Relatiile externe ale Transnistriei sunt, de asemnea, de interes.

• Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi noua guvernare din Ucraina?

Raspunsul de la evolutia relatiilor cu Chisinaul este valabil si pentru relatia cu Ucraina, care, evident, si-ar dori sa integreze Transnistria intre granitele sale. Ucraina este insa slabita ca stat, cat si ca prestigiu in comunitatea internationala, dupa dezastruosul mandat Iuscenko. Aceasta tara are nevoie de timp, ca sa se refaca si, din pacate pentru poporul ucrainean, timpul se va masura in ani.

• Credeţi că mai este justificată menţinerea forţelor ruseşti de menţinere a păcii pe teritoriul RMN? Se poate RMN apăra singură şi de cine?

Cu privire la fortele rusesti de mentinere a pacii, care se afla pe teritoriul Transnistriei, fac de obicei o gluma. Daca aceste forte militare rusesti s-ar retrage, este musai s-o faca vara. Pentru ca retragerea militarilor rusi se va face prin descaltarea localnicilor transnistreni de bocanii armatei Federatiei Ruse. Si, desigur, este inuman sa lasi oamenii desculti in plina iarna. Mai ales ca transnistrenii sunt si destul de saraci ca sa nu aiba cu ce sa-si procure alte incaltari. In rest, armata rusa aflata pe teritoriul Transnistriei, reprezina un subiect de multe discutii politicie (si politicienii nu si-ar mai lua salariile, daca nu ar avea despre ce sa discute), mai inseamna niste ruble care intra in buzunarul trannsistrenilor, sub forma de solde, si un factor de stabilitate emotionala pentru populatia de acolo, de tipu; “Uite ca Rusia ne apara”. Altfel, militarii stau in cazarrmi, intre orele 08.00 si 16.00 si dupa aia, se duc prin oras, sa-si mai rezolve din ale lor – cel putin gradele superioare, dintre care multi, repet, sunt din partea locului. Din punctul meu de vedere, prezenta trupelor rusesti, intr-o zona in care acum 17 ani a fost razboi, nu e nici binevenita, nici rau-venita. Daca transnistrenii se simt bine cu rusii pe teritoriul lor, si daca Rusiei ii convine sa dea banii ca sa-si tina militarii acolo – e in regula, cel putin atata timp cat nu au loc evolutii militare. Altfel, prezenta militarilor rusi nu e un factor de presiune psihologica, dar in mod cer e un bun subiect de chiraiala politica.

• Consideraţi optimal formatul de negocieri actual 5+2 [R.Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE + Uniunea Europeană, SUA]? Dacă nu, atunci ce varintă aţi propune?

In ce priveste formatul de negocieri, este cat se poate de evident ca, pana la urma partile care trebuie sa se inteleaga sunt cele aflate in conflict: Tiraspolul si Chisinaul.

• Cum apreciaţi D-stră organele de securitate şi de menţinere a ordinii în RMN?

Cu privire la organele de mentinere a ordinii din Transnistria – militienii, ori de cate ori le-am cerut sprijinul, m-au ajutat. Nu demult, aici, in Romania, cineva mi-a luat din geanta niste bani (suficient de multi sa-mi dezechilibreze bugetul). M-am dus la Politie si, mai intai am auzit: “N-avem ce sa le facem hotilor, noi ii retinem si procurorii le dau drumul”. Pe urma, domnul comisar care mi-a luat plangerea, incerca sa ma convinga de faptul ca, de fapt, nu a avut loc nici nu furt din buzunare – si asta numai ca sa nu se inregistreze el cu cazul. In zona unde mi s-a intamplat acest lucru (in centrul vechi al Bucurestiuluii), strada apartine tuturor categoriilor de infractori, dar in nici un caz cetatenilor, este un teritoriu care a fost cucerit de raufacatori in timp ce domnii politisti, platiti din buzunarul cetatenilor statea sa se uite la meci atunci cand se aflau in tura operativa. Ei bine, acest lucru eu in Tiraspol nu l-am constat. Cat despre MGB, am vrut odata sa-i iau interviu lui Antiufeev, nu am reusit acest lucru si, mai departe, ei nu m-au deranajat cu nimic, iar eu nu m-am mai adresat alta data cu vreo cerere la ei.

• Făcînd o radiografie a zonelor de conflict în care fost prezentă ca şi corespondent, care a fost cea mai grea şi priculoasă misiune? În care regiuni v-aţi simţit cea mai vulnerabilă d.p.d.v. al securităţii?

Intrebarea e cam fara obiect, nu de alta, dar eu “misiuni” n-am indeplinit, pentru ca nu sunt militar. Altfel, cel mai inspaimantator moment din intreaga mea cariera de corespondent a fost anul trecut, in aprilie, in timpul tulburarilor de la Chisinau. Seara, pe 8 aprilie, m-am dus la hotelul Zarea, din Chisinau, sa ma cazez, iar in holul hotelului au aparut doi barbati, care in mod evident erau de la SIS si au cerut lista romanilor cazati in hotel. Eu nu apucasem sa ma cazez si nu aveam la mine decat poseta si o punga de plastic, cu mancare, asa ca nu le-am parut suspecta. Ei s-au uitat pe lista si au spus: “Nu sunt tigani din Romania aici”, apoi au plecat. Atunci am stiut ca, daca m-ar fi legitimat, mi s-ar fi intamplat ceva rau, dar am avut noroc, zic eu.

Tags: armata rusa, conflict ighetat, conflictul de la Nistru, Federatia Rusa, OSCE, Republica Moldova, separatism, Tiraspol, Transnistria, Ucraina

Asa cum am promis, voi raspunde acestor intrebarilor care mi-au fost adresate. Iata o prima parte din raspunsurile mele:

• Cum apreciaţi D-stră semnificaţia şi miza alegerilor locale în Transnistria care au avut loc pe 28 martie?

Din cate stiu eu, la alegerile din 28 martie, cel mai mare scor l-a obtinut formatiunea “Obnovlenie”, ceea ce in traducere inseaman “Reinnoirea”, partid condus de Evghenii Sevciuk, fostul presedinte al Parlamentului. Datorita politicilor sociale pe care le-a promovat, aceasta formatiune politica se bucura de o larga popularitate in randul transnistrenilor, si la fel si liderul ei. In ceea ce priveste, in esenta, rostul alegerilor locale din Transnistria este acela de a-i desemna pe membrii Consiliilor orasenesti, satesti si raionale, care sa decida cu privire la prioritatile comunitatii respective, pentru ce si cum se vor cheltui banii comunitatii, atatia cati sunt ei. Sa nu uitam ca, dincolo de linistea in care pare sa fie cufundata Transnistria, acolo exista un conflict, fie el si inghetat, iar atunci cand discutam despre un conflict, oricare procese politice sunt de salutat in locul unor evolutii militare.

• Pentru ce formaţiune politică sau pentru ce candidat credeţi că vor vota transnistrenii la alegerile parlamentare care se vor avea loc peste aproximativ un an?

In ceea ce priveste alegerile parlamentare de anul viitor, este de presupus ca tot “Obnovlenie” va lua partea leului, din motive pe care deja le-am expus.

“Sud kasayetsea vseh”

• Ce presă urmăriţi şi ce canale, staţii radio priviţi/ascultaţi cînd vă aflaţi în Transnistria? De unde preferaţi să vă informaţi în legătrură cu situaţia de acolo?

Atunci cand ma aflu in Transnistria, desigur ca nu ratez sa ma intalnesc cu colegii de la “Adevarul Nistrean”, nu atat pentru ca imi spun ce se mai intampla prin Tiraspol, dar mai ales pentru ca un ceai si bomboane intotdeauna gasesc la ei. Evident, nu fac acest lucru joia, cand iese ziarul, pentru ca atunci in redactie e nebunie si nimeni nu are timp de mine. La fel, evit sa ma duc lunea pe la sediul agentiei tiras.ru, pentru ca atunci ei trimit la tipografie ziarul lor, Rossiyskii Proriv si, la fel, nu are nimeni timp de mine. Altfel, ma vad cu ei cu placere si le si citesc destul de des materialele de pe site. De asemenea, cand sunt in Tiraspol si decid sa nu ies cu prietenii serile, ma uit canalul Rossiya, pentru ca  au (sau cel putin aveau) un serial care-mi placea foarte mult, “Sud kasayetsea vseh” (“Judecata ii priveste pe toti”). Personajul principal este o judecatoare, iar cazurile am inteles ca sunt preluate din viata reala. Iar daca vreau sa aflu ceva “in legatura cu situatia de acolo”, in general ma duc si intreb la autoritatile care sunt in masura sa-mi raspunda. Parca stiam ca asta trebuie sa faca un jurnalist – sau nu?

Tags: alegeri, instabilitate politica, libertate de expresie, medii de informare, separatism, Tiraspol, Transnistria

Catre vara, intotdeuna primesc cateva solicitari de interviu, de la studentii care vor sa-si faca lucrari pe Transnistria. Incerc sa raspund la toate, pentru ca stiu cum e sa ai nevoie de informatii pentru o lucrare si sa nu te ajute nimeni.

Una dintre abordarile de anul acesta a iesit insa in evidenta prin caracterul specific – scuze, ar fi trebuit sa spun special! – al intrebarilor

Din care motiv, lista de intrebari pe care mi-a transmis-o acel student o postez pe blog si-i voi raspunde public.

Nu de alta, dar dupa ce am fost facuta in toate felurile – tiganca, amanta nu-stiu-cui, taratura rusofila, partenera de sex oral a nu stiu carui deputat de la Tiraspol si multe altele, dupa ce am fost alergata prin Chisinau de organele de ordine, anul trecut, in aprilie si dupa ce cu cu niste luni in urma careva agentie de informatii de la ei s-a interesat oficial la romani cine sunt si ce hram port, spunand ca reprezint un pericol pentru relatia bilaterala romano-moldoveana, nu sunt dispusa sa accept faptul ca un necunoscut vine la mine cu ceva ce mi se pare o legenda prost facuta si sa-i raspund pur si simplu la intrebari: “poftim, dragul meu, uite informatiile de care ai nevoie”. Da’ sa-i redactez si raportul n-o vrea?

Alta data n-as fi reactionat asa – gandeam ca ofiterii de informatii or trebui si ei pe lumea asta la ceva. Numai ca, de la un timp, mi-am dat seama ca pe unii, daca ii lasi si te prefaci pur si simplu ca nu-i vezi sau ca n-ai inteles, dupa aia ei se cred destepti si au impresia ca de fapt chiar pot sa te faca. Si, pe urma, daca nu esti atent le iese.

Lista de intrebari care mi-a fost transmisa arata ca un “shopping list”, din cele folosite pentru colectarea informatiilor de catre agentiile cu atributii in domeniu. In plus, forma este specifica nivelului de decizie aflat la interfata dintre sectorul operativ si structura de decizie politico-militara. Nevoia de a cunoaste a studentului meu s-a manifestat in forma a 15 intrebari – iata care sunt acestea:

1. Cum apreciaţi D-stră semnificaţia şi miza alegerilor locale în Transnistria care au avut loc pe 28 martie?
2. Pentru ce formaţiune politică sau pentru ce candidat credeţi că vor vota transnistrenii la alegerile parlamentare care se vor avea loc peste aproximativ un an?
3. Ce presă urmăriţi şi ce canale, staţii radio priviţi/ascultaţi cînd vă aflaţi în Transnistria? De unde preferaţi să vă informaţi în legătrură cu situaţia de acolo?
4. Luînd în vedere experienţa profesională din zonele de „conflict înghţat”, care este opinia D-stră despre mişcările de independenţă din Kosovo, Abhazia şi Osetia în corelaţie cu situaţia din Transnistria?
5. Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi Federaţia Rusă în următorii 5 ani?
6. Cum vedeţi D-stră perspectivele soluţionării conflictului dintre RMN şi R.Moldova în contextul guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană?
7. Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi noua guvernare din Ucraina?
8. Credeţi că mai este justificată menţinerea forţelor ruseşti de menţinere a păcii pe teritoriul RMN? Se poate RMN apăra singură şi de cine?
9. Consideraţi optimal formatul de negocieri actual 5+2 [R.Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE + Uniunea Europeană, SUA]? Dacă nu, atunci ce varintă aţi propune?

10.  Cum apreciaţi D-stră organele de securitate şi de menţinere a ordinii în RMN?

11.  Făcînd o radiografie a zonelor de conflict în care fost prezentă ca şi corespondent, care a fost cea mai grea şi priculoasă misiune? În care regiuni v-aţi simţit cea mai vulnerabilă d.p.d.v. al securităţii?

12.  Dacă aţi simţit că vă este presată/inhibată/ameninţată/descurajată libertatea accesului la informaţii şi a exprimării în RMN? Dacă da, atunci de către cine şi prin ce modalităţi a fost exercitat acest lucru?

13.  Care este opinia D-stră despre arestarea lui Ernest Vardanean şi acuzaţiile de înaltă trădare aduse acestuia? Care credeţi că au fost întenţiile conducerii de la Tiraspol prin recursul la astfel de acţiuni? Reprezintă acest gen de acuzaţie o premieră pentru Transnistria, sau acesta nu este doar un caz izolat?

14.  Care este părerea D-stră despre Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM)?

15.  Care este părerea D-stră despre decizia amplasării de interceptori tereştri ca parte a sistemului anti-rachetă american pe teritoriul României. Credeţi că acest lucru va afecta securitatea RMN?

Asa cum am promis, voi raspunde acestor intrebari, pe rand, in posturile viitoare de pe blog.

Tags: Federatia Rusa, Republica Moldova, Romania, separatism, Transnistria, UE

Foto: Itar Tass

In Rusia, inceputul Saptamanii Patimilor a fost marcat de atentatele de la metroul din Moscova. Pastele a fost si el “sarbatorit” de extremistii din Daghestan cu o explozie pe calea ferata Moscova – Baku, in raionul Kaiakentskii. Din fericire, nu au fost morti, nici raniti. Dar nelininistile spatiului post-sovietic continua sa produca victime, nu numai in Rusia, dar pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Aceste victime inseamna nu numai vieti curmate in explozii, asasinate, ori schimburi de focuri (desi si acestea sunt in numar considerabil), ci si oameni condamnati sa traiasca si sa moara in saracie, fara nici o speranta de mai bine, intr-un spatiu unde nelinistile politice descompun dezvoltarea economica.

Un material despre consecintele tensiunilor dintre Est si Vest, care potenteaza instabilitatea in Caucaz, realizat inainte de razboiul din Osetia de Sud, prefigura evenimentele tragice ce aveau sa urmeze, fara sa le poata anticipa cu totul. Spuneam atunci, mai aes, ca situatia este o eterna remiza, practic fara rezolvare, desi o spuneam indirect, pentru ca totusi speram sa existe o iesire.

Intr-un alt insert, povestesc cum a murit jurnalistul Ilias Surpaiev, fost corespondent la Mahacikala, capitala Daghestanului, subiect al Federatiei Ruse, cu tendinte separatiste. Stirea despre asasinarea jurnalistului, in primavara lui 2008, nu a fost urmata de o alta, privind identificarea unui suspect de aceasta crima.

Inante de investirea lui Dmitrii Medvedev, opinia publica exprimase nelinisti referitoare la numarul mare de fosti angajati ai structurilor de forta, silaviki, in limba rusa,  plantati in posturi ale administratiei de la Moscova, ori in administratiile republicilor federative.

Un fragment dintr-un interviu realizat cu politicianul moldovean Nicolae Andronic, inaintea alegerilor din 5 aprilie 2009, demonta, la vremea respectiva, o serie de dezinformari ale puterii politice comuniste de la Chisinau. Atunci, Andronic identifica drept principal pericol pentru Romania aceasi guvernare comunista a Republicii Moldova, fapt ce avea sa se adevereasca peste numai cateva saptamani de la realizarea interviului, in timpul tragicelor evenimente din aprilie.

In fine, un reportaj (vocea ii apartine minunatului meu coleg Andy Tutescu) despre alegerile care au avut loc in Ucraina, la inceputul acestui an, prognoza victoria lui Viktor Ianukovici, dar si faptul ca triumful fostului invins la scrutinul din 2004, de protestele din piata Maidan Nezalejnosti nu va rezolva nimic.

Va reusi spatiul post-sovietic sa gasasca o cale de a iesi din vartejul propriilor nelisnisti? Cheia acestui cifru scris adesea cu sange sta in aplanarea relatiilor dntre Est si Vest, ca si in intelegerea faptului ca intr-o lume globalzata pur si simplu nu poti sa-ti iei tara si sa te dai mai incolo.

 Aderarea Georgiei si Ucrainei la NATO [1:10m]: Play Now | Play in Popup | Download

 Ilias Surpaiev - asasinat [1:00m]: Play Now | Play in Popup | Download

 Silaviki [1:00m]: Play Now | Play in Popup | Download

 Nicolae Andronic: Play Now | Play in Popup | Download

 Alegeri Ucraina: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: alegeri, asasinat, atentat, Caucaz, Corespondent in regiune, Daghestan, Dmitrii Medvedev, Federatia Rusa, Ilias Surpaiev, Maidan Nezalejnosti, Mosocva, Nicolae Andronic, Pervii Kanal, relatiile dintre Est si Vest, Reporter Special, Republica Moldova, separatism, silaviki, terorism, Ucraina, Viktor Ianukovici, Vladimir Putin, Voronin

Zbuciumul din Bucuresti a lasat in urma vara petrecuta in Transnistria. Uneori imi amintesc de saptamanile care au curs linistite pe malul Nistrului, intr-o vreme cand toti erau in concediu si toti erau negri, pentru ca mergeau la plaja. Seara ma intalneam cu fetele, cu Nadia si cu Alisa pe chei. Jucam “Crocodilul” – regula era una singura: sa ghicesti ce mimeaza celalalt. Asta ma ajuta sa-mi imbogatesc bagajul de cuvinte rusesti, chiar daca eu nu ghiceam niciodata. Ar fi fost si foarte, greu, chiar in romana, pentru ca se mimau cuvinte gen “gaura imputita” sau “dreptatea omulteului verzui”. La un moment dat, trebuia mimat cuvantul “Tirotex” – este numele combinatului textil din Tiraspol. Cel care a ghicit a fost Denis. Straluminat de o idee, el a racnit: “Tiranozaur, aaaa, Tirotex”. Toata lumea a izbucnit, evident in ras.

La vremea amiezii, strazile din Tiraspol erau pustii, chiar si in centru. Un laisse fair domnea in tot orasul – in fata Ministerului Informatiilor doi duzi incarcati cu fructe, faceau pe toti trecatorii sa se opreasca, sa culeaga doua- trei fructe dulci. Legat de asta – flash-ul unei alte amintiri: o masina opreste in fata Ministerului. Claxoneaza. Strada picoteste in soare. Mai claxoneaza odata. Dintre crengile plecate iese o fata, care face cu mana soferului, si se urca pe locul din dreapta.

Roman, sub acoperire, in piata de carti

Eu venisem fara nici un fel de dictionar, si nici nu voiam sa ies din casa tot timpul, asa ca o mare parte din timp eram offline. Imi trebuia, asadar, un dictionar rus – roman clasic, pe hartie. Am incercat sa cumpar unul de la piata, dar vanzatorul s-a prins ca sunt straina, asa ca mi-a cerut un pret exorbitant. L-am sunat pe Konoplev si i-am spus, iar a doua zi el s-a intalnit cu mine si a incercat sa-mi caute un dictionar din piata. N-am mai gasit, asa ca Roman a ratat ocazia de a face mistery shopping in piata de carti vechi.

Domnul care si-a uitat ouale, sa vina inapoi, sa si le ia

Piata din Tiraspol se inchide devreme. A doua parte a zilei, tiraspolceanii si-o dedica aproape in exclusivitate familiilor si prietenilor. Din aceasta cauza, toata lumea isi face cumparaturile de la piata in cursul dimineatii si la pranz. Stati de radioamplificare a pietiei transmite permanent anunturi, destul de multe destinate cumparatorilor distrati: batrana care si-a uitat ochelarii la taraba de cirese sa vina sa si-i recupereze. Doamna care a uitat la taraba de rosii un portofel maron de piele, este rugata sa se intaorca dupa el. Ori chiar: domnul care a cumparat oua de gaina (neaparat se specifica asta) este rugat sa vina sa si le ia.

Romania scoate cele mai frecvente 99 de pete ale Transnistriei

Uneori imi faceam aprovizionarea si pe seara, de la supermarket. La un moment dat, am cumparat o punga de Dero, ca aveam haine de spalat. Era din Romania. Pe eticheta am citit, socata: “Dero scoate cele mai frecvente 99 de pete” – intr-o limba romana cat se poate de corecta, cu diacritice. M-am intrebat cum a ajuns acolo, dar mi-a facut placere sa vad ca regiunea, care in mod comun are reputatie de fief al romanofobiei are relatii comerciale cu tara mea.

Dincolo de apa Nistrului, pe ceea ce localnicii numesc “malul drept”, era o pantecaraie politica ingrozitoare, alegeri anticipate, campanie electorala, acuzatii si servicii secretice care fosgaiau. Cam cum e acum in Romania acum. In Transnistria am facut cateva materiale remarcabile si mult plaja, pentru ca in Tiraspol, Nistrul trece chiar prin centrul orasului. M-am intors in tara pe la mijocul lui august, ciocolatie si fac pariu ca eram singura din Bucuresti posesoare a unui frumos bronz de Pridnestrovia.

Tags: Armata ruseasca, conflict inghetat, Nistru, separatism, Tiraspol, Tirotex, Transnistria

Vara, aşa cum se ştie, mi-am petrecut-o în Transnistria, la Tiraspol. De fapt, am stat până la începutul lui august acolo. Spre sfârşitul lui iulie rămăsesem la modul sever fără bani şi trăgem de fiecare rublă. Pentru că nu-mi iau niciodată portofel şi port banii mototoliţi, prin buzunar, una dintre bancnotele de o rublă s-a rupt. Cu o rublă nistreană nu poţi să faci mare lucru – o călătorie cu marşrutka este două ruble şi 50 de copeici, iar o pâine costă 2,80 ruble. M-am dus la magazinul de produse alimentare (ei le numesc “producktî”), am cumpărat pâine şi încă ceva de mâncare, am dat să plătesc şi am scos şi rubla distrusă. O mai nimerisem de câteva ori, dar nu mă înduram s-o arunc, şi nici aşa s-o dau nu-mi venea. I-o arăt vânzătoarei, o tânără până în 20 de ani.

- Uitaţi-vă ce am făcut! Asta e bună de aruncat, nu?

- Ba nu, mi-a răspuns ea. Dacă o lipiţi, o să fie “normal” (vse budet normalino). Am eu scoci.

I-am plătit ce cumpărasem, apoi ea s-a apucat să lipească bancnota. A durat câteva minute, timp în care m-am uitat la ea. Mi-a trecut prin minte că trebuie să ştii cu adevărat ce e sărăcia, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie să fii o persoană cu totul specială ca să te chinui, minute bune, să lipeşti o rublă, lângă care oricum mai trebuie să pui ceva, ca să poţi cumpăra fie şi cel mai ieftin lucru. Ca de atât de multe alt ori m-am gândit că Transnistria merită o soartă specială şi, ca o continuare a acestor gânduri, i-am spus:

- Mi-aş dori foarte mult ca situaţia de la dumneavoastră să se normalizeze.

Ea şi-a ridicat ochii spre mine:

- Şi noi ne-am dori asta.

Mi-am luat rubla, am mulţumit şi am plecat. Deşi nu prea mai aveam bani, am decis să păstrez bancnota reparată, pentru că m-am gândit că o să-mi poarte noroc. În Transnistria oamenii încă îşi mai dau seama că sunt străină, pentru că am un accent ciudat, atunci când vorbesc limba rusă, dar toată lumea îmi spune că ăsta e farmecul meu, şi că un accent mai deosebit se reţine.

Tags: ruble nistrene, separatism, Tiraspol, Transnistria

La varsta lui inca ii mai sta bine in camasa roz. Maracuta, Grigorii Stepanovici, are aproape 70 de ani, dar merge la vanatoare si la pescuit. A facut politica si pe vremea Uniunii Sovietice, si pe vremea razboiului de la Nistru, cand politicienii de la Tiraspol erau numiti “rusofoni” si “separatisti” si acum, cand li se spune “asa-zisii” deputati”. Si, probabil, o sa mai faca, desi spune ca vrea sa se retraga la pensie. Interviul l-am facut in iarna. Mi-a pus in fata o farfurie cu biscuiti si si m-a pacalit ca “sunt din cei care nu ingrasa”, iar eu m-am lasat mintita, pentru ca oricum sunt la varsta la care lucrurile astea nu mai conteaza asa de mult – nici minciunile barbatilor, nici kilogramele in plus. Si, ca sa-i raspund la fel de nesincer, inaintea interviului i-am promis ca o sa-l intreb despre Rusia si relatiile din regiune, dar cand am pornit reportofonul, prima intrebare a sunat cu totul altfel. Altfel, cand am ajuns si la “intrebarile” (cum se spune pe aici) politice, din nefericire am avut amandoi dreptate referitor la progonozele regionale. Am spus lucruri diferite, dar amandoi am avut dreptate, asa cum au aratat mai tarziu, evenimentele din aprilie.

Aculta interviul:

 
Interviu cu deputatul transnistrean Grigori Maracuta
Asculta mai multe audio Politica

…Si, alte cateva poze cu pestii prinsi de dl. Maracuta:

Tags: conflict inghetat, Grigorii Maracuta, separatism, Sovietul Suprem, Tiraspol, Transnistria

Pai… treaba. Ca, daca statul nu e recunoscut, ministerul in orice caz este recunoscut, ca structura care reprezinta oficialitatile statului. Asa ca treaba lor e sa participe la negocieri cu cei de pe malul drept al Nistrului (“autoritatile constitutionale ale Republicii Moldova”, asa cum sunt ele denumite in mod obinuit – ele, aduca autoritatile de pe malul drept), pe urma tot treaba lor, a celor de a Ministerul de Externe este sa se ocupe de contactele cu Federatia Rusa si Uniunea Europeana si mai exista si o sectie pentru relatiile cu Statele Unite. Altfel, desi greu, este foarte interesant.

Cam asa mi-a raspuns Vladimir Valerievici Yastrebceak, ministrul de Externe in guvernul de la Tiraspol atunci cand l-am intrebat ce face toata ziua.

Altfel, domnia sa e un diplomat de foarte buna calitate cu o fina cunoastere cel putin practica a relatiilor internationale. A inteles exact ca intr-un moment ca cel de dupa evenimentele de la Chisinau sunt absolut de evitat abordarile orientate spre tensionarea situatia regionala. Probabil de aceea, in tot interviul domniei sale, exista o singura referire la razboiul din 1992, dar atat de diplomatica incat… nu am reusit sa o inteleg. Trebuie sa ajung acasa si sa ma duc cu ea la cineva care stie rusa mai bine decat mine. De regula, in Transnistria, atunci cand vine vorba despre acest subiect, primesc “bete in cap” de la oficiali. Adica declaratii de tipul: “Romania a ajutat Republica Moldova impotriva noastra – le-a dat armament si asa mai departe”. Cum spuneam, de data asta a fost altfel.

Pe de alta parte, Yastrebeceak mi-a spus exact ce mi-a spus si Sirokov: evenimentele de la Chisinau au o singura explicatie – tinerii din Moldova s-au saturat de neclaritatile privind viitorul Moldovei si de aceea au iesit in strada.

“Cu interes am constatat ca avem acealeasi probleme ca si Romania in ce priveste faptul ca Republica Moldova nu-si respecta angajamentele asumate”, a mai adaugat Yastrebceak. Desigur asta nu inseamna cumva ca ar trebui sa existe vreo intelegere intre Bucuresti si Tiraspol privind rezolvarea acestor probleme. “Noi respectam statalitatea Republicii Moldova”, a tinut oficialul sa precizeze.

Cnd l-am intrebat despre viitorul Transnistriei, care deocamdata este ostatica intre o Moldova fara conducatori si o Ucraina fara conducatori, ambele cu o situatie sociala exploziva in interios, Yastrebceak a tinut sa-mi aminteasca anume ce mi-a declarat la inceputul interviului: “Va spun inca o data ca intr-o astfel de situatie este interesant sa traiesti si sa muncesti”. Altfel, ministrul de externe al nerecunoscutei dar atat de dragei mele Transnistrii crede ca, mai devreme sau mai tarziu si Ucraina, si Moldova isi vor gasi un drum al lor. Ca de altfel si Transnistria, cu atat mai mult cu cat sistemul de relatii inernationale se schimba, asa cum au demonstrat-o atat evenimentele din Caucaz, cat si evolutiile din fosta Iugoslavie. “Cred ca Transnistria isi va gasi locul pe care-l merita in noul sistem de relatii internationale”, a incheiat Yastrebceak, fara insa a uita sa se scuze pentru faptul ca a intarziat la interviu.

Ascultati fila audio in limba rusa:

Interviu cu Vladimir Yastrebceak, ministrul de externe al Transnistriei
Asculta mai multe audio Politica »

Tags: conflictul de la Nistru, democratie, evenimentele de la Chisinau, Ministerul de Externe, negocieri, relatii internationale, Republica Moldova, Romania, separatism, Tiraspol, Transnistria, Vladimir Valerievici Yastrebceak

… lasandu-ma sa-i mangai cu privirea crestetul inflorit.

Tags: separatism, Tiraspol, Transnistria

Konoplevii sunt o pereche frumoasa. Se iubesc si le sta bine impreuna. Doar ca nu le place sa se dea in spectacol. Vor sa-si pastreze iubirea pentru ei, ca pe o taina pretioasa. Din acest motiv, a fost foarte greu sa prind cu ei un instantaneu. A fost ca si cum as urmari niste salbaticiuni foarte rare cu aparatul de fotografiat, undeva pe un varf de munte. Asta s-a potrivit cu lucrurile pe care mi le-a spus Roman Konoplev despre Transnistria, in primul interviu pe care l-am facut cu el:

“Noi aici ne deosebim mult de cei care traiesc in Rusia. Aici este sudul, este alt mediu, este tara cazacilor, este campia salbatica. Noi avem alte valori, a trebuit sa facem fata unui alt fel de pericole, care ne-au format aceste valori si au format tin aceeasi masura si lumea dinauntrul fiecaruia dintre noi (…) Suntem putin altfel decat media statistica a rusilor sau decat media statistica a ucrainienilor (…) Aici potentialul este mai mare decat in alte regiuni ale Uniunii Sovietice”.

Interviul, in varianta integrala, il puteti asculta pe reporter-special.radiolynx.ro

Dar sa revin la pozele cu familia Konoplev. Prima a iesit asa:

Respectiv, Roman, pus in situatia de a se expune occhiului impresonal al camerei foto s-a crispat si rezultatul este ca, din fotografie, se stramba la mine si la noi toti intr-un fel care ma face sa ma tem ca stie sa faca asta chiar mai ingrozitor decat mine. Si eu stiu sa ma stramb!

Mai departe:

Asa… In a doua fotografie i-am asezat pur si simplu cu mana, in speranta ca poate imi iese si mie un cadru ca lumea. Rezultatul: Roman se uita la mine de parca mi-ar spune: <auzi, da’ cred ca asta e ultima>.

Daca tot am vazut ca nu scot nimic de la el, l-am lasat in pace si am facut interviul. Care a iesti intr-un mare fel – pot sa spun ca este taticul tuturor interviurilor pe care le-am facut de cand sunt eu ziarist. Ei, si pana la urma, cumva am reusit, printr-un truc, pe nesimtitie, si fara miscari bruste, sa-mi aduc aparatul foto mai aproape si, cand Roman era atent la discutie, sa prind un instantaneu cu ei. Care, oricum, e contre jur, dar macar arata natural:

Una peste alta, va trebui sa fac o intelegere cu Konoplevii – de cate ori vin la ei in vizita, ii fotografiez cand am chef, iar ei se prefac ca nu observa. Pana cand reusesc sa prind cadrele Acelea. Adica unele cel putin la fel de bune ca interviul pe care l-am facut cu Roman.

Tags: Chisinau, Dina Konoplev, Proriv, Roman Konoplev, separatism, Tiraspol, Transnistria