Georgia si-a continuat incercarile de a-i invinui pe rusi pentru razboiul din august. In septembrie, un oficial de la serviciul lor de informatii a iesit cu o declaratie publica in care afirma ca armata rusa a intrat prima in Osetia de Sud.
Mai jos este materialul redactat pe baza acelor afirmatii. Urmeaza un altul, un insert de stiri, despre un incident pe granita, care ar fi putut sa genereze unui alt razboi.
In Thrinval continua exploziile si pierderile de vieti omenesti.
Iata, in intregime, interviul realizat cu parintele Tariel Sichicialashvili, preotul georgian, care s-a ocupat de recuperarea cadavrelor din zona unde s-a purtat razboiul.
O poza din orasul georgian Gori….
… Si una din Thrinval.
… Asa s-a auzit Osetia de Sud la Radio Lynx.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Aceasta imagine o vedeam, in primele zile, in fiecare dimineata de la fereastra hotelului Alan, in care ma cazasem. Tot de aici, in timpul razboiului, niste colegi ai mei filmasera cadre cu oameni care fugeau, inspaimantati, de gloante. De cate ori priveam pe fereastra, revedeam acele imagini.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Intr-o incapere din aceeasi cladire in care se afla si centrul de presa fusesera aduse, ca ajutoare umanitare, mai multe sicrie. Acesta este unul dintre ele.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Aceasta este o inscriptie pe unul din zidurile din Thrinval. Din cate stiu eu, inseamna: “Saakashvili, mincinos!”
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Aceasta este o gaura de glont, pe unul din peretii camerei de la hotelul Alan, in care am locuit.
Larisa, osetina cu care am facut primul direct la jurnal, a pierdut totul – i-au ramas doar hainele de pe ea, documentele si amintirile. In aceasta bluza rosie si cu geanta neagra pe umar (in care avea documentele)am vazut-o in totate zilele cat am ramas in Thrinval. Pe locul unde s-a aflat casa ei, pe strada Ernest Telman, au ramas doar ruine arse.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
O bucata de proiectil, pe care am cules-o de pe strazile din Thrinval. Cantareste mai mult de un kilogram.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Centrul de presa din Thrinval, cu tavanul muscat de gloante
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Fariza si-a pierdut, in razboi un frate, care nici macar nu a apucat sa se plimbe cu prietena. Celalalt frate a fost grav ranit la cap, acum in august.
“Multumesc, Rusia” – a scris cineva pe peretele unei case dintr-un sat osetin.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
rectorul universitatii din Thrinval, alaturi de colectivul profesoral, incercand sa stabileasca detaliile inceputului de an univesritar.
Si daca prima mea corespondenta din Thrinval a fost transmisa pe fondul sonor al impuscaturilor, mi-am dorit foarte tare ca ultima sa fie transmisa peste vocile copiilor care se joaca in recreatie, in prima zi de scoala. Ceea ce s-a si intamplat.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Asa arata speranta dupa bombardamentele din Osetia de Sud
In acea prima zi de documentare in Thrinval, primul drum l-am facut la Centrul de Presa, sa intreb unde pot schimba bani si de unde pot cumpara ceva de mancare. Ultima masa fusese in urma cu 20 de ore si déjà vedeam stele verzi de foame. Prima problema s-a rezolvat – banca era, oricum distrusa de bombardamente, dar s-au dat niste telefoane si am fost trimisa undeva la punct fix. In ceea ce priveste mancarea, s-a dovedit ceva mai complicat. Magazinele nu functionau si am fost sfatuita, mai in gluma mai in serios, sa ma adresez la Ministerul pentru Situatii de Urgenta, ca doar acolo pot sa capat ceva. Pana la urma am gasit o alimentara deschisa, de unde am cumparat bomboane de ciocolata, ness si zahar. Paine nu era. M-am intors la “cutia cu ziaristi”, unde am nimerit in plina conferinta de presa. Asa avea sa fie toata saptamana – cate doua pe zi, la 11 si la 2 dupa-amiaza. Oficialii de la masa prezidiului aratau ca oricare altii din lumea asta – la costum, vorbeau calm, cumpatat si… plictisitor. Numai ziaristii erau altfel decat la orice conferinta de presa – curiosi, interesati: cum arata oamenii astia peste care a trecut razboiul. Intr-adevar, nu vezi asa ceva in fiecare zi. Deasupra noastra, tavanul incaperii era mancat de gloante.
Cand am fost in Osetia, am vazut coloane lungi de tancuri. Nesfarsite. Niciodata n-am vazut atatea tancuri unul dupa altul – nici la exercitiile militare, nici in timpul razboiului din Transnistria.
Asa NU trebuie sa arate rezolvarea unui conflict inghetat – Thrinval, august, 2008
Am plecat din Thrinval, lasand in urma un oras in care sperantele oamenilor renasteau chiar de sub senilele acelor tancuri. Am schimbat cinci autobuze, prin toata jumatatea estica a Europei si am ajuns la Tiraspol – frumosul meu oras gingas, pe care in urma cu o luna il lasasem buimac, adunandu-se cu greu de sub urgia Nistrului, ce inecase florile din parc, ajungand pana la soclul statuii lui Suvorov.
Luni dimineata m-am infiintat la Hasuri. Inainte sa cobor din marsrutka, m-a sunat Alexi (Lenski Kshutashvili), sa-mi spuna ca Rusia protesteaza impotriva felului partinitor in care presa romana a prezentat razboiul din Georgia. Am luat foc: pot sa-si bage protestul in fund, i-am zis lui Alexi. Inainte sa protesteze, ar putea sa-i scuture un pic pe birocratii din ambasade. Din Bucuresti, am luat legatura si cu ambasada lor din Romania, si cu cea din Tbilisi, pentru ca am incercat sa ajung in Osetia de Sud prin Vladivostok, adica prin partea spre care nu se trage. Nu m-a bagat nimeni in seama. Mi-au zis ca trebuie sa astept cinci zile viza.
Gori, imediat dupa retragerea armatei ruse
Era prima data cand Alexi auzea ca vreau sa ma duc in Osetia de Sud. A tacut vreo cinci secunde, apoi a spus: mi se pare corect.
Vezi ca incerc sa trec spre Thrinval, i-am zis mai departe (ii promisesem ca luni seara voi fi la Tbilisi – deci trebuia sa-l pun in tema, ca sa nu ma astepte degeaba). Daca nu te sun si nici nu auzi la jurnalul de seara ca o ziarista romanca a fost impuscata in Karaleti, inseamna ca am trecut cu bine.
Ne luam ramas bun. Inchid telefonul si il contacez pe Beso. Ne intalnim la benzinaria din oras.
- Cum e? Astazi trecem sau nu?, il intreb din prima.
- Tam gareacii. Rasiiskaya armiya staiat (Acolo e fierbinte. E armata rusa), mormaie el. Uite cum facem, zice mai departe. Te pun la marsrutka, te duci in Gori si vezi daca poti sa iei un taxi de acolo.
O ora mai tarziu eram in Gori. M-m dus la primul taxist si l-am intrebat daca merge la Karaleti. M-am suit in masina. Omul bause mai mult de o bere si vorbea impleticit. Il sunt pe Beso si-i spun ca sunt in taxi, in drum spre Karaleti. A inteles ca mi-e frica.
… Si Thrinval, in care am ajuns la doua saptamani dupa actiunile militare ale georgienilor
Taxistul ma intreaba cu ce treburi la Karaleti – am rude acolo? Nu, sunt jurnalist. Si, daca tot ajungem la Karaleti, nu putem incerca sa trecem in Thrinvali? Si-i dau diferenta de bani. Imi zice ca o sa incerce. Ma intreaba daca nu mi-e frica, si-i raspund ca mi-e foarte frica. Pai, ce fel de corespondent sunt daca mi-e frica? Sunt un om normal, si nu vreau sa mor, ii spun. Eu sunt gruzin, si te voi apara cu viata mea, noi aparam femeile, ma asigura taximetristul. Ii zic ca nu-mi trebuie viata nimanui si ca vreau sa raspund doar pentru viata mea.
Ne apropiem de primul post de control gruzin. Soferul imi zice sa spun ca sunt nevasta lui, daca ma intreaba cineva ceva. Raman asezata pe locul meu, foarte linistita. Evit sa fac vreo miscare, sau sa privesc spre militari si ma straduiesc sa respir normal. Gruzinii controleaza portbagajul si deschid portiera din spate. Il intreaba pe barbat daca locuim la Karaleti, si el spune ca da. Ne fac semn sa trecem mai departe. In acelasi mod decurg lucrurile la inca un post de control al armatei gruzine.
Urmeaza o portiune de sate cu desavarsire pustii. Aici a locuit razboiul si oamenii au fugit care incotro. Casele sunt intregi, dar nu e suflare de om in ele sau pe ulite. Realizez ca sunt intre tabere – ca am onoarea si nesfarsita durere de a fi primul om care pune piciorul pe pamantul unde s-a purtat razboiul.
© 2009 Reporter Special. All Rights Reserved.
This blog is powered by Wordpress and Magatheme by Bryan Helmig.
