Gruzinii sunt oameni calzi si carora le place sa stea lalolalta. Se ajuta unii pe altii, dar sunt si mandri. Sunt delicati si generosi. Din autobuzul cu care calatoream spre Tbilisi coborasera toti turcii si ramasesera numai gruzini. Spre seara, cand tuturor ne trecuse os prin os de la atata mers cu masina, am poposit intr-un sat. Eu nu aveam bani schimbati. Cineva, o doamna, a platit pentru mine cele 50 de copeici ca sa ma pot duce la toaleta. Toata lumea s-a dus la carciuma, sa manance cate ceva. Pentru ca intre timp oamenii se imprietenisera, toate mesele au fost trase una langa alta si s-a facut o singura masa, la care s-a asezat toata lumea. “Gruzini liubiat vmeste”, imi explicase cineva mai devreme. Eu doar mi-am pus telefonul la incarcat. N-aveam de ce sta la masa, ca n-aveam bani. De altfel, nici nu-mi era foame dupa atata mers cu masina. Ma bucuram ca pot sa ma misc, pentru ca amortisem rau de tot. Alexi imi tot trimitea mesaje, ca sa ma intrebe cand ajung, iar eu nici nu stiam unde sunt.
Haciapuri, nationalinii bliud
