, cumsecade, dara fara prea multa lume, dl. Cosovan a actionat pe principul: „ce nu intelegi e mai bine sa infierezi de la inceput”, astfel ca si-a exprimat ingrijorarea cu privire la faptul ca un numar prea mare de moldoveni vor cetatenie romana. A mai fost dl. Cosovan si eroul seundar in rol penibil al unui intreg scandal generat in jurul unei afaceri de coruptie legata de felul in care acorda vize Ambasada Romaniei de la Chisinau. Cazul, instrumentat fara nici o procedura, nu a dus nicaieri (in afara, desigur, a unui alt moment neplacut in relatiile dintre Republica Moldova si Romania). Oricum, putin a lipsit ca acea Ina Russ, romanca arestata pentru mita sa nu fie considerata, alaturi de Malhaz si de fratii Vidis o alta potentiala autoare a atentatului asupra iscusitului politai moldovenesc. In tot cazul, ce incheiere tragem de aici e ca in dosarul tentativei de asasinat a lui Ghenadie e o inghesuiala de suspecti mai ceva ca la bazar duminica.

Politistii nu stapaneau oricum situatia in Comrat si in satele din jur

Urmare a activitatii foarte eficiente de impunere a legii, pe care dl. Cosovan a desfasurat-o in calitatea sa oficiala, in UTA Gagauzia, prin 2005 ploua cu grenade in curtile gospodarilor. Iata 2 cazuri:

  • 3 oct. 2005, o grenada F-1 a bubuit in curtea deputatului Adunarii Populare Gagauze, Ilia Ciolac;

  • 28 oct. 2005, o grenada defensiva RGD-5 a fost aruncata in gospodaria presedintelui Adunarii Populare.

In acest timp, opozitia din Gagauzia (inclusiv actualul baskan, Mihail Formozal) se plangea ca este reprimata de zmeii dlui Cosovan, care insa sustinea sus si tare ca el nu, si nici subordonatii domniei sale.

Dar nu numai opozitia din Gagauzia a avut a se plange de atitudinile democratice ale politistului Ghenadie. Prin intermediul domniei sale, tot in 2005, cand in Moldova era campanie electorala, s-a incercat crearea unei organizatii – fantoma a veteranilor din razboiul de independenta, pentru ca adevarata organizatie, care se afla in opozitie, sa fie discreditata. Mai mult decat atat, in zelul aratat pentru indeplinirea sarcinii operative care-i fusese trasata de conducerea politica, dl. Cosovan, s-a apucat sa rada cu sapa o sigla a Blocului Moldova Democratica.

Presiunilor politice cu initiere pe baza de fulminat de mercur, le-au urmat faptele de drept comun. In 2007 doi angajati ai unei benzinarii din Comrat au fost asasinati in scop de jaf. Cateva luni mai tarziu, trei cetateni din satul Cazaclia – mama si doi copii, sunt de asemenea ucisi in cop de jaf, autorul fiind minor. „Practic, pe parcursul ultimilor doi ani, noi n-am avut omoruri triple pe teritoriul republicii”, s-a mandrit dl. Cosovan, la conferinta de presa la care a anuntat cazul.

Organele moldovenesti de drept din „directia poliica”

Ultima ditre faptele „impunatoare”, si „impresionante” ale dlui Cosovan este „operatiunea speciala” din garajul lui Burgudji. Din nou nu ma pot abtine sa nu intreb: cum naiba poti sa faci o operatiune speciala a in garaj? Sigur trebuie sa fii politist moldovean ca sa poti da raspuns la asa ceva. Oricum, urmare a acestei ultime izbande, presa din Republica Moldova ii numeste pe subordonatii politistului Ghenadie „directia politica” a organelor de drept moldovenesti.

Nota: Acest material NU trebuie considerat un pamflet. Nu se poate glumi pe seama unui lucrator in sistemul de securitate nationala care, pentru a-si compensa incompetenta executa, slugarnic, comenzi politice si care, pentru a-si masca lipsa de informatii reinjecteaza, pe circuitul “informatie – analiza – decizie politica” temerile sefilor, sub forma de “analiza situatiei operative”. Asa ceva este o nenorocire pentru toata lumea.

Tags: , , , , ,

Burgudji se teme de un atentat la viata lui

Politicinul gagauz Ivan Burgudji a dat publicitatii o declaratie oficiala in care acuza serviciile secrete din Republica Moldova de provocare, dupa ce saptamana trecuta a fost acuzat de detinerea ilegala de arme si munitii si de apartenenta la o retea terorista.

Asculta relatarea realizata pe baza informatiilor din declaratia lui Ivan Burgudji:

Cazul Burgudji
Asculta mai multe audio Politica »

Pe fondul situatiei tensionate generate de anuntul facut de autoritatile moldovene, analistii isi pun intrebarea despre ce masuri de incredere poate fi vorba intre Chisinau si Tiraspol, in conditiile in care Republica Moldova face in mod obisnuit acest gen de presiuni asupra politicienilor din opozitie. La inceputul saptamanii viitoare, pe blog va fi postata traducerea completa in limba romana a declaratiei oficiale a lui Ivan Burgudji. Dupa aceasta va urma un material pe care il dorim a fi cat mai complet despre cariera si reusitele profesionale ale dlui Ghenadie Cosovan.

Nota: Multumesc persoanei care m-a ajutat cu rezumatul declaratiei lui Burgudji. Nadajduiesc ca lucrurile  au fost intelese si redate corect.

Tags: , ,

Consens intre analistii de pe cele doua maluri ale Nistrului privind substratul de provocare in cazul Burgudji

Dupa ce autoritatile moldovene au anuntat ca au gasit arme intr-un garaj din Comrat, apartinand lui Ivan Burgudji, analistii de pe ambele maluri ale Nistrului isi exprima cel putin indoiala cu privire la corectitudinea cu care au au actionat cei care au facut asa-zisa descoperire. Exista suspiciuni privind faptul ca pretinsa captura de arme ar fi o provocare electorala.

Politologul Oazu Nantoi, de la Chisinau, care in nici un caz nu poate fi suspectat ca ar sustine fortele politice de la Tiraspol si Comrat, s-a pronuntat in acest sens si o concluzie similara a tras-o si Aleksandru Achimovici Caraman, consilier in cadrul Parlamentului de la Tiraspol.

Ascultati fisierele audio cu declaratiile celor doi analisti:

Oazu Nantoi
Asculta mai multe audio Politica »

Aleksandru Caraman
Asculta mai multe audio Politica »

Tags: , , , , , ,

© 2009 Reporter Special. All Rights Reserved.

This blog is powered by Wordpress and Magatheme by Bryan Helmig.