A treia mea zi georgiana a inceput frumos. M-am suit in microbuz, sa merg la Ministerul Apararii. Un nene mi-a zambit si mi-a oferit locul, dupa ce distrusesem in mod iremediabil linistea si mai ales reputatia unui alt calator, calcandu-l pe ambele bombee, la o frana mai brusca a vehicului.
M-am asezat si, la urmatoarea frana, i-am luat sacul din mana personajului amabil, pentru ca el sa se poata tine de bara ca lumea. Dupa ce am coborat, m-a invitat la o cafea. Am ales s-o bem aproape, in McDonald’s-ul din Marjanishvilli. Omul s-a prezentat Nugzari, un nume care mi s-a parut imposibil de retinut, asa ca l-am pus sa-l scrie, dar tot nu l-am tinut minte. Era politist. Am vorbit de una si de alta si, la un moment dat m-a intrebat pe unde am mai fost in afara e Georgia. I-am spus ca in Ucraina si Transnistria, apoi am adaugat cu mandrie: I ya bila v Afganistane. Far pic de ostentatie, interlocutorul meu a zambit bland: Ya slujil v Afganistane. M-am simtit ca un pistolet asezat, intr-o expozitie de arme langa un minamiot.