Aceasta este o poveste din Republica Moldova, o tara mica, de la granita de est a Romaniei. O tara care moare la propriu de foame, de unde oamenii fug care incotro si care, la aceasta vreme a anului, ranjeste had, cu campurile pustii, pe care nu mai sunt nici copaci, pentru ca acestia s-au taiat in ultimile 18 ierni de saracie, pentru ca oamenii sa aiba cu ce se incalzi. O tara in care, la comanda polticienilor ofiterii de informatii prezinta spectacole cu teroristi inventati. O tara in care si acesti politicieni sunt denumiti “pseudocomunisti” – cei din stanga – ori “asa-zisi democrati”, cei de la dreapta spectrului politic. O tara unde minciuna e adesea ridicata la rang de politica oficiala. Si din care se pare ca nu a mai ramas nimic adevarat – in afara de frica si saracia putinilor locuitori care mai traiesc pe teritoriul ei.

Ceea ce vedeti in fotografia de mai sus este rezultatul unei perchezitii facute de serviciile speciale in apartamentul activistului politic Ivan Burgudji. Lucratorii organelor de ordine nu numai ca au rascolit totul, dar au distrus in mod salbatic tot ce era in casa.

Iata si alte fotografii:

Nu e clar ce au cautat politistii sub chiuveta lui Burgudji si de ce au trebuit sa sparga peretele, ca doar acolo nu puteau fi ascunse arme

Nici sub tapetul de pe pereti nu e clar ce ar fi cautat niste oameni normali. Si nici de ce, daca ar fi avut ce sa caute sub el nu l-au desfacut pe tot, iar nu e clar.

Sofia, sora lui Ivan Gheorghevici, uitandu-se la niste fotografii de demult, in mijlocul dezastrului produs de perchezitie.

Dupa cum arata apartamentul in care s-a facut perchezitia, politistii au intrat pe fereastra, prin balcon, cumva. Poate ca si-au pierdut si sepcile in timp ce faceau asta. Au vrut sa iasa pe usa, dar la intrare usa era dubla – o parte din fier si una din metal. Usa din lemn era pe interior si au spart-o, asa cum se vede in fotografie. Usa din metal a fost, se pare deschisa cu chei.

Garajul in care politistii moldoveni pretind ca ar fi gasit arme

Incuietoarea este ruginita si in mod evident nu a mai fost folosita demult

Garajul se afla in spatele unui bloc, intr-un loc foarte circulat, deci este total nepropice pentru desfasurarea unor activitati secrete

Tags: arme, Comrat, Gagauzia, inscenare, Ivan Burgudji, Reporter Special, Republica Moldova, separatism, terorism

Asadar, sunt inapoi in Tiraspol – linistita si in siguranta. Si mi-am propus sa povestesc, pe incetul, despre toate cate le-am facut pana acum.

In Chisinau am ramas o saptamana intreaga. Asa cum povesteam, am reusit performanta sa ma cazez intr-o casa de randez-vous. Cum asternuturile intre care dormem nu miroseau tocmai a curat, in doua seara mi-am propus sa le spal. Mai aveam si alte lucruri de-ale mele care trebuiau spalate, le-am bagat in masina mai intai pe acestea, apoi am scos asternuturile. Ocazie cu care m-am uitat mai atent la ele. Pe cearceaful de pat am vazut, in zona mediana, o pata decolorata de cat fusese frecata si care in mod sigur fusese de sange. Pe cearceaful in care era bagata patura, am vazut alte pete, cu forma specifica, iar pe patura asezata direct pe pat de-a dreptul o pata alba. Aceste constatari aproape anatomo-patologice odata incheiate, mi s-a ridicat parul in cap si am zis: “Dumnezeule, s-ar putea sa raman insarcinata numai pentru ca dorm intre cearceafurile astea. Drept pentru care am aruncat asternutrile in masina, am turnat foarte mult detergent si am rasucit butonul la 95 de grade, fara sa mai tin cont ca inauntru se aflau singurul pulover pe care l-am luat in aceasta calatorie, si esarfa mea alba. La moment era important doar sa ma asigur ca am ucis orice alta posibila forma de viata din pat, in afara de mine. Rezultatul demersului: la unu noaptea, la capatul unui ciclu de spalare care parea ca nu se va termina niciodata, am scos din masina urmatoarele:
- un cearceaf albastru, asa cum il si bagasem,
- un cearceaf care din alb indoielnic cu pete devenise albastru, dar isi pastrase petele
- un pulover care nu mai era om
- o esarfa care din alba devenise gri perlat
Multumita ca ramasesem, cu certitudine de 99 procente, singura vietuitore din pat, m-am culcat, doua ore mai tarziu, intre asternuturile care intre timp se si uscasera.

O cladire frumoasa, din Chisinau

Read the rest of this entry »

Tags: Chisinau, Comrat, Gagauzia, inscenare, Ivan Burgudji, Partidul Popular Republican

Mi-am luat geamantanul si am plecat. De fapt, formularea corecta este: am plecat iar. Unde? Prin regiune. Am trecut prin Tiraspol, Chisinau si Drochia, iar acum deja sunt la Comrat. Ma pregatesc sa ma intorc la Tiraspol, unde mie imi place cel mai mult, apoi o sa plec spre Ucraina.

Unul din lucrurile cu care ma ocup este sa caut dovezi ale nevinovatiei prietenului meu, Ivan Burgudji, care a fost acuzat de terorism de autoritatile din Republica Moldova. Astazi ma voi intalni cu unul din prietenii lui, Ivan Feodorovici Kilciak, care umreaza sa-mi arate garajul in care serviciile speciale pretind ca ar fi gasit arme. Deja stiu ca de acea perchezitie nu a stiut nimeni – au facut-o ei intre ei, iar asta, evident, ridica foarte multe semne de intrebare.

“Buna ziua, dumneavoastra sunteti kilerul?”

O casa de pe strada Gogol, in zona unde “organele speciale moldovenesti” pretind ca ar fi gasit armele

Un alt caz care face multa valva aici este legat de pretinsele planuri de asasinare ale vicepresedintelui Parlamentului de la Chisinau, Iurie Rosca. Organele de ordine de aici au dat publicitatii numarul de telefon al presupusului ucigas platit (care aici este numit “kiler”, imaginati-va vorba asta spusa cu un accent specific – suna intr-un mare fel; iar structurile de informatii si pastrare a ordinii publice sunt denumite “organele speciale”, ceea ce din nou le suna intr-un mare fel romanilor). Ca sa revin la subiect, este cu totul neobisnuit (din cate stiu eu chiar fara precedent) ca vreun serviciu de informatii sa dezvaluie un numar de telefon pe care l-a interceptat. Am sunat la acel numar de telefon – care ziarist n-ar fi facut-o? – dar nu mi-a raspuns nimeni. Kilerul nu era momentan disponibil. Altfel, imi imaginez cum ar fi sunat introducerea acestei convorbiri telefonice:

Read the rest of this entry »

 Transnistria fara gaz: Play Now | Play in Popup | Download

 Situatia cetateniei: Play Now | Play in Popup | Download

 Declaratie Nicolae Andronic: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: Chisianu, Gagauzia, Ivan Burgudji, Nicolae Andronic, Partidul Popular Republican, Republica Moldova, Tiraspol, Ucraina, Vest

La sfarsitul saptamanii trecute, primeam pe mail aceasta:

HALKLARI KORUMAK HEM

HABERCi-ANALiTiKA BAAMSIZ MERKEZi

НЕЗАВИСИМЫЙ ПРАВОЗАЩИТНЫЙ И

ИНФОРМАЦИОННО- АНАЛИТИЧЕСКИЙ ЦЕНТР

Asociaţiei OBŞTEŞTI CENTRUL Independent

de Drept şi Informativ-Analitic

Прошедшая неделя в Молдове ознаменовалась, помимо прочего, и тем, что нашли свое явное и косвенное подтверждение высказанные нами ранее доводы и предположения о том, что, во-первых, «формирование и обнаружение арсенала оружия и списков мифических членов террористической группы, а также зашифрованных схем и детальных карт Кишинева и его пригородов в гараже, принадлежащем гагаузскому общественному деятелю и политику Ивану Бургуджи в ноябре 2008 года», дело рук представителей самих правоохранительных органов Молдовы; во-вторых, «обнаружение» в Комрате, в гараже, принадлежащем Ивану Бургуджи, «арсенала с оружием» несомненно, предназначено не только для активизации борьбы официального Кишинева против народно-патриотических сил Гагаузии, но и против всех оппозиционных сил Молдовы. Уже не в первый раз, официальный Кишинев отрабатывает свои грязные технологии по борьбе с инакомыслием в Гагаузии, на представителях не титульной нации, затем успешно реализуя этот опыт на представителях самой титульной нации.

Об этом неоспоримо свидетельствует и факт неуклюжей попытки руководства генеральной прокуратуры и МВД РМ 15 января 2009 года обвинить бывшего директора СИБ РМ Валерия Пасата и депутатов от оппозиционного Альянса “Наша Молдова” Серафима Урекяна и Иона Плешка в организации и подготовке убийства вице-спикера молдавского Парламента, лидера Христианско-демократической народной партии (ХДНП) Юрия Рошки.

О том, что эти утверждения являются очередной абсурдной фальсификацией и блефом, преступников в погонах, подвизающихся на поприще слепого и безропотного исполнения любых приказов и желаний, при обслуживании руководства нынешнего режима, уже 16 января 2009 года на пресс-конференции в Кишиневе заявили лидер Альянса “Наша Молдова” (АНМ) Серафим Урекян и депутат парламента Ион Плешка. Продемонстрированные ими видеозаписи неоспоримо свидетельствуют о том, что сотрудники оперативного управления Департамента оперативных служб МВД РМ, в нарушение закона, поставили фальсификацию материалов, фабрикацию «улик» и «доказательств», «совершения» любого преступления тем или иным физическим или юридическим лицом, не угодным правящему режиму Молдовы, на поток. И не важно, что в ресторане в Сынжере под Кишиневом был офицер этого управления Сергей Ботнарь, в Комрате, в гараже у Ивана Бургуджи, прятал оружие и боеприпасы, создавая доказательственную базу «совершения» им преступления,- другой офицер.

Учитывая тот факт, что всякое следствие имеет свои причины. То следует признать, что главной целью и заказчиков, и исполнителей всех этих провокаций является с одной стороны,- подведение юридической базы для активизации борьбы и усиления гонений со стороны официального Кишинева против представителей народно-патриотических сил в Гагаузии, а с другой, - «выбить», устранить из предвыборной гонки молдавских политиков-оппозиционеров, имеющих свою позицию и твердо отстаивающих её, смело и открыто выступая против вакханалии и беззакония, осуществляемого нынешним режимом в Молдове. При этом весьма вероятно, что ближе к выборам количество оппонентов нынешней власти, против кого могут быть применены такие методы борьбы будет расширено.

На наш взгляд, сегодня ни для кого не является секретом, что в Республике Молдова, в настоящее время установился и, паразитируя, реально существует режим правления, демократический по форме, но авторитарно-тоталитарно-комуно-фашисткий, по сути.

Именно поэтому, в преддверии парламентских выборов, панически боясь потерять власть и неминуемо предстать перед судом за все злодеяния, которые они совершили против своего народа, нынешний псевдо коммунистический тоталитарный режим, во главе с В.Ворониным, опирающийся на мафиозно-полицейскую структуру, старается выбить из предвыборной гонки своих основных политических оппонентов и конкурентов: Николая Андроника – одного из самых последовательных и непримиримых оппонентов г-на В.Воронина и установленного им режима правления, Серафима Урекяна, Валерия Пасата, Василия Тарлева, Валерия Клименко и других. При этом, четко прослеживается тенденция к усилению развязанной кампании по очернению как их самих, так и их сторонников и последователей перед населением страны и международным сообществом. Естественно, все это не только аморально и нечистоплотно, но и преступно. Не имеющего ничего общего с демократическими нормами и принципами правового государства, о построении которого громогласно заявляет официальный Кишинев. Но взывать к совести, к законности, говорить о морали и нравственности с людьми, для которых эти понятия являются совершенно чуждыми и неприемлемыми, на наш взгляд, является бесполезной тратой времени и средств. Это равносильно тому, чтобы пытаться отмыть голову осла для того, чтобы он поумнел.

Учитывая тот факт, что правоохранительные органы Молдовы ограничились лишь голословным обвинением Ивана Бургуджи в организации и руководстве деятельностью международной экстремисткой и преступной группировки террористической направленности, на состоявшейся одной лишь весьма поверхностной пресс-конференции. Конкретные списки членов террористической группы, якобы обнаруженных полицией в гараже у Ивана Бургуджи, до сих пор не обнародованы, что позволяет их отнести к разряду мифических. До сих пор нет никаких сведений, что Служба информации и Безопасности (СИБ) Молдовы, в соответствии со своей компетенцией приняла возбужденное по этому факту уголовное дело к своему производству и приступила к расследованию, так как дела о терроризме относятся именно к её компетенции. То, мы обращаемся с настоятельным призывом и просьбой ко всем правозащитным организациям, дипломатическому корпусу, аккредитованному в Республике Молдова, Всемирной Ассамблее тюркских народов, ко всему международному сообществу за помощью и содействием. Мы призываем всех людей доброй воли внимательно следить за ходом данного дела, в очередной раз фабрикуемого правоохранительными органами Молдовы, против Ивана Бургуджи,- правозащитника и общественного деятеля, духовного лидера и стойкого, непримиримого борца за права и свободу малочисленного гагаузского народа.

СОВЕТ

Независимого правозащитного и информационно-аналитического Центра РМ гор. Комрат АТО Гагаузия (Гагауз Ери), РМ.

23 января 2009 года.

Traducerea in limba romana a materialului a fost gata abia acum. Iata care este varianta in limba romana:

Ceea ce saptamana trecuta, a starnit valva in Moldova confirmat declaratia noastra privind un caz mai vechi si evaluarea ca, in primul rand “formarea si depistarea arsenalului de arme si a falsei liste de membri ai unei grupari terosite si de asemenea a unei harti detaliate a Chisinaului si a imprejurimilor sale in garajul politicianului Ivan Burgudji, in noiembrie 2008”, a fost insasi mana reprezentantilor organelor de ordine ale Republicii Moldova, in al doilea rand ca depistarea in garajul lui Ivan Burgudji a arsenalului cu arme, fara indoiala a avut rolul; nu numai de a activiza lupta Chisinaului impotriva fortelor popular-patriotice din Gagauzia, dar si impotriva tuturor opozantilor din Moldova. Deja nu este prima data cand oficialii de la Chisinau isi pun in practica tehnologiile murdare in lupta cu disidentii din Gagauzia, ca reprezentanti ai unei natii straine, pentru a folosi cu succes aceasta impotriva natiei de pe loc.

Fara indoiala, aceasta o arata si incercarea nereusita a conducerii procuraturii generale a Ministerului Afacerilor Interne din 15 ianuarie 2009 de a-l invinui pe fostul director al SIS, Valeriu Pasat si pe deputatii din opozitie ai Aliantei “Moldova Noastra”, Serafim Urechean si Ion Plesca de organizarea si pregatirea asasinarii vicepresedintelui Parlamentului Moldovei, care este si lider al Partidului Crestin – Democrat Popular, Iurie Rosca, Faptul ca aceste afirmatii sunt un sir de falsificari abuzive si blufuri ale infractorilor cu epoleti, care orbeste si fara sa comenteze indeplinesc orice ordine si dorinte pentru a servi conducerea acestui regim, deja pe 16 ianuarie 2009, la conferinta de presa, au vorbit liderul Aliantei “Moldova Noastra” Serafim Urechean, cat si deputatul Ion Plesca.

Asa cum au demonstrate inregistrarile video, fara indoiala ca lucratorii sectiei operative a Departamntului serviciilor operative a MAI al Republicii Moldova, incalcand legea au falsificat materiale, au fabricat probe si dovezi pentru savarsirea oricarei infractiuni, fie de catre personae juridice, fie de catre personae fizice, care nu sunt utile regimului actual din Moldova. Nu conteaza ca in restaurantul din Sangerei, aproap de Chisinau s-a aflat un ofiter al acestei sectii, Serghei Botnari, ca in Comrat, in garajul lui Ivan Burgudji a ascuns arme si munitie pentru a constitui elemental material al savarsirii infractiunii – un alt ofiter. Conteaza doar faptul ca fiecare imprejurare isi are cauzele sale.

Recunoastem ca scopul principal si al celor care au comandat si al executantilor tuturor acestor provocari este unul singur: crearea bazei juridice pentru intensificarea luptei si amplificarea persecutiilor din partea oficialilor de la Chisinau impotriva reprezententilor fortelor popular-patriotice din Gagauzia, pe de o parte. Pe de alta parte, scopul este de a arunca afara pe oponentii care au o pozitie puternica, pe care o pot apara curajos si deschis impotriva regimului din Moldova, bahic si ilegal. Prin urmare, este foarte probabil ca, in apropierea alegerilor, impotriva multor dintre oponentii actualei puteri, asemenea metode de lupta vor fi aplicate pe scara larga.

Dupa parerea noastra, pentru nimeni nu este un secret ca in Republica Moldova, la momentul actual functioneaza un regim guvernamental democratic in forma, dar autoritar, totalitar, communist si fascist in fapt.

Tocmai de aceea, in apropierea alegerilor parlamentare, temandu-se pana la panica de faptul ca vor pierde puterea si in mod inevitatil vor aparea in fata justitiei pentru toate crimele pe care le-a savarsit impotriva propriului popor, actualul regim totalitar pseudo communist, in frunte cu Vladimir Voronin, bazat pe structuri mafioto-politiste se straduieste, prin persecutii pre-electorale, sa elimine oponentii politici importanti, precum si pe concurenti: Nicolai Andronic, unul dintre cei mai consecventi si ireconciliabili oponenti ai dlui Voronin si al actualului regim, Serafim Urechean, Valeriu Pasat, Vasilii Tarlev, Valeria Climenco si altii. In acest timp, este o tendinta de intensificare a campaniei de calomniere a acestor lideri poltici, precum si a suporterilor si a simpatizantilor acestora din populatia tarii si comunitatea internationala. Evident, toate acestea nu numai ca sunt anormale si murdare, dar sunt si infractiuni. Aici nu este vorba despre un stat cu norme de drept democratice, despre fondarea caruia vorbesc atat de tare oficialii de la Chisinau. Dar sa cheme la cinste, la legalitate, sa vorbesti despre morala, si respectarea intereselor oamenilor, unii pentru care aceste intelesuri sunt straine si inacceptabile, dupa parerea noastra este inutila irosire de vreme si mijloace. Este ca si cum ai incerca sa speli capul magarului, pentru ca el sa intelepteasca.

Asigurandu-se de aceea ca organele de ordine ale Moldovei i-au inchis gura lui Burgudji, invinuindu-l de organizarea si conducerea unei activitati internationale extremiste si criminale, a unei grupe cu orientare terorista, ei au organizat o conferinta de presa cu participare importanta. Listele concrete de membri ai grupei teroriste, alegatiile depistarii politienesti in garajul lui Ivan Burgudji, pana in acest moment nu au fost facute publice, pentru ca aceasta ar permite dezvaluirea minciunilor. Pana in acest moment nu sunt nici un fel de date ca SIS-ul moldovenesc, in conformitate cu competentele sale a inceput investigarea, ca urmare a publicitatii facute acestui caz, mai ales ca problema terorismului se afla in competentele sale. De aceea noi ne adresam in mod public tuturor organizatiilor de aparare a drepturilor omului, corpului diplomatic acreditat in Republica Moldova, Adunarii Mondiale a poporului turc si tuturor comunitatilor internationale pentru ajutor si cooperare. Chemam toti oamenii de buna credinta sa urmareasca atent aceasta chestiune, sub aspectul fabricarii unui caz de catre organele de drept ale R. Moldova, impotriva lui Ivan Burgudji aparator al drepturilor si activist social, liderul spiritual si luptatorul constant, neobosit pentru dreptul micului sau popor gagauz.

Tags: cazul Burgudji, drepturile omului, Gagauzia, Ivan Burgudji, Republica Moldova

Cand am intrat in “borcan” (studioul de inregistrari), colegul de la sunet m-a intrebat blazat: “E cu Soin sau cu Anul Nou?”. Era cu Soin – el trebuia sa-mi spuna ce-au discutat Smirnov si Voronin, si cum s-au intalnit ei astazi, daca si-au invinetit fluierele picioarelor cat au stat de vorba la masa negocierilor, si asa mai departe. Uite ce mi-a zis Soin:

Dmitry Soin, despre intalnire Voronin – Smirnov, de la Tiraspol
Asculta mai multe audio Politica »

Daca vreti sa ascultati o discutie in care toata lumea a fost calma, relaxata (tocmai iesisem din emisie si nu mai aveam energie sa am alte emotii), in care eu am inteles in timp real ce se intampla cu discutia mea in rusa, dati click pe fisierul audio. De obicei nu inteleg imediat, iar Dima “imi pune semne”, adica atunci cand isi termnina declaratia spune: “Mihaela, paka, obnimaiu”, iar eu stiu ca s-a terminat. Acum n-a fost asa – am inteles tot, poate si din cauza ca in ultima vreme am tradus cu sarg din “operele lui Burgudji” si, asa, mi-am mai imbogatit vocabularul. La sfarsit, inginerul de sunet m-a uitat “legata” de microfon, astfel ca, daca vreti sa aflati cum se aude cand ma zbat sa ies din borcan, ascultati pana la capat.

“Vezi ca ti l-am salvat “soin24.12″, ca sa-l deosebesti de celelalte, mi-a zis colegul, cand am reusit in sfarsit sa ies in regie. Si, daca Mircea i-a zis “soin24.12″, asa l-am si pus in titlu. Nu e o stire interesanta, pentru ca nu s-a intamplat nimic senzational la acea intalnire, in schimb faptul ca nu s-a intalnit nimic extraordinar e o veste buna din care imi doresc cat mai multe in noul an. Si, tot asa, imi doresc cat mai multe fisiere ca soin24.12 – dialoguri senine, pline de speranta, in care sa sa nu existe felul acela de stire care corespunde criteriului: “bad news are news, good news are no news”.

Inelul jurnalistic in care s-au aflat creierele domnilor Smirnov si Voronin

Oricum, din ce mi-a spus Dima am inteles pe domnii Smirnov si Voronin au fost atacati de jurnalisti. Si ca toata scena a aratat ca jocul “Brain Ring”. Dmitry care destul de des pateste asa ceva de la mine, mi-a povestit asta cu vocea strabatuta de un vag sentiment de solidaritate fata de cei doi oficiali.

Mai jos – un rezumat in romaneste al discutiei cu Dmitry Soin.

“Igor Smirnov si Vladimir Voronin s-au intalnit, intrevederea a avut doua parti, una la care au participat jurnalistii si a doua in spatele usilor inchise. Ca rezultat al acestei intalniri s-a hotarat continuarea procesului de negociere, simplificarea procedurii de trecere a cetatenilor in Transnistria si Moldova si intensificarea activitatii grupului de experti; in chestiunile formatului de negocieri si demilitarizare, partile nu au ajuns la nici o intelegere”, a relatat liderul “Proriv”

La intrebarea de ce intalnirea a durat atat de mult, Soin mi-a raspuns asa:

“In prima parte a fost un brefing. Ei au stat pe scaune (Smirnov si Voronin – n.n.) si la ei s-a uitat un grup mare de jurnalisti. Toata scena a aratat ca in Brain Ring, atunci cand doua grupuri fac exercitii intelectuale unul impotriva celuilalt”.

In final, Soin mi-a repetat ca dupa parerea lui, procesul de negocieri va avea rezultate concrete dupa alegerile din Moldova, pentru ca acum toate fortele politice din Moldova sunt orientate in primul rand catre obtinerea unui rezultat cat mai bun in alegeri. Dupa scrutin, in conditiile in care va fi o noua componenta a Parlamentului, un nou Cabinet de ministri si un nou presedinte, negocierile vor putea fi reluate.

Tags: conflictul de la Nistru, Dmitry Soin, Ivan Burgudji, Moldova, procesul de Negocieri, Tiraspol

Ivan Burgudji, activistul politic gagauz pe care recent autoritatile moldovene l-au acuzat de terorism si de trafic de arme, a dat publicitatii un nou material in care explica resorturile decizionale ce au determinat puterea de la Chisinau sa instrumenteze un nou caz impotriva sa.

Materialul este o reactie la stirea, difuzata de mass-media de la Chisinau, ca seful Departamentului Operativ al Politiei, colonelul Ghenadie Cosovan, a fost inaintat in infuctie, devenind viceministru de interne. Burgudji considera ca aceasta este rasplata pe care dl. Cosovan a primit-o pentru a fi executat docil ordinele conducerii politice de la Chisinau.

Abordarea lui Burgudjii, care acuza Moldova de terorism de stat, dupa ce autoritatile de la Chisinau l-au acuzat pe el de terorism, reprezinta primul semn a ceea ce analistii asteptau deja sa se produca: o tensionare a situatiei de securitate in regiune, pe fondul apropierii campaniei electorale si al incapacitatii leadership-ului politic local de a gasi solutii la problemele curente cu care tara se confrunta.

Read the rest of this entry »

Tags: Chisinau, Comrat, Gagauzia, Ghenadie Cosovan, Gheorghe Papuc, Ivan Burgudji, Moldova, Transnistria, Vulcanesti

Pa 1 ianuarie 1960, in satul Cioara, din raionul Hancesti, vedea lumina zilei cel ce avea sa devina spaima tutror borfasilor din Moldova post-sovietica, dl. Cosovan, Ghenadie, viitor sef al Departamentului Operativ din Ministerul de Interne. A terminat scoala medie la el in sat, la Cioara, apoi a facut liceul Electromecanic la Chisinau si pe urma l-au luat in armata. Dupa asta a facut „scoala superioara de ancheta” si si-a luat un masterat in drept. „Nacealnik” la Departamentul Serviciilor Operative l-au pus abia pe 17.03.2006, dar pana atunci a slujit ca politai exemplar si sef eficient, motiv pentru care a fost decorat cu ordinul „Stefan cel Mare” si cu „Meritul Militar”.

Kilerul si liceenii de la Chisinau sau „Cum impune dl. Cosovan domnia legii”

Asa de bine s-a priceput dl Cosovan sa bage spaima in cei care ar fi tentati sa incalce legea moldoveneasca, incat, mai deunazi, un baiat de liceu din Chisinau a nimerit in mana politistilor in timp ce cauta niste kileri sa-i omoare parintii pentru 4.000 de dolari. Se vede treaba ca la Chisinau kilerii au ajuns asa de rari, si asa de rau i-au pus pe fuga politistii dlui Cosovan, pe ei si pe alte feluri de infractori, ca pana si elevilor de pe bancile scolii li se pare lesne sa gaseasca un ucigas la comanda. Eu stiu una: cand eram la liceu nu mi-am pus problema sa platesc pe nimeni sa ma scape de parinti – m-am chinuit singura cu doua carnete de note si imitand semnaturi – a mamei si a dirigintelui, cand era vorba de anuntat o sedinta cu parintii. Recunosc, mi-a trecut prin cap si sa intru noaptea in scoala si sa dau foc dulapului in care era catalogul, ca sa se piarda urma absentelor si a notelor, care in afara de materia „Limba Romana” erau catastrofale pe linie. Dar kiler n-am cautat – poate si pentru ca stiam ca n-aveam de unde sa-l iau.

Cea mai interesanta situatie din cariera dlui Cosovan a fost momentul cand a fost atacat cu o grenada, pe care oricum mass-media din stanga Prutului a numit-o „grenada-capcana”. Cum sa fie asta? Oare grenada o fi fost „capcana” pentru ca, in afara de faptul ca a explodat in nasul viteazului politist, o fi intins si doua manute, sa-l prinda de centirom si sa-l aduca mai aproape de explozie? Ma intreb si eu. Istoria s-a intamplat in august anul trecut. La momentul respectiv, ministrul moldovean de Interne, superiorul pe scara ierarhica al dlui Cosovan, declara ca „toate persoanele implicate in aceasta crima grava vor fi identificate si pedepsite grav, conform legii”. Anchetatorii au formulat, ca prima ipoteza de lucru ca atentatul ar avea legatura cu activitatea de combatere a crimei organizate a victimei in uniforma. Putem sa ne dam seama ce bine a combatut politistul Cosovan crima organizata, de i-a bubuit dinainte. O jurnalista nota la un moment dat ca „potrivit presei moldovenesti, meritul cel mai important al lui Cosovan este ca a supravietuit atacului cu grenada”.

Doua au fost teoriile prezentate publicului din Moldova si de aiurea ca explicatii pentru tentativa de nimicire a dlui Cosovan. Mai intai s-a vorbit despre autoritatea criminala Malhaz Djaparidze – un hot georgian care a actionat o vreme pe teritoriul Republicii Moldove si care a fost extradat din Ucraina. Malhaz, care se pare ca ascundea multe secrete, a fost inchis apoi dupa o vreme a murit in mod misterios in celula. Daca, asa cum presupune toata lumea, Malhaz a fost, dintr-un motiv sau altul asasinat, evenimentul, desigur poate fi socotiti ca o victorie in plus a politistilor moldoveni, atat la capitolul “vigilenta”, cat si la capitolul “asigurarea securitatii detinutilor”.

Dupa cateva luni Ministerul moldovean de Interne anunta ca o grupare specializata in trafic de cocaina a planuit si executat atentatul. Gruparea ar fi fost condusa de niste unii care aveau si cetatenie romana, fratii Vidis. Cu ambele cazuri, politistii au iesit in fata ca si cu niste mari victorii in lupta lor impotriva interlopei. In schimb, nu s-au obosit nicicum sa explice contradictia , desi au fost intrebati cu privire la acest lucru de jurnalisti. De la tentativa de a-l omori pe Cosovan cu o grenada n-a trecut decat ceva mai mult de un an si, iata, deja doua dosare din fisetele MAI moldovean contin autori prezumtivi ai acestei fapte. Peste o vreme insa, ne putem imagina ca, in conformitate cu oarecari periodice anunturi ale politistilor cu epoleti grei de stele de la Chisinau, o intreaga „grupirovka” de infractori de toate tipologiile – hoti, traficanti, escroci s.a.m.d. – va sta la coada la usa vilei din suburbia Chisinaului unde s-ar fi comis atentatul, ca sa dea cu grenada in dl. Cosovan. Asa cum la balci gura casca stau la rand ca sa impuste, cu o flinta prost reglata, o rata ce refuza sa cada de pe suportul de mucava. Si singurul merit pe care l-ar avea in toata povestea asta absolventul scolii superioare de ancheta de la Volgograd ar fi ca… dai cu grenada in el si nu moare.

Laboratorul de cocaina si padurarul de la Balti

Stangaciile operative ale dlui Cosovan nu se opresc insa aici. Cazul cu traficul de cocaina este unul care ar putea sa intre in analele Scolii superioare de ancheta de la Volgograd. Asa cum ulterior in cazul Burgudj, comunicatul politistilor facea referire la „un arsenal impunator”, istoria cu traficul de droguri se referea la „o cantiate impresionanta de narcotice, in special cocaina din Columbia”. Si din nou ne punem intrebarea cum naiba combat infractionalitatea politistii din Moldova daca urmare a activiatii lor ajung sa descopere „arsenale impunatoare” si „cantitati impresionante de narcotice”. Pentru ca ori acestea deja nu mai trebuiau sa fie, daca subordonatii dlui Cosovan ar fi fost eficienti, ori, daca nu, domniile lor n-ar fi trebuit sa se laude cu asa reusita, care de fapt le demonstreaza incompetenta. Totodata, felul in care operativii moldoveni descriu presupus infractiune este, cu respect, deosebit de expresiv: „Anatolie Vidis i-a implicat in afacerea sa si pe fratii sai – Mircea Vidis (primar al satului Tiplesti, raionul Sangerei, ales pe lista PPR, presedinte Nicolae Andronic) si Boris Vidis si cativa cetateni din Republica Costa Rica. S-a stabilit ca Anatolie Vidis impreuna cu Boris Vidis (padurarul ocolului silvic „Balti”) au dislocat un laborator cu utilaj special de prelucrare a cocainei anagajand pentru aceata munca doi specialisi Costa Rica”. Parca-l si aud pe Tolea lu’ Vidis zicand: „laboratorul nostru de cocaina de la Balti, de langa ocolul silvic, ii cel mai bun. Are specialisti, d-aia, din Costa Rica, bai. Frate-miu, Boris, ii padurar in Sangerei. Dupa ce termina de insemnat copacii, cu toporul in spate, vine la noi, la laborator, sa munceasca, sa mai faca si el un ban”. Altfel, dupa spusele oficialilor de la Ministerul de Interne moldovean, ei au format „un grup criminal organizat de proportii deosebit de mari”. La domnul Cosovan totul e mare – grupurile criminale, cantitatea de narcotice capturata (care e neaparat „impresionanta), arsenalul de arme din garajul lui Burgudji (care, asa cum am vazut, e „impunator”), incat stau si ma intreb ce-o avea dl. Cosovan mic, daca toate… faptele sale sunt asa de mari?

Nicolae Andronic, presedintele Partidului Popular Republican,

din care facea parte primarul acuzat de trafic de cocaina, s-a revoltat pe buna dreptate in fata incercarii de a „tricota” politic un caz penal, si acela destul de subtire. „Procuratura Generala evidentiaza cu rosu in comunicatul de presa ca a fost retinut primarul ales pe listele PPR si cine este resedintele formatiunii politice. E clar incotro a tintit procuratura”, a spus Andronic. Un comentariu publicat la vremea respectiva in presa facea legatura intre cazul penal prezentat de aparatorii legii din Moldova si faptul ca „dosarele fabricate sunt o obsesie, chiar maladiva, a consilierului Mark Tcaciuc”.

„O sfidare la adresa intregii societati”

La putina vreme dupa ce crima organizata a dat cu grenada-n dl. Cosovan, presedintele Voronin, si el fost operativ de securitate interna a convocat intr-o sedinta conducerea organelor de forta. A participat si pe atunci premierul Vasile Tarlev.

Presedintele moldovean a apreciat drept insuficienta activitatea lucratorilor MAI in exercitarea functiilor ce le revin, inclusiv in asigurarea secuitatii populatiei.Voronin si-a criticat de fapt, foarte dur fostii colegi, afirmand ca acestia „dau dovada de pasivitate in procesul de prevenire si anihilare a criminalitatii”.

Cu referire la cazul Cosovan, liderul de la Chisinau a afirmat ca „reprezinta o sfidare nu doar la adresa organelor de drept, ci si a intregii societati” si a incheiat sfatuindu-i pe politisti sa colaboreze bine cu procurarii si ofiterii de informatii de la SIS – lucru care, dupa cum stim, nu se prea intampla in nici o tara din lume.

Ca orice aparator al legii, cumsecade, dara fara prea multa lume, dl. Cosovan a actionat pe principul: „ce nu intelegi e mai bine sa infierezi de la inceput”, astfel ca si-a exprimat ingrijorarea cu privire la faptul ca un numar prea mare de moldoveni vor cetatenie romana. A mai fost dl. Cosovan si eroul seundar in rol penibil al unui intreg scandal generat in jurul unei afaceri de coruptie legata de felul in care acorda vize Ambasada Romaniei de la Chisinau. Cazul, instrumentat fara nici o procedura, nu a dus nicaieri (in afara, desigur, a unui alt moment neplacut in relatiile dintre Republica Moldova si Romania). Oricum, putin a lipsit ca acea Ina Russ, romanca arestata pentru mita sa nu fie considerata, alaturi de Malhaz si de fratii Vidis o alta potentiala autoare a atentatului asupra iscusitului politai moldovenesc. In tot cazul, ce incheiere tragem de aici e ca in dosarul tentativei de asasinat a lui Ghenadie e o inghesuiala de suspecti mai ceva ca la bazar duminica.

Politistii nu stapaneau oricum situatia in Comrat si in satele din jur

Urmare a activitatii foarte eficiente de impunere a legii, pe care dl. Cosovan a desfasurat-o in calitatea sa oficiala, in UTA Gagauzia, prin 2005 ploua cu grenade in curtile gospodarilor. Iata 2 cazuri:

• 3 oct. 2005, o grenada F-1 a bubuit in curtea deputatului Adunarii Populare Gagauze, Ilia Ciolac;

• 28 oct. 2005, o grenada defensiva RGD-5 a fost aruncata in gospodaria presedintelui Adunarii Populare.

In acest timp, opozitia din Gagauzia (inclusiv actualul baskan, Mihail Formozal) se plangea ca este reprimata de zmeii dlui Cosovan, care insa sustinea sus si tare ca el nu, si nici subordonatii domniei sale.

Dar nu numai opozitia din Gagauzia a avut a se plange de atitudinile democratice ale politistului Ghenadie. Prin intermediul domniei sale, tot in 2005, cand in Moldova era campanie electorala, s-a incercat crearea unei organizatii – fantoma a veteranilor din razboiul de independenta, pentru ca adevarata organizatie, care se afla in opozitie, sa fie discreditata. Mai mult decat atat, in zelul aratat pentru indeplinirea sarcinii operative care-i fusese trasata de conducerea politica, dl. Cosovan, s-a apucat sa rada cu sapa o sigla a Blocului Moldova Democratica.

Presiunilor politice cu initiere pe baza de fulminat de mercur, le-au urmat faptele de drept comun. In 2007 doi angajati ai unei benzinarii din Comrat au fost asasinati in scop de jaf. Cateva luni mai tarziu, trei cetateni din satul Cazaclia – mama si doi copii, sunt de asemenea ucisi in cop de jaf, autorul fiind minor. „Practic, pe parcursul ultimilor doi ani, noi n-am avut omoruri triple pe teritoriul republicii”, s-a mandrit dl. Cosovan, la conferinta de presa la care a anuntat cazul.

Organele moldovenesti de drept din „directia poliica”

Ultima ditre faptele „impunatoare”, si „impresionante” ale dlui Cosovan este „operatiunea speciala” din garajul lui Burgudji. Din nou nu ma pot abtine sa nu intreb: cum naiba poti sa faci o operatiune speciala a in garaj? Sigur trebuie sa fii politist moldovean ca sa poti da raspuns la asa ceva. Oricum, urmare a acestei ultime izbande, presa din Republica Moldova ii numeste pe subordonatii politistului Ghenadie „directia politica” a organelor de drept moldovenesti.

Nota: Acest material NU trebuie considerat un pamflet. Nu se poate glumi pe seama unui lucrator in sistemul de securitate nationala care, pentru a-si compensa incompetenta executa, slugarnic, comenzi politice si care, pentru a-si masca lipsa de informatii reinjecteaza, pe circuitul “informatie – analiza – decizie politica” temerile sefilor, sub forma de “analiza situatiei operative”. Asa ceva este o nenorocire pentru toata lumea.

Tags: Chisinau, Comrat, Gagauzia, Ghenadia Cosovan, Ivan Burgudji, Republica Moldova

Haituit in permanenta de conducerea Republicii Moldova, politicianul gagauz Ivan Burgudji a fost acuzat, la sfarsitul lunii trecute, de terorism si trafic de arme. Politia moldoveana a pretins ca ar fi gasit, in garajul sau din Comrat o cantitate foarte mare de arme, materiale de agitatie si statii radio. Pentru a se dezvinovati, el a dat publicitatii o declaratie in care explica mecanismul si motivele inscenarii careia i-a cazut victima. Burgudji a calificat acuzatiile impotriva sa drept „o minciuna cinica, fictiuni delirante si o provocare ordinara”.

Burgudji a explicat ca de 13 ani el nu a mai folosit garajul in care politia spune ca ar fi gasit armele, pentru simplul motiv ca nu a mai locuit in Comrat, din cauza permanentelor perrsecutii ale moldovenilor. Inca mai mult, la momentul la care este acuzat ca ar fi adus armele, disidentul se afla in inchisoare, dupa cum singur spune, „pentru fapte care nu numai ca nu reprezentau infractiune, dar din care lipsea cea mai mica urma de infractiune”. Dupa anii lungi petrecuti in inchisoare, pentru Burgudji a urmat o perioada de spitalizare, in care putem presupune ca Ivan Ghoerghevici a fost ocupat sa-si ingrijeasca sanatatea zdruncinata de tratamentele aplicate cu patul de arma si cu bocancii lucratorilor in sistemul de securitate al Moldovei.

„Este evident ca pentru a trafica si transporta o asemenea cantitate de arme nu ajunge un tir si ca intr-un mic garaj ele nu puteau sa incapa. Si un tampit ar intelege ca in secret si pe nestiute o asemenea cantitate de arme nu putea fi adusa nici in 2005, nici in anii urmatori. Insisi operativii dlui Cosovan ar fi trebuit sa raspunda la intrebari ca initiatori sau ca instigatori la o fapta criminala”, a explicat disidentul gagauz.

Burgudji a evidentiat ca exista o diferenta foarte mare intre ceea ce afirma politia ca s-a gasit in garajul sau si ceea ce se vede propriu-zis in fotografiile din presa. „De fapt, cantitatea de arme, munitii si material exploziv pe care o arata fotografiile publicate in presa putea cu usurinta sa incapa in portbagajul unui autoturism sau al unui jeep, din cele pe care le folosesc lucratorii operativi ai Departamentului. Ei au adus munitiile si materialul exploziv cu ei in masina. Au pregatit din timp ascunzatoarea si au plasat acolo ceea ce au adus cu ei. Dupa asta, intr-o alta zi, poate ca in urmatorea saptamana sau luna au venit, au mimat o operatiune speciala, au facut cautari si au „depistat” ceea ce singuri pusesera mai inainte”, afirma Ivan Gheorghevici.

Iata declaratia sa, in intregime:

Pentru ca sa-mi apar numele onorabil si reputatia in afaceri si de asemenea onoarea si demnitatea familiei mele, rudelor si prietenilor, patrioti gagauzi si oameni de onoare, care candva m-au intalnit sau au intrat in vreun fel in contact cu mine, si care acum ar putea in mod nejustificat sa fie invinuiti de savarsirea tuturor infractiunilor gandite si negandite, sunt obligat sa fac urmatoarea declaratie oficiala:

Fictiuni delirante

Diferite medii de informare in masa din Moldova au publicat fictiunile delirante si afirmatiile facute de seful de departament al Serviciului Operatii din Ministerul de Interne al Moldovei, Ghenadie Cosovan, ale sefei serviciului de presa al Ministerului de Interne Ala Meleca, si ale altor lucratori di serviciile speciale, carora de asemenea li s-a alaturat conducerea Procuraturii Generale a Republicii Moldova, privind aceea ca „intr-un garaj care-mi apartinea, aflat in Comrat, Uniunea Teritoriala Autonoma Gagauza, a fost descoperit un depozit de arme”. Pe aceasta baza ei m-au invinuit „de terorism”, de „pregatirea unui act terorist in Moldova” de detinerea „unei harti cifrate si detaliate a capitalei si imprejurililor acesteia”, de „legaturi regulate cu o grupa criminala din Ucraina” de „ activitati teroriste, ale acestei grupari criminale, atat pe teritoriul Moldovei, cat si in imprejurimi”, sub conducerea „autoritatii criminale a lui Ivan Burgudji”, s.a.m.d. Toate acestea sunt o minciuna cinica de la inceput la sfarsit si o provocare ordinara.

Mai intai precizez ca acel garaj din Comrat, unde se presupune ca „in urma operatiunii speciale ce a avut loc pe 25 noiembrie 2008”, lucratorii unitatii speciale a Ministerului de Interne din Moldova „au gasit” „mini-arsenalul” si in apartamentul unde am locuit, s-au facut cautari amanuntite de catre lucratorii de politie, inca de prima data cand am fost ridicat si arestat, in anul 1995. Tot armamentul si munitia care s-au aflat in acel loc au fost predate in cadrul actiunilor de colectare a armamentului, asa cum a fost stipulat in protocoalele incheiate referitor la aceasta chestiune. Cu toate acestea politistii nu le-au luat, ci le-au lasat acolo unde se aflau: telefoane de campanie, armament, steaguri, si diferite statii radio, unele defecte. Si acum, judecand dupa fotografiile publicate in presa, lucratorii Ministerului de Interne, in frunte cu dl. Cosovan, au ajuns la concluzia ca aceste lucruri pot fi categorisite drept corpuri delicte, desi ele sunt autorizate in folosirea publica. Subliniez ca in 1995 am fost loctiitorul din partea Gagauziei al presedintelui Comisiei Nationale pentru colectarea armelor, dezarmarea formatiunilor inarmate si predarea armelor. In acelasi timp, chiar organele politiei au pierdut o parte din armele pe care noi le-am strans, dupa predarea oficiala. Pe acestea politia nu le-a inregistrat, profitand de faptul ca eu am fost arestat. Dupa ce am fost eliberat, in ianuarie 1998, eu am venit sa locuiesc si sa lucrez in Tiraspol. In 1999 m-a urmat in Tiraspol si familia mea. In acest timp, de facto eu nu am folosit acel garaj. Fireste, nu exclud posibilitatea ca, in cei 13 ani in care eu nu am folosit garajul respectiv si nu am locuit in Comrat, lucratorii operativi ai dlui Cosovan ori alte servicii speciale ale Moldovei sa fi folosit in secret garajul in scopuri proprii. Dar in nici un caz nu m-am asteptat ca ca aceasta utilizare (a garajului) sa condua la o asemenea provocare ordinara si nenorocita.

Acuzat ca ar fi comis infractiuni in timp ce se afla in inchisoare

In al doilea rand, dl. Cosovan, ca sef al Departamentului Operativ al Ministerului de Interne, si diferitii participnti la acest spectacol, in incercarea de a-mi incalca drepturile si de a ma expune ca sef „al unei grupari criminale cu activitati teroriste, care actioneaza atat pe teritoriul Moldovei, cat si in afara acesteia” afirma ca „respectivul depozit de arme a fost infiintat in anul 2005, iar substantele explozive au fost aduse in Republica Moldova pe cale rutiera, feroviara si aeriana. Ei ar trebui deja sa cunoasca faptul ca in anul 2005 eu ma aflam inca in inchisoare, unde am fost aruncat in mod ilegal si netemeinic de actuala conducere totalitara a Republicii Moldova, pentru aceea ca m-am impotrivit activ si am pus piedici amestecului conducerii Moldovei in Gagauzia in anul 2002, pentru faptul ca m-am opus amestecului ilegal in alegerile popuare care l-au desemnat pe D. Croitor ca Baskan al Gagauziei. Subliniez ca si atnuci la urechile presedintelui Voronin s-au auzit glasuri care ma invinuiau ca „Ivan Burgudji ia parte la organizarea livrarii de arme in Comrat din Tiraspol, in februarie 2002, cu doua elicoptere, care au adus in secret arme in zona stadionului din Comrat” s.a.m.d. Odata ce am fost eliberat din inchisoare, am venit la Comrat numai pentru inregistrare si imediat am plecat la Tiraspol, cu familia. Am mai venit in Gagauzia doar de doua ori, la parinti, care nu locuiesc in Comrat, ci in satul Chiriet – Lunga, raionul Ceadir – Lunga. Pentru aceasta am fost dat in urmarire in mod nejustificat. De la sfarsitul lui 2005 si pana la mijlocul lui 2006, s-a incercat punerea in practica a mandatului de atestare, de catre subordonatii dlui Cosovan. Acestia au fost capturati de organele de drept din Transnistria, atunci cand au incercat sa ma rapeasca in mai 2006. La baza acestui comportament se afla hotararea judecatoreasca a instantelor din Republica Moldova si si procuraturii Gagauziei. Pe 17 decembrie 2006, dupa participarea la cel de al doilea tur al alegerilor pentru Baskanul Gagauziei, in satul Chiriet – Lunga, dupa sosirea in raionul in raionul Ceadir – Lunga, am fost retinut in mod ilegal si practic rapit de pe teritoriul Gagauziei de catre subordonatii dlui G. Cosovan. Pe 31 ianuarie 2008, dupa 14 luni am fost condamnat in mod ilegal la 12 ani de privare de libertate, fara sa fi svarsit nu vreo crima, si chiar fara sa existe vreun indiciu ca as fi savarsit vreo crima. Din nou nu am mai mers in Gagauzia, ci, impreuna cu familia, am venit in Tiraspol, unde am fost internat in spital pentru vindecare si reabilitare, dupa tratamentele pe care mi le-au aplicat subordonatii dlui Cosovan. In aceasta perioada, in capitala Gagauziei, orasul Comrat, am fost numai pentru 2 – 3 ore, pe 19 septembrie 2008, pentru a merge la Comitetul Executiv al Adunarii Populare a Gagauziei, de unde mi-am luat cartea de munca, foaia de lichidare si salariul. Subliniez ca pana si muncind in Gagauzia, in cadrul Administratiei Adunarii Populare din Gagauzia, din 2000 pana in 2002, eu tot nu am folosit garajul respectiv, intrucat am locuti in satul Kiriet – Lunga si in orasul Tiraspol, unde am indeplinit insarcinariule sefului Guvernului Gagauz in Transnistria.

„Operativii dlui Cosovan ar trebui sa raspunda pentru instigare la comiterea unei infractiuni”

In al treilea rand, nu este prima data cand lucratorii structurilor de securitate din Republica Moldova, in perioadele in care m-au arestat, incalcand legile si Decretul Presedintelui Republicii Moldova, privind aministia faptelor petrecute in sud si in Transnistria, in anii 1990 – 1994, se straduiesc sa faca sa renasca dosare penale din fapte petrecute in acei ani, legate de structurile de forta ale Republicii Gagauze si cadrelor din batalionul „Budjeak”.

Dupa parerea mea, anume dezincriminarea acelor fapte este anulata de afirmatiile potrivit carora „in mainile politistilor se afla documente, care demonstreaza ca actuala grupa a primit de pe malul stang al Nistrului 1.200 gloante de pistol, 56 de automate Kalasnikov, 293 de pistoale Makarov s.a.” Daca traduci aceste cifre seci in dimensiuni fizice, devine clar ca pentru a trafica si transporta o asemenea cantitate de arme nu ajunge un tir si ca intr-un mic garaj ele nu puteau sa incapa. Si un tampit ar intelege ca in secret si pe nestiute o asemenea cantitate de arme nu putea fi adusa nici in 2005, nici in anii urmatori, asa cum conducerea la nivel inalt a Moldovei incearca sa convinga nu numai publicul din Moldova, ci si comunitatea internationala.

De aceea, daca numai am presupune ca anumite documente cu caracter similar s-ar fi aflat in garajul mentionat, si nu ar fi fost „conforme”, insisi operativii dlui Cosovan ar fi trebuit sa raspunda la intrebari ca initiatori sau ca instigatori la o fapta criminala. Daca aceste evenimente si fapte s-au petrecut in perioada Republicii Gagauze, pentru ele in primul rand a fost amnistiate, si in al doilea rand au fost prescrise. Mai mult, dl. Cosovan, inainte de a iesi cu declaratii de presa si de a invinui pe careva de ceva, ar trebui sa verifice autenticitatea documentelor pe care le-a scapat si sa vada daca nu cumva sunt copii facute de serviciile speciale ale Republicii Gagauze in anii ’90 ai secolului XX, ai operatiei „Ghiuzali Turk” (Ce cantec frumos!). Si daca toate aceste fapte si evenimente din perioada Republicii Gagauze pot fi considerate fapte criminale, atunci cadrele dlui Cosovan si chiar dumnealui insusi trebuie sa raspunda pentru instigare la fapte penale.

„Nu cred ca lucratorii din Departamentul Serviciului Operativ si comandantul lor, colonelul Cosovan, sunt cu totul debili si neprofeionali”

In al patrulea rand, eu niciodata nu m-am aflat in rangul de „autoritate criminala”, asa cum puterea oficiala din Moldova incearca sa faca publicul din Moldova sa creada. Eu niciodata nu am organizat grupe criminle sau teroriste, nu am facut asemenea lucruri. Nu am avut cunostinta despre posibilitatea unui conflict armat in Moldova si nu am organizat vreo grupa criminala care sa actioneze in aceasta perioada. Niciodata nu am avut legaturi cu vreo grupa criminala din Ucraina sau de oriunde altundeva din lume. In garajul meu nu au fost niciodata ingropate vreun fel de liste ale vreunei grupari criminale, sau harti cu informatii criptate. Incepand cu 1995, in garajul meu nu s-au ingropat si nu s-au aflat nici un fel de arme sau munitiisi nici literatura politica a vreunui partid din Moldova. In ceea ce priveste contactele mele cu sefii organizatiei internationale „Patria – Moldova”, trebuie precizat ca aceasta este inregistrata oficial la Moscova. Actiunile ei nu sunt recunoscute ca fiind criminale sau teroriste de nici unul dintre organele puterii de stat ale Federatiei Ruse. Sefii acestei organizatii internationale, in actiunile lor, s-au ridicat impotriva instaurarii totalitarismului in Moldova si au expus toate actiunile nepotrivite si crimele savarsite impotriva poporului din Moldova. Din acest motiv, actuala conducere pseudo-comunista a tarii, spune ca este o organizatie criminala si terorista. Mai mult, eu insumi ma aflu in conducerea Parteneriatului Necomercial „Patria – Moldova”.

De aceea, afirmatiile sefului Departamentului Serviciilor Operative din MAI, dl. Cosovan, si a altor persoane oficiale din Moldova, despre aceea ca, pe data de 25 noiembrie 2008, in garajul meu a fost depistat, ca urmare a unei operatii speciale, un depozit de arme si substante explozive sunt pur si simplu minciuni si paranoia. Aceasta deliberata si dramatica provocare din partea cadrelor operative conduse de dl. Cosovan, indeplineste o comanda politica a conducerii tarii. La pregatirea actualei provocari poate ca au luat parte si alti lucratori ai serviciilor speciale din Republica Moldova. Aceea ca in acest sir murdar de provocari sunt implicati si altii, o adevareste faptul ca lucratorii operativi ai dlui Cosovan nu au filat garajul pentru ca, atunci cand ar fi venit proprietarul, sau ca oricine altcineva din grupa lor, sa-l aresteze, pentru a-l prinde in flagrant. Niste lucratori operativi normalii si priceputi asa ar fi procedat. Nu cred ca lucratorii din Departamentul Serviciului Operativ al MAI si comandantul lor, colonelul Cosovan, sunt cu totul debili si neprofeionali. Dimpotriva, ei, clica lor, sunt asi in treaba pe care o fac. Pentru ca ei insisi au facut depozitul de arme si munitii, nici nu au asteptat sa prinda pe cineva in flagrant. stiau foarte bine ca proprietarul nu mai folosise garajul de 13 ani si nu avea cum sa apara. De aceea in planurile lor nici nu a intrat sa pandeasca pe cineva si sa-l aresteze. Aceasta o arata si prima declaratie a sefului serviciului de presa al MAI moldovean, dna Ala Meleka, privind faptul ca in garaj au fost depistate 250 de automate Kalasnikov. Dar sa ne amintim ca o asemenea cantitate de arme si munitii nu putea pur si simplu sa incapa in locatia respectiva. Analizand fotografiile din presa, cu „trofee” din asa-zisul depozit de arme si munitii, este evident aceea ca, de fapt, cantitatea de arme, munitii si material exploziv pe care o arata putea cu usurinta sa incapa in portbagajul unui autoturism sau al unui jeep, din cele pe care le folosesc lucratorii operativi ai Departamentului. Ei au adus munitiile si materialul exploziv cu ei in masina. Au pregatit din timp ascunzatoarea si au plasat acolo ceea ce au adus cu ei. Dupa asta, intr-o alta zi, poate ca in urmatorea saptamana sau luna au venit, au mimat o operatiune speciala, au facut cautari si au „depistat” ceea ce singuri pusesera mai inainte. In acelasi timp, asa cum ne invata stiintele moderne si progresiste si inaltele tehnologii, este de asteptat ca provocatorii moldoveni in uniforma sa iasa cu anuntul ca pe respectivele munitii si explozibile se afla amprentele mele. Intr-adevar, ei au avut dinainte grija si de asta, aducand cu ei amprentele mele, pastrate in cartoteca. Trebuie sa accentuez ca oficialii de la Chisinau, in intreaga istorie recenta a Moldovei, au incercat sa ma neutralizeze, pentru ca eu sa nu lupt pentru drepturile micului popor gagauz si tot timpul s-au straduit sa ma invinuiasca de savarsirea diferitelor infractiuni pe care eu niciodata nu le-am savarsit. Ei au cautat sa transforme activitatea mea politica si de aparator al drepturilor omului in ceva criminal, care poate fi pedepsit cu moartea. In acelasi timp, oficialii de la Chisinau s-au simtit de neatins, de fiecare data au recurs la provocari, au incercat sa falsifice si sa inventeze probe.

„Cele mai iezuite metode”

Este o provocare ordinara in ceea ce ma priveste, bazata pe cele mai iezuite metode cu putinta, aceasta politica de a ma invinui de cea mai teribila dintre infractiunile moderne – terorismul, dupa ce m-au lasat in libertate in ianuarie anul acesta. Prin aceasta, conducatorii oficiali de la Chisinau demonstreaza pot reprima si prigoni pe toti oponentii politici posibili. Oricine m-a contactat sau ma va contacta poate fi invinuit de complicitate la terorism. Deja este evident ca in Moldova a venit vremea urmatorului ciclu de ilegalitati si dezordini. Acesteia poate sa i se impotriveasca numai o forta colectiva. Si daca astazi au gasit la mine explozibili si munitii, maine, prin aceleasi metode ei pot sa depisteze si sa neutralizeze alte asemenea ascunzatori, poate cu narcotice din rezerva ministrului de Interne al Republicii Moldova, dl. Papuc. Ei pot inscena asemenea lucruri si altor membri marcanti si politicieni din Gagauzia si Moldova, oponenti politici is ideologici ai conducerii din Moldova.

Daca Republica Moldova ar fi fost intr-adevar un stat democratic si de drept, asa cum singura incearca sa se prezinte peste tot, as fi putut sa vin la agentiile de impunere a legii si sa incerc sa-mi odvedesc nevinovatia. Dar stiind „obiectivitatea” si „dreptatea” agentiilor de impunere a legii si sistemului judecatoresc al Moldovei, nu din auzite, ci pentru ca nu odata l-am incercat pe propria mea piele, pot sa presupun ca si de aceasta data „obiectivitatea”, dreptatea” si legalitatea vor prevala si pe mine ma vor astepta ani lungi de izolare reala de comunitate. Cu atat mai mult cu cat justitia moldoveana si-a intins catre mine mana „obiectiva” si „dreapta” avansand impotriva mea o serie de acuzatii absurde si delirante. Recunoscandu-ma vinovat si condamnandu-ma la termene reale de privare de libertate, a pus bazele unor precedente de tipul: „.. cunoscand caracterul si capacitatea de organizare a lui Ivan Burgudji, noi presupunem si ne gandim ca fostele cadre al Batalionului <Budjak> au cu ei arme”. Ei m-au condamnat la 12 ani d einchisoare adevarata pentru fapte din care nu numai ca lipseste infractiunea, dar lipseste chiar orice element al infractiunii. Nu cred ca toate acestea s-au facut doar in scopul discreditarii mele. Este o actiune cu un scop mai larg. Lovitura se indreapta catre intreaga miscare patriotica din Gagauzia si catre opozitia din Moldova.

Un genocid din motive politice si ideologice

Inaintea alegerilor parlamentare partidul de guvernamant (PCRM) se teme ca va pierde puterea in tara si se straduieste, prin orice mijloace, sa indeparteze oponentii politici si inamicii. Conducand, pseudo-comunistii regimului totalitar V. Voronin se pretind de la o vreme a fi si Dumnezeu si diavolul in viata fiecarui locuitor al Moldovei, bazandu-se pe totala lor imunitate, au inceput sa se socoteasca in drept sa aiba autoritate totala asupra vietii si mortii cetatenilor tarii, pe principiul „Eu pot face cu omul ce vreau”. Trebuie sa notam ca falsificarea materialului de ancheta, arestarea ilegala, fara mandat, a oponentilor si inamicilor politici, si a celor care-i sustin, manjirea lor cu noroi si discreditarea lor in ochii poporului, cu scopul de a-i impiedica sa participe normal la campania electorala sau de a-i impiedica sa candideze, sunt cele mai putin suparatoare dintre trucurile partidului de guvernamant si ale complicilor sai, incluzindu-i si pe cei din conducerea structurilor de forta ale Republicii Moldova. De fapt, in Moldova, partidul de guvernamant (PCRM) in frunte cu V. Voronin isi pune in practica intentia de a nimici anumite grupe de oameni si pe cei care au legaturi cu ei sau ii sustin, iar asta inseamna de fapt un genocid dupa motive poltice si ideologice.

Simtind sustinerea inaltei conduceri a tarii si nadajduind de la aceasta deplina imunitate, lucratorii serviciilor speciale din Moldova nu au complexe in a-mi inscena un caz de trafic de arme si sa incerce chiar sa-l compromita pe presedintele Partidului Popular Republican al Moldovei, Nicolai Andronic. Deja circula informatia potrivit careia lucratorii serviciilor speciale din Moldova se pregatesc sa ma lichideze fizic. Ei au spus: „Daca nu va fi Ivan Burgudji – nu vor mai fi nici probleme”. Atunci nu va mai fi nimeni care sa se opuna eficient minciunilor si falsurilor lor si vor putea sa scrie tot ce vor dori despre mine, realizand persecutarea si reprimarea tuturor oponentilor politici, nu numai din Gagauzia, ci si din intreaga Moldova.

Ivan Burgudji, 3 decembrie 2008.

Tags: Cosovan, disident, Ivan Burgudji, Moldova

Politicinul gagauz Ivan Burgudji a dat publicitatii o declaratie oficiala in care acuza serviciile secrete din Republica Moldova de provocare, dupa ce saptamana trecuta a fost acuzat de detinerea ilegala de arme si munitii si de apartenenta la o retea terorista.

Asculta relatarea realizata pe baza informatiilor din declaratia lui Ivan Burgudji:

Cazul Burgudji
Asculta mai multe audio Politica »

Pe fondul situatiei tensionate generate de anuntul facut de autoritatile moldovene, analistii isi pun intrebarea despre ce masuri de incredere poate fi vorba intre Chisinau si Tiraspol, in conditiile in care Republica Moldova face in mod obisnuit acest gen de presiuni asupra politicienilor din opozitie. La inceputul saptamanii viitoare, pe blog va fi postata traducerea completa in limba romana a declaratiei oficiale a lui Ivan Burgudji. Dupa aceasta va urma un material pe care il dorim a fi cat mai complet despre cariera si reusitele profesionale ale dlui Ghenadie Cosovan.

Nota: Multumesc persoanei care m-a ajutat cu rezumatul declaratiei lui Burgudji. Nadajduiesc ca lucrurile  au fost intelese si redate corect.

Tags: Comrat, drepturile omului, Ivan Burgudji

Liceenii de la “Lucian Blaga”, institutie de invatamant cu predare in limba romana din Tiraspol, au primit, de 1 Decembrie, un autobuz de la Ministerul Roman al Afacerilor Externe. Microbuzul a fost oferit in cadrul unui proiect realizat de departamentul pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni, din cadrul MAE, comitetul Helsinki si Primaria Chisinau. Investitia a costat 30.000 de euro. Cea mai mare parte din bani a fost oferita de statul roman. “Am considerat acest proiect drept foarte important, pentru ca ajutorul Romaniei pentru elevii si pentru dascalii unui liceu cu predare in limba romana contribuie la pastrarea identitatii lor lingvistice, nationale, culturale intr-un spatiu cu o problematica delicata”, a declarat Mihai Gheorghiu, secretarul de stat din cadrul MAE.
Copii au fost foarte bucurosi de cadou, s-au urcat in autocarul decorat cu fundite tricolore si au cantat Hora Unirii.
Sursa: Ziare.com
Precizare: Am postat acest subiect pentru ca sunt mandra ca tara mea are ce oferi conationalilor ce traiesc in afara granitelor si mai ales Transnistriei, de care sunt legata in mod special. Ii multumesc tarii mele ca mi-a oferit acest prilej de mandrie.

Totodata nu uit ca unul din prietenii mei, Ivan Burgudji, se afla intr-un moment de grea cumpana, fiind acuzat pe nedrept. Daca am postat un alt subiect, nu inseamna ca abandonez demersurile jurnalistice pentru elucidarea cazului sau. Foarte curand voi reveni cu amanunte pe aceasta tema. Si ii asigur pe toti cititorii acestui blog de faptul ca nu astept pur si simplu ca amanuntele sa vina la mine, ci zgaltai de toate usile ca sa obtin detaliile de care am nevoie si care sa demonstreze nevinovatia prietenului meu. Care, repet: NU ESTE TERORIST!

Tags: donatie, Ivan Burgudji, Romania, Tiraspol, Ziua Nationala