Mihaela Onofrei. Corespondente de razboi din Transinistria, Caucaz si Orientul Mijlociu

Posts Tagged ‘Kiev’

Indragostita de orasele prin care am trecut

Tuesday, November 17th, 2009

p2130229

Tiraspol, februarie 2009

p2260279-medium

Kiev, martie 2009

p1310156

Chisinau, ianuarie 2009

Kiev, Tiraspol si Chisinau au fost orasele unde am construit proiectul “Corespondent in regiune”. Fiecare dintre ele - cu problemele, politica, dar mai ales cu frumusetea lui. Din acest din urma motiv, in fiecare dintre ele am lasat cate o bucatica din sufletul meu. Iata cum suna amintirile despre asta.

 
icon for podpress  Kiev: Play Now | Play in Popup | Download

 
icon for podpress  Tiraspol: Play Now | Play in Popup | Download

 
icon for podpress  Chisinau: Play Now | Play in Popup | Download

Aleksandr Golub - Partidul Comunist din Ucraina: “Fara indoiala, Parlament avem”

Thursday, June 25th, 2009

p2270291Ucraina este o tara care a pierdut franele propriei politici. La sfarsitul anului trecut, s-a vorbit despre dizolvarea Radei Supreme, apoi, subiectul a ramas cumva suspendat. Pe urma au urmat dicutii despre alegeri prezidentiale, totul pe fondul unor permanente acuzatii de coruptie, al adancirii tarii in saracie si al scaderii constante si abrupte a nivelului de eficienta al puterii in exercitiu. In primavara, la Kiev, il intalneam pe Aleksandru Golub, deputat al Partidului Comunist si il chestionam ce se intampla cu Ucraina. Raspunsurile politicianului nu au oferit foarte multe clarificari, pentru simplul motiv ca ele nu exista. Un singur lucru a fost lamurit: Parlamentul inca functioneaza. Evident, asta nu ajuta foarte mult.

Discutia cu deputatul comunist s-a produs imediat dupa decizia Curtii Internationale de la Haga, in ce priveste Insula Serpilor. La moment, opozitia isi punea problema suspendarii din functie a ministrului de externe in exercitiu, dat fiind ca se considera ca nu a reprezentat suficient de profesional pozitia Ucrainei. Opozitia a obtinut acest lucru, nu insa si suspendarea presedintelui tarii, pentru acelasi motiv.

Mai jos, este interviul cu politicianul din Ucraina si, asa cum am inceput sa-i obisnuiesc pe cititorii - ascultatorii acestui blog, fila audio in limba rusa.

“Vom fi obligati sa respectam decizia de la Haga”

- Care este abordarea puterii de la Kiev in ceea ce priveste decizia Tribunalului de la Haga?

- In ceea ce priveste puterea, este foarte clar ca nu a fost o singura declaratie a Ministrului de Externe si a Presedintelui cu privire la faptul ca decizia finala pe care o va lua Curtea va fi respectata de Ucraina. In ceea ce priveste opozitia, din care face parte si partidul nostru, noi consideram ca pozitia Ucrainei nu a fost reprezentata suficient de profesional. Decizia care a fost luata, desigur ca in mod forma se inscrie in logica relatiilor internationale, dar in mod real, dupa parerea noastra, aduce pierderi Ucrainei – pierderi economice, dat fiind ca cele mai bogate teritorii in petrol si gaze, in proportie de 90 %, au revenit Romaniei. Daca se dovedeste ca solutia afecteaza interesele Ucrainei dar a fost luata pe baze legale, au fost respectate prevederile dreptului international, au fost depuse toate documentele, atunci cred ca pierdera economica a Ucrainei se va transforma intr-o criza politica sub aspectul actiunilor puterii. Dar acest lucru nu va avea urmari asupra relatiilor dintre Ucraina si Romania.

p2240266


“Relatia cu Rusia este avantajoasa pentru Ucraina”

- Dar in ce priveste relatia Ucrainei cu Rusia – cum se va dezvolta aceasta, dupa criza gazului?

- Vedeti, si aici sunt chestiuni interesante – situatia de conflict cu Rusia a fost creata de putere – vorbim despre o anumita parte a puterii, reprezentata de presedintele Iuscenko si de cercul sau de apropiati. In ceea ce priveste poporul, chiar si dupa criza gazului, care a fost intre Federatia Rusa si Ucraina, cei mai multi oameni, cetatenii obisnuiti ai tarii noastre, nu vad un dusman in Rusia, nu simt nu au simtit acest razboi si nu considera ca ca pe un conflict intre popoare si intre tari. Problema este privita ca un conflict intre regimuri. De aceea, la nivelul reprezentarii comune, nu s-a produs un conflict semnificativ. In al doilea rand, cu tot ceea ce va insemna politica Ucrainei dupa alegerile prezidentiale si dupa alegerile parlamentare anticipate, daca se va schimba componenta, cursul de cooperare cu Rusia va fi mai util. La noi 40 - 45% din piata pentru productia noastra se afla in Rusia. Cu nici o tara nu avem un astfel de volum de schimburi comerciale. Noi avem motive puternice sa avem o relatie buna cu Rusia. Domenii ca cercetarea, constructiile de masini, de vapoare, de sateliti, energie atomica, care au o colaborare extrem de dedicata cu intreprinderi din Rusia. Si pentru noi este avantajos sa le dezvoltam pe acestea. De asemenea, este evident ca Ucraina este dependenta energetic de Rusia si de aceea este avantajos sa construim astfel de relatii binevoitoare, fratesti cu Rusia si nu relatii de confruntatie. Iuscenko a construit aceste relatii de confruntare pentru a-si atinge propriile obiective politice. El nu a rezolvat problemele economice ale tarii si acele probleme care sunt. Si, din pacate, tara noastra si economia nopastra au devenit ostatece ale acestei pozitii a lui Iuscenko si a viziunii sale inguste asupra relatiei cu Federatia Rusa. Sustinatorii lui, ceea ce am putea numi, intre ghilimele, biroul lui (politic – n.n.), din pacate au sustinut acest inghet al relatiei. O relatie mai proasta cu Federatia Rusa noi nu am avut in toata perioada de independenta.

p2240267

- Eu nu am inteles niciodata ce sens au toate astea – de ce dl. Iuscenko a construit cu Federatia Rusa acesta relatie dificila?

- Noi consideram ca in cazul de fata, cand a construit aceasta relatie, el nu a fost liber in a-si alege linia politica. Aceasta linie i-a fost dictata din strainatate, nu din Ucraina, avand in vedere ca Iuscenko, si material, si moral a fost sustinut de trei tari, dar in cazul de fata vorbim despre Statele Unite ale Americii. Iar abordarea lui Iuscenko s-a incadrat in strategia presedintelui american George W. Bush. Si Iuscenko a respectat acea strategie, si nu strategia relatiilor cu Rusia. Al doilea moment a fost o anume sustinere pentru fortele sale politice. Dupa cum stim, Iuscenko a operat in primul rand in mediile antirusesti, si ale organizatiilor nationaliste. Alegatorii lui provin de aici. Aceasta a fost imaginea lui, iar dupa esecul reformei justitiei si al reformelor economice si politice, Iuscenko a avut nevoie de un dusman care sa-i uneasca pe sustinatorii sai in jurul sau.

- Vreti sa spuneti ca a promovat ideologia cetatii asediate?

- Da, pentru a pastra ceea ce mai ramasese. Pentru aceasta era nevoie de un inamic, intruchipat de Rusia, pentru ca el sa apara drept singurul care poate apara, sau se straduieste sa apere interesele Ucrainei. Acestea sunt cele doua cauze, cadre dupa parerea mea, au condus la aceasta abordare politica mioapa si cu totul gresita.

“Ucraina nu vrea in NATO”

p2260272Saracia ucrainienilor arata asa

- Care va fi cursul politicii externe a Ucrainei? Mai doreste Kievul aderarea la NATO?

- Ucraina nu doreste sa intre in NATO. Cei mai multi cetatemi se pronunta astazi impotriva intrarii tarii in NATO. Aceasta in primul rand. In al doilea rand, noi intelegem foarte bine ca, datorita nivelului economiei noastre, datorita sistemului politic si economic pe care il avem, Ucraina nu va deveni curand nici membru al Uniunii Europene. Nu este realist sa credem altceva. In urmatorii 20 - 25 de ani Ucraina nu va deveni membru al UE, iar in NATO oamenii nu vor. Cei mai multi dintre alegatori nu vor ca Ucraina sa intre in NATO. De aceea, mai curand, si in orice caz partidul nostru sustine aceasta pozitie, ca noi sa luam un curs de neutralitate – sa declaram ca tara este neutra, care nu face parte nici din blocul rusesec, nici din NATO. Acesta ar fi, cumva un factor de coeziune, care ar fi preferat si de cei dintr-o parte, si de cei din cealalta tabara (pro-occidentalii si prorusii – n.n.). Ei ar sustine statutul de neutralitate. Consideram ca aceasta este calea cea mai avantajoasa si mai apropiata de sentimentele comunitatii. Si aceste sentimente pe care le au politicienii activi si cu sanse sa preia puterea, mai curand se misca in directia aceasta.

“Ucraina este ingrijorata pentru Transnistria”


- Mai demult, am vazut in presa un articol despre amenintarile la adresa securitatii Ucrainei. Era un fel de analiza strategica. Erau trecute diferite pericole: terorism, separatism samd. Am vazut insa si ceva care m-a surprins: acei experti vedeau ca pe un pericol Transnistria…p2260280

Protestele in Piata Maidan Nezalejnosti din Kiev continua. Acm - impotriva principalei probleme pe care o are tara: coruptia

- Nu…

- Ei spuneau ca este posibil sa izbunceasca un conflict, iar Ucraina sa fie cumva obligata sa fie implicata in acest conflict. Cum vede Ucraina situatia din Transnistria?

- Ucraina este extrem de ingrijorata in legatura cu problemele pe care le are Transnistria. Pe de o parte, acolo traiesc un numar semnificativ de etnici ucrainieni, care au rude, prieteni si legaturi cu Ucraina. Dar, avand in vedere ca insasi Ucraina nu este omogena. Comunitatea este divizata mai ales din punct de vedere religios, dar si istoric, din punctul de vedere al memoriei istorice cu privire la un eveniment sau altul. Este divizata chiar si din punct de vedere al teritoriului. De aceea, sa vorbim despre faptul ca Ucraina s-ar putea implica in situatia din Transnistria, sau ca ar putea lua o pozitie activa im aceasta chestiune, nu cred ca este posibil, pentru ca ea insasi, Ucraina se confrunta cu perspectiva dezintegrarii, dat fiind ca nu reprezinta o comunitate omogena. Si ideea ca Ucraina ar putea sa se implice, sa ajute, sa ia parte activa la procesde regula este promovata de oameni apropiati de organizatii nationaliste, care ar dori, pe aceasta tema sa-si creasca ratingul si sa faca declaratii pe aceasta tema. In ceea ce priveste atat conducerea, cat si parerea comuna a intregii Ucraine, noi toti ne raportam extrem de atent la situatia din Transnistria. In al doilea rand, trebuie sa fim realisti, chiar daca Ucraina ar dori sa ia parte la acest proces, astazi ea nici din punct de vedere al poteniialului militar, nici economic, nici din punctul de vedere al autoritatii in lume, ea nu poate fi un jucator activ, in ce priveste situatia din Transnistria. In aceasta privinta nu sunt nici un fel de posibilitati.

- Cum se raporteaza mediul de experti si cel politic din Ucraina la rezolvarea conflictului de la Nistru? Care ar trebui sa fie rezolvarea?

- Fiecare dintre fortele politice are propria viziune despre rezolvarea conflictului.

- Dupa parerea Dvs., care ar trebui sa fie rezolvarea conflictului de la Nistru?

- Noi, Partidul Comunist, am facut cunoscuta pozitia noastra conducerii din Moldova, anume aceea ca, totusi, Transnistria trebuie sa primeasca o autonomie cat mai larga, cu toate drepturile, dar sa faca parte din componenta Moldovei. Aceasta este pozitia noastra.

“Luptele interne discrediteaza Parlamentul”

p2270293

- Bun, o alta intrebare Mai aveti Parlament sau nu? Rada Suprema a fost dizolvata, pe urma politicienii s-au razgandit, pe urma iar s-a vorbit despre dizolvare? Acum aveti sau nu Parlament?

- Parlamentul, fara discutie, este. Altceva este ca la noi nu a fost finalizata reforma politica, insarcinarile Parlamentului – datorita luptelor interne, care au loc nu numai intre putere si opozitie, dar si in interiorul coalitiei de la putere, acestea discrediteaza foarte tare Parlamentul. Aceasta este o problema foarte mare a Ucrainei. Dar, in mod formal, Parlamentul exista, actioneaza, numarul necesar de deputati a fost ales si acel decret al presedintelui, in care se incerca dizolvarea Parlamentului a fost suspendat. In plus, Constitutia Ucrainei interzice ca, timp de o jumatate de an de la alegerile prezidentiale, sa aiba loc alegeri parlamentare extraordinare. De aceea, mai curand Parlamentul va continua sa functioneze pana la finalul campaniei elcetorale prezidentiale. Poate, daca dezvoltarea situatiei, sa spunem, cand situatia economica si sociala in tara va ajunge la limite explozive, si a caderii monedei, daca ar incepe proteste de masa in cele mai multe regiuni ale tarii, atunci ar fi, totusi, posibil, ca in Ucraina sa aiba loc in acelasi timp si alegeri parlamentare, si prezidentiale. Dar aceasta va fi o decizie neconstitutionala, ci o decizie de compromis politic intre obiectvele unor forte politice apropiate, sau intre fortele politice cele mai puternice care sunt astazi reprezentate in Parlamentul ucrainean. Aceasta varianta este posibila. Partidul nostru considera ca Parlamentul trebuie sa fie sprijinit, maximal si ca trebuie sa continue sa lucreze. De ce? Pentru ca altfel s-ar produce un dezechilibru al puterii intre presedinte si apropiatii sai, pe de o parte si Parlament, de cealalta parte. De aceea trebuie sa fie institutie care sa echilibreze conflictul intre presedinte si Cabinetul Ministrilor – puterea executiva si care acum sunt in conflict si este nevoie de un organ politic, care, totusi, sa ia asupra sa indatoririle pe care le poate lua. In al doilea rand, actiunile Parlamentului, dupa parerea noastra, ofera posibilitatea de a garanta stabilitiatea politica a intregii Ucraine. De ce? Pentru ca din punctul de vedere al opozitiei, si eu sustin acest punct de vedere, apropiatii presedintelui, intelegand ca, la viitoarele alegeri, Victor Iuscenko nu are nici un fel de sanse sa ramana legitm la putere, pot recurge la actiuni neconstitutionale, cum ar fi declararea starii exceptionale, amanarea alegerilor, pentru ca puterea sa ramana in mainile grupului care o detine acum. Aceasta ar fi o catastrofa pentru Ucraina, pentru ca ar incepe un proces de dezintegrare, mai multe regiune si-ar declara independenta fata de Kiev, fata de presedinte. Noi intelegem ca aceasta ar starni si mai multa impotrivire colectiva. De aceea noi credem ca Parlamentul trebuie sa functioneze si sa ramana un organ functional al puterii, asa cum prevede Constitutia.

“Peste 10 - 15 ani am putea deveni o tara stabila si bine dezvoltata”

- Si, intr-adevar, ultima intrebare: care creddeti ca va fi viitorul Ucrainei?

- O, daca as sti care va fi viitorul Ucrainei,

- Desigur ca sunteti Vanga…

- Intr-adevar, nu sunt Vanga… Procesele care au loc acum isi urmeaza cursul foarte repede. Si, din nefericire, procesele care au loc si in plan economic, si politic, ridica foarte multe intrebari cu privire la viitorul Ucrainei – daca Ucraina va continua sa existe in acelasi mod in care ea exista acum. Daca va reusi Ucraina sa devina subiect si nu obiect de drept international, pentru ca, din pacate, in aceasta situatie vulnerabila este tara pe care o conduc, si nu tara care ia parte cu drepturi depline atat la politica europeana, cat si la politica Federatiei Ruse. De aceea, daca puterea nu se schimba radical, la sfarsitul anului, la alegerile prezidentiale, cred ca in aceasta situatie, tara se va destrama si va urma o perioada foarte dificila, care va arunca civilizatia de aici, aspiratiile europene, cu zece ani in urma. Daca se va schimba caracterul puterii si va veni o putere, care va respecta optiunea majoritatii cetatenilor tarii si va avea o politica loiala relativ la limba, biserica, relativ la statutul de neutralitate, la SUA, Uniunea Europeana si Federatia Rusa, atunci Ucraina are sanse ca, peste 10 – 15 ani sa devina o tara stabila, bine dezvoltata. Daca acest lucru nu se va intampla, sansele tarii vor fi pierdute.

 
icon for podpress  Aleksandru Golub - interviu [12:37m]: Play Now | Play in Popup | Download

Cecenia din patul de alaturi

Sunday, March 1st, 2009

foto-gara-centralaAsa, cum spuneam, in Ucraina am stat la hotelul garii feroviare, care este cel mai ieftin posibil din Kiev. Am luat un loc intr-o camera de sase paturi. Camera semana cu un salon de spital – aceleasi gemete si sforaituri peste noapte, acelasi plimbat in capod si papuci pe coridor, doar ca cele care stateam acolo nu vorbeam intre noi despre boli, ci despre… calatorii. De unde am venit, incotro plecam, pe unde am mai fost, si tot asa.

In patul de langa mine a dormit o femeie subtirica si blonda. Nu i-ai fi dat mai mult de 18 ani. Avea un copil cu trasaturi de chinez, foarte destept si vioi, de care se ocupa tot timpul. Vorbea foarte putina rusa, cu noi, tovarasele de camera, iar cu copilul – o limba despre care am crezut ca e chineza.

Smecherasul, sa tot fi avut vreo trei ani, a venit de cateva ori la mine, cand l-am chemat, pe urma a venit singur si mi-a dat un ambalaj de bomboana sa-l duc eu la gunoi si, asa ne-am imprietenit. Sotul femeii statea si el in hotel. A venit de cateva ori in camera, dar nu i-am retinut trasaturile. Am remarcat doar ca pare mult mai in varsta decat ea – avea parul aproape de tot alb – si atat.

In ultima seara, toate celealte locatare ale camerei am plecat si am ramas numai eu si femeia cu copilul.

Cand am iesit pe hol, un barbat m-a abordat si a incercat sa-mi spuna ceva. Mi-a zambit si asta nu mi-a placut. De obicei cand un strain imi zambeste, asta inseamna belele. Asa ca m-am uitat cat mai urat la el si am trecut mai departe. Era destul de tarziu. Pe hol era o canapea. Cand m-am intors spre camera (fusesem la toaleta), el era lungit pe canapea si din nou a incercat sa-mi spuna ceva zambindu-mi. Eu m-am uitat cu dispret si am trecut mai departe. Urasc sa fiu agatata – si unul din avantajele faptului ca imbatranesc este ca acest lucru se intampla din ce in ce mai rar.

 

p2240270Gara de sud din Kiev

Ajunsa in camera, am adormit imediat, pentru ca eram rupta de oboseala. A doua zi, cand m-am trezit, tovarasii mei de camera, femeia si copilul erau si ei treji, dar inca im pat. Vorbeau in limba lor ciudata, ca si cum ar fi fost doua parti ale aceeasi fiinte. Cateva zeci de minute mai tarziu, cand ne-am desteptati de-a binelea toti trei si ne-am spus “dobroe utro”, am schimbat cateva vorbe cu mama micutului pus pe toate poznele din lume (a incercat sa umble la calorifer, sa traga noptiera, a plans ca vrea kalbas – salam si tot asa). Erau ceceni – ea, sotul si copilul. Locuiau in Franta. Iar limba pe care o vorbeau nu era chineza, ci cecena. Putin mai tarziu, in camera a intrat si barbatul femeii. Eu nici nu mi-am dat seama ca era tipul cu care interactionasem conflictual pe hol cu o seara inainte. Mi-a spus el: stiti, ma intinsesem pe canapea, pentru ca vecinul de camera sforaia si nu puteam sa dorm. La randul meu, m-am explicat: stiti, nu stau de vorba cu oamenii straini, ca nu poti sa stii niciodata ce se intampla dupa aceea. El a dat din cap ca da, si mi-a zambit din nou. Asa sunt cei din Caucaz: deschisi. Acolo nu se intampla ca o femeie sa fie agatata – pur si simplu acest lucru nu exista. In Tbilisi, pentru ca nu prea sunt treceri de pietoni, iar eu nu vad bine si nu pot sa apreciez la ce distanta este un obiect, am rugat niste barbati sa ma treaca strada. Iar ei m-au luat de mana si m-au trecut strada. Pe urma le-am multumit si asta a fost tot. Asta s-a intamplat in martie anul trecut, inainte de razboiul acela oribil.

Barbatul din Cecenia cu care am discutat acum era constructor. M-a intrebat si pe mine ce lucrez si i-am spus ca sunt reporter special. Am povestit ca am fost in Osetia de Sud si ca acum ma duc la Tiraspol. Stia de Prednistrovia. I-am spus ca acolo imi place cel mai mult. Stia si de Moldova si ca, mai demult, Moldova a facut parte din Romania, tara mea. Mi-a mai spus ca, sincer vorbind, ar vrea sa mearga in locurile unde ma duc eu. I-am explicat ca, la un moment dat, oricat ar fi de interesant, iti ajunge, pentru ca tot timpuil vezi foarte multa durere.

Le statea bine impreuna – femeia maruntica, barbatul trecut de prima tinerete, nici el foarte inalt si copilul gata tot timpul sa faca nazdravanii, dar care de cuvantul lui tata-su asculta imediat. Pe parcursul zilei m-am mai intalnit de cateva ori cu ei prin gara. Vorbeau in limba lor cu o sonoritate foarte speciala, iar eu m-am bucurat ca i-am cunoscut si ca, timp de trei nopti, in patul de langa mine dormise o bucatica de Cecenie – un alt loc din Caucazul cu oameni calzi si deschisi, din ale caror vieti, nemilos, musca razboiul.

Corespondent in regiune: undeva la capatul puterilor

Wednesday, February 25th, 2009

… Cum spuneam. Am ajuns in Kiev. Unde ma asteptam sa vina si Basescu. Voiam sa fac reportajul despre vizita lui, vazuta din strada. Data trecuta am inteles ca i-au facut ceva desene pe pereti ministrului nostru de externe si voiam sa vad daca se manifesta si de data asta acelasi impuls artistic. Basescu n-a venit, poate si pentru ca marti, cand ar fi trebuit sa-l intalneasca pe Iuscenko, acesta s-a dres dupa betia de cu o zi inainte, cand a sarbatorit implinirea a 53 de ani. Pe aici a doua zi dupa betie se numeste pahmelie si la fel se numeste si starea respectiva, careia noi ii spunem mahmureala. Despre asta e o anecdota - cica un american nimereste undeva in spatiul slav si scrie in jurnal: “Ieri am baut cu rusii. Aproape am murit. Azi am pahmelit cu rusii. Mai bine muream ieri”.

p22602732

Kiev - in piata Maidan Nezalejnosti, unde s-a petrecut, uin 2004, Revolutia Orange, continua protestele. De aceasta data impotriva coruptiei si a crizei

„Sa-l f… in gura pe ala care umbla“

In sfarsit, lasata cu buza umflata de prezidentele meu, m-am gandit sa fac un material despre vizita la Chisinau a lui Serghei Lavrov, ministrul rus de externe.
Ieri seara m-am dus la Internet, in Maidan Nezalejnosti, unde au compuere destul de bune si m-am apucat sa caut ce-a iesit in presa in legatura cu subiectul. La un moment dat imi suna telefonul. Pe ecran – un numar de Romania. De obicei ma sperii cand vad numar din tara, pentru ca cei dragi ma suna numai in situatii exceptionnale, ca sa nu consum roamingul. Raspund. Era un prieten, care m-a intrebat, netam-nesam, daca sunt suparata pe el. I-am raspuns ca nu, iar sentimentul ca nu e de bine s-a acutizat. “Atunci de ce tot intri si iesi de pe Messenger? Si de ce nu-mi raspunzi, cand iti scriu?“. Am raspuns ca n-am mai intrat demult pe Yahoo Messenger. „Acum, de exemplu, esti on-line“, mi-a replicat el. Am simtit ca mi se taie picioarele si respiratia si am mai spus odata ca nu am intrat eu pe Messenger. Apoi legatura telefonica s-a intrerupt. Linistitor. Am instalat Messengerul pe calculator (pe aici, acest program nu se foloseste, asa ca trebuie instalat) si am deschis contul meu. Era in mod evident un atac. Fusesera sterse toate contactele cu care luasem legatura in ultima vreme. Fusese sters si folderul “Transnisria”. M-am speriat de-a binelea si l-am sunat pe directorul meu, care mi-a spus sa schimb parola. Ceea ce am si facut. Acum parola este “sa-l f… in gura pe ala care umbla” si contul nu se mai deschide deloc. De exceptie.
Peste noapte m-am trezit de trei ori, scaldata in propria transpiratie, din pricina aceluiasi cosmar care se tot repeta de ceva vreme: un om fara fata voia sa ma omoare pentru ca vazusem ceva ce nu trebuia sa vad. Uneori viesez asta chiar si cand sunt acasa si de aceea ma gandesc ca, poate, este mai mult decat propria mea spaima – poate este o premonitie.
Dimineata, am iesit ca din pusca pe usa, fara sa fi mancat ceva, pentru ca nu avusesem timp sa-mi cumpar si nu mai aveam nici bani schimbati. Cu ultimele grivine, am cumparat cartela de telefon, pentru ca voiam sa sun la Chisinau si Tiraspol, sa-i pun pe Nantoi si Soin sa comenteze vizita lui Lavrov. Era ger si batea si vantul. Am gasit, cartela, am gasit si “taxofon” (asa se numeste pe aici telefonul cu cartela; telefonul fix se numeste “stationarinii”) si… am constatat ca nu reusesc sa formez. Am incercat odata, de doua, de zece ori. Nimic. Pana la urma am intrebat pe cineva. Pe urma pe inca cineva. Minutele treceau fara sa reusesc sa fac legatura cu Chisinaul. In plus, imi era din ce in ce mai frig. In sfarsit, am aflat ca trebuie sa formez codul 8-10 inaintea numarului si am nimerit.

p21302261

Tiraspol: un loc de care o sa-mi pese intotdeauna

“Medlenna i pa-russki”

Nantoi era undeva la tara. Mi-a spus ca Lavrov a venit la Chisinau sa-i faca reclama electorala lui Voronin si de aceea a participat la deschiderea Centrului Cultural Rus, “unde vodka se da gratis”. Un moment de destindere a fost atunci cand am spus ca eu obisnuiesc coniac, iar Nantoi a raspuns, asa cum ma si asteptam, ca e normal, din moment ce am prieteni in stanga Nistrului. Intotdeauna imi face placere cand cineva imi aminteste despre relatia mea buna cu nistrenii, lucru pe care, din cate stiu, nu l-a reusit nici un alt jurnalist din afara spatiului post-sovietic. N-am apucat sa-mi iau rams bun de la Nantoi, ca s-a terminat cartela. Am alergat sa cumpar alta si a durat ceva pana am gasit.
Pe Dmitrii Soin, din Tiraspol, a trebuit sa-l sun de doua ori, pentru ca avea nu stiu ce sedinta. Deja nu ma mai puteam misca de frig si era zece si jumatate. In sfarsit am dat de Soin, caruia i-am spus ce vreau si i-am cerut sa-mi spuna “medlenna i pa-russki” (incet si in rusa”) ce comentarii are de facut. “Harasho, medlenna i pa-russki”, a repetat el, jumatate amuzat, jumatate nervos, pe mine, sau poate din cu totul alte motive.
De obicei, Soin, cand spune ceva, foloseste locutiuni si sinonime rare – ese un adevarat cosmar sa-l traduci. Chiar si cand am ceva normal de vorbit cu el, fata in fata, in cabinetul lui Soin nu am curajul sa intru decat cu dictionarul dupa mine, cum n-as avea curajul sa patrund intr-un cuib de vampiri, fara cel putin un catel de usturoi in buzunar. Acum insa nu aveam nici o posibilitate tehnica sa fac, fie si o inregistrare de lucru, fie si in conditii tehnice proaste, pentru ca vorbeam de la “taxofon”, deci nu aveam cum sa dau pe Speak On. In orice caz, Soin a inceput sa-si spuna comentariul. Cu mana amortita de frig, scriam in carnetel traducerea. Mi-a spus ca Lavrov a abordat chestiunea conflictului de la Nistru si a subliniat necesitatea ca el sa se rezolve la masa negocierilor, in conditii satisfacatoare, atat pentru Chisinau, cat si pentru Tiraspol. Mi-a mai spus inca ceva, dar n-am inteles un cuvant si mi-a fost rusine sa intreb. Oricum, in timp ce eu scriam, Soin mai vorbea cu inca cineva, cu un sictir total in glas, si am simtit, cumva, ca sictirul mi se adreseaza mie, poate pentru ca-l sunasem pe nepusa masa din Kiev, poate din cine stie ce alt motiv.
Am mai vrut sa stiu daca vizita lui Lavrov a schimbat ceva. Cumva, am construit propozitia aiurea, dar oricum inerlocutorul meu a inteles si mi-a raspuns ca “schimbari semnificative nu au survenit, asa ca mult-asteptata, sau neasptata (n-am inteles bine) revolutie nu se va produce”. Taxofonul m-a lasat cu replica la jumatate, pentru ca din nou s-a terminat cartela. Uneori, atunci cand simte ca draga lui Transnistrie este vulnerabila, mai vulnerabila decat in mod obisnuit, Soin este rautacios cu mine. Il stiu de destula vreme ca sa-mi dau seama cum gandeste – i se pare ca ma invart prin preajma, ca un corb, deasupra unui animal pe moarte. El nu intelege ca si mie imi pasa, iar eu nu am cum sa-i explic si atunci las lucrurile asa cum sunt. Si oricum, Transnistria nu e pe moarte. O sa fie totul bine pana la urma, eu stiu asta. Doar ca, atunci cand situatia politica de la Nistru se va dezgheta (anume situatia politica, nu conflictul trebuie sa se dezghete) si sloiurile vor incepe sa alunece unul peste altul, e important ca nimeni sa nu fie strivit intre ele – si eu de asta incerc sa ma ocup, pentru ca sunt ziarist si fac asta de 18 ani. De asta merg atat de des acolo (nu atat de des pe cat as dori), mai ales in momentele delicate.
Am alergat sa cumpar alta cartela, destul de departe de locul de unde telefonam, m-am intors si m-am apucat s-o sun pe Catalina. Care nu raspundea, pentru ca pe ecran ii aparea “numar privat”, iar ea nu raspunde la astfel de apeluri. Am incercat jos, in studioul de productie. Nici acolo nu raspundea nimeni. Minutele continuau sa treaca. Era deja 11 fara un sfert. Intr-un final mi-am amintit numarul de la secretariat si am sunat acolo. Flori, secretara a chemat-o pe Catalina. Eu plangeam in hohote, pentru ca-mi era frig (dar nu frig, degerasem) si credeam ca n-am sa mai apuc sa dau stirea pentru jurnalul de 12 (care este jurnalul principal). I-am spus ca am stire si sa ma sune productia. Ea nu m-a lasat sa inchid pana nu i-am spus de ce plang, desi oricum nu mai avea nici o importanta, si asa s-a mai terminat o cartela. In sarsit, la 11, a aparut Icsu, care a binevoit sa ma sune pe la si 20. Mi-a explicat ca a tot incercat, dar la un alt numar, pe care nu-l mai am in funciune de doua saptamani – si nu e prima data cand imi face figura asta. Telefonul s-a interupt de cateva ori, eu am avut cateva interesante izbucniri de temperament, din cele care il sperie de moarte pe Icsu (care e rapper si stie sa injure cu foarte mare arta, dar nu mai bine decat mine). Pana la urma materialul s-a auzit bine, fara sa se simta tot zbuciumul din spatele lui. Asta n-am aflat-o insa dacat la 10 seara, cand am reusit sa gasesc un calculator cu sunet. Pana atunci am stat cu emotii.

 
icon for podpress  Relatare - vizita lui Lavrov la Chisinau: Play Now | Play in Popup | Download

“Tipati dumneavoastra, ca eu nu stiu rusa”

Tot restul zilei mi-a fost rau, m-a durut inima si mi-a venit sa plang. Seara m-am intalnit cu Evgheni Ihelzon, de la Sevodnya, cu care m-am cunoscut in Bucuresti, la Summitul NATO. Am intarziat. Cand a trebuit sa cobor din masina, ceilalti calatori mi-au spus ca trebuie sa strig la sofer, pentru ca altfel nu opreste. Eram in spatele masinii si am simtit ca am sa mor de rusine daca-mi expun in auzul unui microbuz arhiplin accentul ne-rus si declinarile care au ramas fabuloase. Asa ca am rugat un barbat: “tipati dumneavoastra, ca eu nu stiu rusa si mi-e rusine”. L-am rugat asta in rusa. Omul s-a conformat si a racnit la sofer: „Pad mostam“ (sub pod), iar eu am coborat.
Jenia a ramas surprins, cum am reusit sa gasesc redactia ziarului, ca pana si kievenii se incurca, iar eu i-am explicat ca de 18 ani gasesc lucruri. Colegul meu a fost de curand in Kenya, unde a facut un interviu cu bunica lui Barack Obama.

M-am mutat in hotelul garii, care e cel mai ieftin din oras (am ajuns la aceasta concluzie dupa un minutios studiu de piata, efectuat ieri). In camera, pe care o impart cu mai multe femei, miroase pregnant a parfum, folosit insistent, ca sa acopere lipsa celor 20 de grivine – pretul unui dus. Mai am cam doua saptamani din proiect si deja simt ca nu mai pot. Astazi sintagma „la capatul puterilor“ a capatat sensuri pe care nu le-as fi banuit vreodata. Insa, dat fiind ca dupa asta, vreau sa plec in Afganistan si, nu as putea sa le spun sefilor mei ca pot sa ma descurc acolo, daca cedez in Kiev, rabd.

Mihaela Onofrei,
Kiev, 25.02.2009

Scriu aceste randuri in primele ore ale lui 2008

Tuesday, January 1st, 2008

Doresc prietenilor mei din Tiraspol, Chisinau, Kiev, Kandahar si Romania un 2008 fericit si incarcat de toate implinirile posibile. Fie ca pretutindeni lacrimile iertarii sa le inlocuiasca pe cele ale suferintei, deschizand acestei lumi zbuciumate drumul catre un viitor incarcat de lumina.

foc-de-artificii

Tara furata

Friday, December 28th, 2007

In Ucraina am ajuns vineri seara si m-am oprit la Odessa, pentru ca acolo e mai ieftin.Am dormit in hotelul bazarului (Gastinit Privozda), platind 15 grivine, adica trei dolari pe noapte.Un pat acoperit cu o patura zdrentuita, intr-o camera cu alte opt, si o lenjerie fiarta in ceva ce sigur trebuia sa ucida orice forma de viata a fost tot ce am primit in schimbul banilor. Am supravietuit doua zile fara sa fac dus. In Gastinit Privozda locuiau oamenii veniti sa munceasca in Odesa. Am plecat mai departe, spre Kievul minunat cu catedrale vechi, ale caror clopote bat la fel de sute de ani, cu piata Maidan Nezalejnosti (Piata Indepenentei), in care s-a construit democratia si istoria recenta a Ucrainei. Kievul, fermecator in primavara, era cu totul alt oras acum. Dupa mai bine de un an de instabilitate politica, oamenii sunt saraci si lipsiti de speranta. Ucrainienii cei calzi si ospitalieri, au devenit niste oameni tristi, iar eu am avut senzatia ca cineva le-a furat tara, iar acum le fura si vietile.

Iata de ce reportajul meu se va numi “Ucraina – tara furata”ucracatre

Reporter Special

↑ Grab this Headline Animator