Foto: Itar Tass
In Rusia, inceputul Saptamanii Patimilor a fost marcat de atentatele de la metroul din Moscova. Pastele a fost si el “sarbatorit” de extremistii din Daghestan cu o explozie pe calea ferata Moscova – Baku, in raionul Kaiakentskii. Din fericire, nu au fost morti, nici raniti. Dar nelininistile spatiului post-sovietic continua sa produca victime, nu numai in Rusia, dar pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Aceste victime inseamna nu numai vieti curmate in explozii, asasinate, ori schimburi de focuri (desi si acestea sunt in numar considerabil), ci si oameni condamnati sa traiasca si sa moara in saracie, fara nici o speranta de mai bine, intr-un spatiu unde nelinistile politice descompun dezvoltarea economica.
Un material despre consecintele tensiunilor dintre Est si Vest, care potenteaza instabilitatea in Caucaz, realizat inainte de razboiul din Osetia de Sud, prefigura evenimentele tragice ce aveau sa urmeze, fara sa le poata anticipa cu totul. Spuneam atunci, mai aes, ca situatia este o eterna remiza, practic fara rezolvare, desi o spuneam indirect, pentru ca totusi speram sa existe o iesire.
Intr-un alt insert, povestesc cum a murit jurnalistul Ilias Surpaiev, fost corespondent la Mahacikala, capitala Daghestanului, subiect al Federatiei Ruse, cu tendinte separatiste. Stirea despre asasinarea jurnalistului, in primavara lui 2008, nu a fost urmata de o alta, privind identificarea unui suspect de aceasta crima.
Inante de investirea lui Dmitrii Medvedev, opinia publica exprimase nelinisti referitoare la numarul mare de fosti angajati ai structurilor de forta, silaviki, in limba rusa, plantati in posturi ale administratiei de la Moscova, ori in administratiile republicilor federative.
Un fragment dintr-un interviu realizat cu politicianul moldovean Nicolae Andronic, inaintea alegerilor din 5 aprilie 2009, demonta, la vremea respectiva, o serie de dezinformari ale puterii politice comuniste de la Chisinau. Atunci, Andronic identifica drept principal pericol pentru Romania aceasi guvernare comunista a Republicii Moldova, fapt ce avea sa se adevereasca peste numai cateva saptamani de la realizarea interviului, in timpul tragicelor evenimente din aprilie.
In fine, un reportaj (vocea ii apartine minunatului meu coleg Andy Tutescu) despre alegerile care au avut loc in Ucraina, la inceputul acestui an, prognoza victoria lui Viktor Ianukovici, dar si faptul ca triumful fostului invins la scrutinul din 2004, de protestele din piata Maidan Nezalejnosti nu va rezolva nimic.
Va reusi spatiul post-sovietic sa gasasca o cale de a iesi din vartejul propriilor nelisnisti? Cheia acestui cifru scris adesea cu sange sta in aplanarea relatiilor dntre Est si Vest, ca si in intelegerea faptului ca intr-o lume globalzata pur si simplu nu poti sa-ti iei tara si sa te dai mai incolo.
M-am aflat de multe ori la Tiraspol, este un oras pe care il iubesc si unde imi face placere sa ma intorc de fiecare data din calatoriile mele, mai lungi sau mai scurte. Am prieteni si amintiri frumoase legate de acest oras. De obicei, Tiraspolul apare in relatarile jurnalistilor ca un loc ingrozitor, unde exista un regim represiv si unde poti fi ridicat direct din strada numai daca ai un accent mai altfel in limba rusa, sau pur si simplu fara nici un motiv. Nu stiu daca, dupa atata vreme am un accent “mai altfel” in limba rusa, clar este ca nu vorbesc chiar corect, dar chestia cu ridicatul din strada sau de oriunde altundeva pur si simplu nu s-a intamplat pana acum, poate si pentru ca am o greutate respectabila. Altfel, de aiici am putut sa transmit orice fel de stiri am dorit, nu s-a amestecat nimeni in felul cum imi redactez materialele si nici macar nu mi s-au pus vreodata intrebari pe tema asta. Sigur ca eu as da la radio in fiecare zi o stire (sau mai multe) din Transnistria, numai ca sefii mei nu sunt de acord cu asta. Asa ca, din Tiraspol s-a intamplat sa transmit tot felul de alte stiri, care nu aveau legatura cu ce se intampla in oras.