Uneori viaţa este într-un fel pe care nu-l înţeleg. Cei pe care ar trebui să-i consider duşmani mă protejează, iar loviturile vin de unde nu mă aştept. Şi când nu mă aştept.
În vinerea în care i-am luat interviu deputatului Burla, eram fericită. În Tiraspol ninsese, iar eu fotografiasem practic tot oraşul, care era o splendoare.
O pată de noroi pe ecranul calculatorului
Am intrat la Internet Cafe, ca să mă mai încălzesc şi să stau jos, pentru că eram ruptă de picioare. O răceală cu febră îmi dădea târcoale, dar mă făceam că nu bag de seamă. Am luat un calculator (maşinka se numeşte pe acolo) şi am deschis poşta electronică. Aveam un mail nou. La început am crezut că e comentariu pe blog. Dar nu, cineva îmi scria: „am fost rugat să vă trimit asta”. Urma link-ul unui articol. Când am deschis, am îngheţat. Era, în rusă, nu puteam citi, dar acolo erau puse una lângă alta poza mea şi poza lui Burgudji, cu un comentariu scurt şi foarte sugestiv. Am priceput oricum despre ce e vorba. Am sunat în redacţie la Lenta şi i-am spus lui Radik că au scris unii din Moldova despre mine şi că n-are cum să fie bine. El mi-a zis să vin la ei să-mi traducă şi asta am şi făcut. Era cum mă aşteptasem: în articol scria că sunt amanta lui Vanya Burgudji şi că de aia îi iau apărarea. Cu o răutate mocirloasă, autorul nu uita să precizeze că soţia lui Vanya munceşte la Moscova „la negru”. Probabil că cel care îmi trimisese mesajul prin poşta electronică era chiar autorul. Materialul era oricum, nesemnat.
O poza din Comrat, un oras care mi-a amintit la fiecare pas de Ivan Gheorghevici
Lui Rodion i-a fost foarte greu să-mi traducă, pentru că aveam aveam emoţii mari şi nici nu aveam în vocabular cuvintele care se referă la problematica respectivă. Până la urmă, a trebuit să rezume aburpt. „Mihaela tam pişet şto tî zanimaeşisea sex” (Mihaela, acolo scrie că te ocupi cu sexul). Oamenii aceia susţineau că au luat informaţii despre mine de la „Ziua” şi mai apărea şi o pretinsă discuţie a mea cu Radik şi cu Dima Soin, care nu avusese niciodată loc în forma aceea. De altfel, noi extrem de rar discutăm toţi trei, pentru că nu este timp. Fiecare are câte ceva de făcut, altceva decât ceilalţi şi, oricum, altceva decât să stea de vorbă.
În ziua aceea am plâns şi am dat telefoane. L-am anunţat pe directorul meu ce se întâmplă, pentru că era vorba şi despre numele radioului, apoi am sunat la „Ziua”, unde lucrasem mai înainte, să văd dacă au dat vreun fel de informaţii despre mine. Aveam o bănuailă că nu, dar trebuia, totuşi să verific. Directorul de la „Ziua” era plecat, dar mi-a transmis să-i zic pe mail ce şi cum, iar mai târziu, cum mă şi aşteptasem, a infirmat categoric că cineva de la ei ar fi spus ceva despre mine.
Perchezitia din locuinta lui Burgudji
I-am scris şi lui Burgudji, ca să-i cer scuze pentru ce s-a întâmplat. N-aş putea să explic de ce, dar mă simţeam vinovată, faţă de el şi mai ales faţă de soţia lui pentru toată mizeria asta. Seara, Dmitrii Soin a găsit timp să stea de vorbă cu mine, deşi era foarte ocupat (se pregătea să plece la Moscova). Aflase despre articol şi mi-a spus să nu-mi fac sânge rău, că asta e reclamă. N-am fost de acord cu el, iar Dima a tăcut, într-un fel pe care am învăţat să i-l recunosc – aşa tace când crede că greşesc. De cele mai multe ori are dreptate el, dar, în acest caz, cu părerea lui nu pot fi de acord nici acum: dacă cineva te murdăreşte de noroi, înseamnă că a făcut o ticăloşie, nu că-ţi face reclamă, chiar dacă după aia se uită toată lumea la tine. Pentru că, un timp, oricât te-ai spăla, în ochii oamenilor care te-au văzut prima dată mânjit de glod, tot murdar apari.
Două zile după această întâmplare n-am mai dat pe la Lenta. Mi se părea că toţi colegii se vor uita la mine întrebându-se dacă sunt adevărate acuzaţiile din articolul acela. Când în sfârşit mi-am făcut curaj şi m-am întors în redacţie, n-au fost nici un fel de întebări. Andrei s-a dat simplu la o parte de la calculator, ca să am unde lucra, iar Olea mi-a făcut un ceai. Pe oamenii care au scris despre mine nu i-am găsit în Google, ceea ce înseamnă că fie nu au trafic mare, fie nu sunt intexaţi ca lumea, aşa că am decis să nu le răspund.
Captivă în Ucraina
La puţină vreme după asta, am plecat în Ucraina. Am stat puţin în Odesa, apoi am plecat la Kiev. În Ucraina, Internetul merge prost şi, de fapt, singurul loc de unde se poate lucra în condiţii cât de cât acceptabile este Internet cafe-ul din Piaţa Maidan Nezalejnosti. Intr-una din dăţile când m-am dus acolo, am găsit o ameninţare pe blog. Cineva îmi spunea că au să mă găsească în Chişinău şi atunci voi vedea eu. Decisă să nu mă las intimidată, i-am răspuns aşa celui care îmi postase comentariul:
| Тема: | Comentariul Dvs. |
Buna ziua.
Sunt editorul blogului www.transnistria.imagine-romania.ro
Aparent, Dvs. ati postat, pe blogul meu, urmatorul comentariu: la minut o sa dam de dvs. i-ati supt pushcociu lu smirnov cu sex oral si-acu aveti oarce putere da? basarabeni din romania si chisinau, daca intalniti asta tiriturra numita onofrei, scuipatio! eo insulta pentru mortii razboiului cea fost.o javra alimentata de puteri straine. distreazate scumpo!
Va informez ca acest comentariu nu va fi aprobat, intrucat este indecent.
Va mai informez ca am sesizat deja redactia site-ului www.basarabeni.ro in legatura cu aceasta chestiune. De asemenea, voi sesiza si Politia, pentru insulta si amenintare
Va mai informez ca de regula nu ma tem de amenintari, iar de injurat stiu si eu sa injur si inca foarte bine. Probabil mult mai bine decat Dvs. De asemenea, va recomand sa va imbunatatiti ortografia limbii romane. Ati facut niste greseli de scriere impardonabile.
Cu respect,
Mihaela Onofrei
Unde sunteţi, în stânga? (în stânga Nistrului, voia să spună).
Nu, în Ucraina, la Kiev…
Ce-i drept, eram tot în stânga Nistrului, doar că la câteva sute de kilometri depărtare de râu.
Nu-mi vine să cred…
Nici până astăzi nu înţeleg ce nu-i venea să creadă: faptul că mă dusesem aşa departe, faptul că plâng sau faptul că îl sunasem pe el să mă vait. Căuta ceva ce mi-ar putea spune, dar nu găsea nimic. Până la urmă mi-a spus să nu iau în seamă toate fleacurile, că prostia omenească e veşnică si el, dacă ar fi trăit fiecare întâmplare aşa cum o trăiesc eu acum, ar fi fost mort demult.
Nu mi-a spus nimic de Burgudji, probabil că nici nu ştia, dar şi dacă ar fi ştiut, probabil că tot nu-mi zicea nimic, în starea în care eram. În orice caz, când a ajuns acasă şi a deschis Internetul, s-a lămurit de ce plângeam de fapt. Eu am plecat din Ucraina în ziua următoare, pentru că în Transnistria aveam mai mare libertate de mişcare. Pe Burgudji l-au eliberat tot în ziua următoare, şi două zile mai târziu, am putut vorbi cu el din Tiraspol. O săptămână mai târziu plecam spre România, nu înainte de a-i da lui Burgudji un ultim telefon, ca să-mi iau rămas bun şi să-l rog să aibă grijă de el. Din România nu am reuşit să-l sun, pentru că numărul lui îmi dădea mereu ocupat. Doar în ultima zi, înainte de a pleca spre Moldova, am reuşit să-i telefonez şi să-i iau şi un interviu, cu toate că legătura s-a întrerupt de mai multe ori şi pe fir se auzeau sunete ciudate. Dragul meu găgăuz avea vocea schimbată şi, fără să-mi spună, am ştiut că e foarte trist. „Ce să fac, să plâng nu pot. E totul normal”, mi-a răspuns, atunci când l-am întrebat cum îi e. Aşteptăm, ca toţi cei de pe aici, alegerile de pe 5 aprilie şi schimbările pe care ele le vor aduce. E o speranţă mică, dar alta nu e.
