… Ramasesem datoare cu ultimele raspunsuri la intrebarile studentului meu

Un arici, fotografiat de mine verile trecute, in parcul din Tiraspol

• Dacă aţi simţit că vă este presată/inhibată/ameninţată/descurajată libertatea accesului la informaţii şi a exprimării în RMN? Dacă da, atunci de către cine şi prin ce modalităţi a fost exercitat acest lucru?

In Transnistria nu m-am simtit amenintata niciodata, de catre nimeni.

• Care este opinia D-stră despre arestarea lui Ernest Vardanean şi acuzaţiile de înaltă trădare aduse acestuia? Care credeţi că au fost întenţiile conducerii de la Tiraspol prin recursul la astfel de acţiuni? Reprezintă acest gen de acuzaţie o premieră pentru Transnistria, sau acesta nu este doar un caz izolat?

Despre arestarea lui Ernest Vardanean: am vazut de curand, pe Youtube, un material in care dl. Antiufeev explica ce anume s-a intamplat. Am inteles ca dl. Vardanean s-a autodenuntat sau asa ceva. O parere bazata pe informatii de la fata locului, nu am, pentru ca nu am mai fost, in ultima vreme, in Transnistria. Dar mie mi s-a creat impresia ca acest caz face parte din categoria celor create de oameni care nu sunt nici agenti, nici jurnalisti, care in general nici nu stiu sa lucreze cu inforrmatia, dar au niste contacte si se foiec de colo-colo, pe la unul si pe la altul, pretinzand ca detin secrete, incercand pe careva sa santajeze, pe altul sa traga de limba pe al treilea straduindu-se sa-l provoace si tot asa.

A mai fost un caz tot asa, cu un domn de la Moldova Suverana, Mihai Contiu, imi pare ca-l cheama, si care s-a autodenuntat ca agent al serviciilor romanesti. Este un domn care poarta niste palarii uriase, plete si are si mustati formidabile. Eu stiu ca nu asa arata spionii – ei sunt niste insi care trebuie sa treaca nebagati in seama si sa se priceapa la cules informatii. Or, domnul Contiu pare sa nu aiba nici una, nici alta dintre calitati. Imi amintesc si de un alt caz, in Romania, cu un ziarist care a pretins ca are niste CD-uri cu informatii despre trupele noastre din Afganistan si Irak si s-a dus singur la Parchetul Militar, sa spuna ca le are. Normal, procurorii l-au anchetat, asa ca vreo cateva zile televiziunile romanesti au difuzat imagini cu reporterii, asteptandu-l pe ziaristul roman, acuzat de spionaj, sa iasa de la audieri si sa le spuna cum il preseaza pe el autoritatile. Dupa aceea, televiziunile au trecut la alte subiecte, iar ziaristul care a pretins ca are secrete militare a fost uitat, pesemne spre marea lui dezamagire.

Revenind la cazul Vardanean, mai spun ca l-am auzit pe dl. Antiufeev spunand ca, la moment, l-a cazat intr-o celula, cu conditii nu chiar proaste, ca i se da de mancare si ca are dreptul la o ora de plimbare zilnic. Bine, dar eu, aici in Romania, trebuie sa muncesc o luna intreaga, sa-mi platesc chirie pentru camera in care locuiesc, si alti bani nu-mi mai raman, asa ca mananc mai mult nu. Chiar si in Tiraspol am locuit cu chirie. De aceea, imi vine chiar acum sa ma duc la dl. Antiufeev si sa-i spun: “Vladimir Iurievici, sunt spion! Lucrez cu spetzslujba Americii, a Israelului si a Chitaiului. Va rog sa-mi dati si mie cazare si masa gratis, cum i-ati dat dlui Vardanean, nu vreau sa ma plimb o ora pe zi si promit sa fac si dejurnii la curatat cartofi si la spalat podele (ceea ce oricum fac zilnic si aici, in Bucuresti), dati-mi numai un top de hartie si pixuri”. Asa poate as avea si eu timp sa scriu cartile pe care de atata timp le planuiesc.

Inca un lucru despre cazul Vardanean: dicolo de o lista intreaga de glume care se pot face pe marginea lui, nu trebuie uitat ca el s-a petrecut in Transnistria, o regiune unde exista un conflict inghetat. In martie 2008, tot asa,in Abhazia a fost arestat un urnalist gruzin. Dupa aceea, in august a fost razboi.

Si apoi, ultimul punct. Din punctul de vedere al Transnistriei, mie mi s-ar fi parut mai sigur daca dl. Antiufeev, odata ce a ascultat marturisirea dlui Vardanean, in loc sa-l aresteze, l-ar fi luat de urechi, l-ar fi pus intr-o masina, l-ar plasat dincolo de granita de facto si punct. Ar fi fost mai simplu pentru toata lumea si nu ar fi existat nici un subiect in jurul caruia sa se faca atata caz. Pentru asta, timpul nu-i pierdut nici acum.

Sarbatorirea Zilei Alfabetului Chirilic, la Tiraspol. Precizez ca oamenii au venit de buna voie, in numar foarte mare, la praznic

• Care este părerea D-stră despre Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM)?

Nu cunosc prea multe despre activitatea Misiunii Europene de Asistenta la Frontiere, deci nu pot formula opinii pe aceasta tema.

• Care este părerea D-stră despre decizia amplasării de interceptori tereştri ca parte a sistemului anti-rachetă american pe teritoriul României. Credeţi că acest lucru va afecta securitatea RMN?

Cu privire la scutul anti-racheta pe teritoriul Romaniei, am aceeasi parere ca si despre trupele rusesti din Transnistria. N-au decat sa vina, daca vor, americanii si sa-si cheltuiasca banii la noi asta nu poate sa faca rau. Ce-i drept, nici bine, pentru ca in Romania este un asemenea nivel al coruptiei incat orice ban care intra este pe data supt in buzunarele catorva potentati, iar la oamenii de rand nu mai ajunge nimic. De altfel, cu scut antiracheta sau fara, Romania este pe cale sa ramana fara cetateni, dat fiind ca fiecare isi cauta de munca in alta parte, undeva unde sa nu-i fie furata viata, unde sa-si poata face o casa si sa poata pune un ban deoparte. Din nefericire, la noi in tara lucrurile astea nu sunt posibile decat pentru o categorie extrem de restransa de cetateni: cei care inteleg ca “legea este numai pentru prosti”. Acesta si nu scutul antiracheta reprezinta cel mai mare pericol la adresa securitatii regionale, in care Romania nu are cum sa joace un rol important, pana cund nu va reusi sa elimine coruptia care o macina dinauntru. Altfel, in tara mea se va perpetua instabilitatea politica, vor inflori ideologiile de extrema dreapta (despre care acum doar se vorbeste) iar oamenii vor continua sa plece. Si nu-i va opri nici un scut antiracheta.

Cam astea au fost raspunsurile mele la intrebarile care mi-au fost adresate. Sper ca am fost destul de clara. Si, daca totusi nu, promit ca data viitoare sa fiu de-a dreptul explicita.

Tags: abhazia, Afganistan, autodenunt, CD, conflict inghetat, Ernest Vardanean, EUBAM, informatii clasificate, Irak, libertatea de expresie, Mihai Contiu, Ministerul Securitatii, Misiunea Europeana de Asistenta la Frontiera, ofiteri de informatii, Osetia de Sud, Republica Modova, RMN, rusofoni, scutul antiracheta, securitate regionala, separatisti, spionaj, Tiraspol, tradare, Transnistria, Vladimir Antiufeev, ziarist arestat, Ziua Alfabetului Chirilic

Relatiile externe ale Transnistriei sunt, de asemnea, de interes.

• Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi noua guvernare din Ucraina?

Raspunsul de la evolutia relatiilor cu Chisinaul este valabil si pentru relatia cu Ucraina, care, evident, si-ar dori sa integreze Transnistria intre granitele sale. Ucraina este insa slabita ca stat, cat si ca prestigiu in comunitatea internationala, dupa dezastruosul mandat Iuscenko. Aceasta tara are nevoie de timp, ca sa se refaca si, din pacate pentru poporul ucrainean, timpul se va masura in ani.

• Credeţi că mai este justificată menţinerea forţelor ruseşti de menţinere a păcii pe teritoriul RMN? Se poate RMN apăra singură şi de cine?

Cu privire la fortele rusesti de mentinere a pacii, care se afla pe teritoriul Transnistriei, fac de obicei o gluma. Daca aceste forte militare rusesti s-ar retrage, este musai s-o faca vara. Pentru ca retragerea militarilor rusi se va face prin descaltarea localnicilor transnistreni de bocanii armatei Federatiei Ruse. Si, desigur, este inuman sa lasi oamenii desculti in plina iarna. Mai ales ca transnistrenii sunt si destul de saraci ca sa nu aiba cu ce sa-si procure alte incaltari. In rest, armata rusa aflata pe teritoriul Transnistriei, reprezina un subiect de multe discutii politicie (si politicienii nu si-ar mai lua salariile, daca nu ar avea despre ce sa discute), mai inseamna niste ruble care intra in buzunarul trannsistrenilor, sub forma de solde, si un factor de stabilitate emotionala pentru populatia de acolo, de tipu; “Uite ca Rusia ne apara”. Altfel, militarii stau in cazarrmi, intre orele 08.00 si 16.00 si dupa aia, se duc prin oras, sa-si mai rezolve din ale lor – cel putin gradele superioare, dintre care multi, repet, sunt din partea locului. Din punctul meu de vedere, prezenta trupelor rusesti, intr-o zona in care acum 17 ani a fost razboi, nu e nici binevenita, nici rau-venita. Daca transnistrenii se simt bine cu rusii pe teritoriul lor, si daca Rusiei ii convine sa dea banii ca sa-si tina militarii acolo – e in regula, cel putin atata timp cat nu au loc evolutii militare. Altfel, prezenta militarilor rusi nu e un factor de presiune psihologica, dar in mod cer e un bun subiect de chiraiala politica.

• Consideraţi optimal formatul de negocieri actual 5+2 [R.Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE + Uniunea Europeană, SUA]? Dacă nu, atunci ce varintă aţi propune?

In ce priveste formatul de negocieri, este cat se poate de evident ca, pana la urma partile care trebuie sa se inteleaga sunt cele aflate in conflict: Tiraspolul si Chisinaul.

• Cum apreciaţi D-stră organele de securitate şi de menţinere a ordinii în RMN?

Cu privire la organele de mentinere a ordinii din Transnistria – militienii, ori de cate ori le-am cerut sprijinul, m-au ajutat. Nu demult, aici, in Romania, cineva mi-a luat din geanta niste bani (suficient de multi sa-mi dezechilibreze bugetul). M-am dus la Politie si, mai intai am auzit: “N-avem ce sa le facem hotilor, noi ii retinem si procurorii le dau drumul”. Pe urma, domnul comisar care mi-a luat plangerea, incerca sa ma convinga de faptul ca, de fapt, nu a avut loc nici nu furt din buzunare – si asta numai ca sa nu se inregistreze el cu cazul. In zona unde mi s-a intamplat acest lucru (in centrul vechi al Bucurestiuluii), strada apartine tuturor categoriilor de infractori, dar in nici un caz cetatenilor, este un teritoriu care a fost cucerit de raufacatori in timp ce domnii politisti, platiti din buzunarul cetatenilor statea sa se uite la meci atunci cand se aflau in tura operativa. Ei bine, acest lucru eu in Tiraspol nu l-am constat. Cat despre MGB, am vrut odata sa-i iau interviu lui Antiufeev, nu am reusit acest lucru si, mai departe, ei nu m-au deranajat cu nimic, iar eu nu m-am mai adresat alta data cu vreo cerere la ei.

• Făcînd o radiografie a zonelor de conflict în care fost prezentă ca şi corespondent, care a fost cea mai grea şi priculoasă misiune? În care regiuni v-aţi simţit cea mai vulnerabilă d.p.d.v. al securităţii?

Intrebarea e cam fara obiect, nu de alta, dar eu “misiuni” n-am indeplinit, pentru ca nu sunt militar. Altfel, cel mai inspaimantator moment din intreaga mea cariera de corespondent a fost anul trecut, in aprilie, in timpul tulburarilor de la Chisinau. Seara, pe 8 aprilie, m-am dus la hotelul Zarea, din Chisinau, sa ma cazez, iar in holul hotelului au aparut doi barbati, care in mod evident erau de la SIS si au cerut lista romanilor cazati in hotel. Eu nu apucasem sa ma cazez si nu aveam la mine decat poseta si o punga de plastic, cu mancare, asa ca nu le-am parut suspecta. Ei s-au uitat pe lista si au spus: “Nu sunt tigani din Romania aici”, apoi au plecat. Atunci am stiut ca, daca m-ar fi legitimat, mi s-ar fi intamplat ceva rau, dar am avut noroc, zic eu.

Tags: armata rusa, conflict ighetat, conflictul de la Nistru, Federatia Rusa, OSCE, Republica Moldova, separatism, Tiraspol, Transnistria, Ucraina

Asa cum am promis, voi raspunde acestor intrebarilor care mi-au fost adresate. Iata o prima parte din raspunsurile mele:

• Cum apreciaţi D-stră semnificaţia şi miza alegerilor locale în Transnistria care au avut loc pe 28 martie?

Din cate stiu eu, la alegerile din 28 martie, cel mai mare scor l-a obtinut formatiunea “Obnovlenie”, ceea ce in traducere inseaman “Reinnoirea”, partid condus de Evghenii Sevciuk, fostul presedinte al Parlamentului. Datorita politicilor sociale pe care le-a promovat, aceasta formatiune politica se bucura de o larga popularitate in randul transnistrenilor, si la fel si liderul ei. In ceea ce priveste, in esenta, rostul alegerilor locale din Transnistria este acela de a-i desemna pe membrii Consiliilor orasenesti, satesti si raionale, care sa decida cu privire la prioritatile comunitatii respective, pentru ce si cum se vor cheltui banii comunitatii, atatia cati sunt ei. Sa nu uitam ca, dincolo de linistea in care pare sa fie cufundata Transnistria, acolo exista un conflict, fie el si inghetat, iar atunci cand discutam despre un conflict, oricare procese politice sunt de salutat in locul unor evolutii militare.

• Pentru ce formaţiune politică sau pentru ce candidat credeţi că vor vota transnistrenii la alegerile parlamentare care se vor avea loc peste aproximativ un an?

In ceea ce priveste alegerile parlamentare de anul viitor, este de presupus ca tot “Obnovlenie” va lua partea leului, din motive pe care deja le-am expus.

“Sud kasayetsea vseh”

• Ce presă urmăriţi şi ce canale, staţii radio priviţi/ascultaţi cînd vă aflaţi în Transnistria? De unde preferaţi să vă informaţi în legătrură cu situaţia de acolo?

Atunci cand ma aflu in Transnistria, desigur ca nu ratez sa ma intalnesc cu colegii de la “Adevarul Nistrean”, nu atat pentru ca imi spun ce se mai intampla prin Tiraspol, dar mai ales pentru ca un ceai si bomboane intotdeauna gasesc la ei. Evident, nu fac acest lucru joia, cand iese ziarul, pentru ca atunci in redactie e nebunie si nimeni nu are timp de mine. La fel, evit sa ma duc lunea pe la sediul agentiei tiras.ru, pentru ca atunci ei trimit la tipografie ziarul lor, Rossiyskii Proriv si, la fel, nu are nimeni timp de mine. Altfel, ma vad cu ei cu placere si le si citesc destul de des materialele de pe site. De asemenea, cand sunt in Tiraspol si decid sa nu ies cu prietenii serile, ma uit canalul Rossiya, pentru ca  au (sau cel putin aveau) un serial care-mi placea foarte mult, “Sud kasayetsea vseh” (“Judecata ii priveste pe toti”). Personajul principal este o judecatoare, iar cazurile am inteles ca sunt preluate din viata reala. Iar daca vreau sa aflu ceva “in legatura cu situatia de acolo”, in general ma duc si intreb la autoritatile care sunt in masura sa-mi raspunda. Parca stiam ca asta trebuie sa faca un jurnalist – sau nu?

Tags: alegeri, instabilitate politica, libertate de expresie, medii de informare, separatism, Tiraspol, Transnistria

Despre Transnistra – mai stiti, conflictul inghetat din Europa de Est? – se discuta numai la vreme de campanie electorala. Altfel, problema este lasata balta de toata lumea, si acelasi lucru se intampla si cu soarta oamenilor de acolo. In afara momentelor electorale, factori de influenta din Republica Moldova se indeletnicesc cu afaceri, intre care si activitati de contrabanda, cum ar fi trimiterea unor transporturi de tigari catre Romania. Mai nou, Vladimir Voroninl-a acuzat pe premierul Filat ca ar fi implicat in aceasta afacere, drept pentru care a fost chemat la Parchet, sa dea explicatii, pentru moment in calitate de martor, dar mare minune daca nu se va descoperi ca macar persoane din aturajul foarte apropiat al fostului presedinte moldovean si lider comunist sunt implicate direct in toata povestea, in calitate de faptuitori (ca sa fim cat se poate de expliciti). Nu de alta, dar filierele dateaza din vremea mandatului dlui Voronin. In vrme ce se fac ca nu vad tirurile de mahoarca din propria ograda, politicienii “autoritatilor constitutionale” de la Chisinau acuza permanent Transnistria de contrabanda, fara sa si reuseasca sa produca vreodata dovezi in sensul acesta.

Dincolo de politica multa si degeaba care se face pe acolo, in Transnistria se vorbeste rusa, iar pe malul drept al Nistrului politicienii vorbesc o limba despre care nu le e clar daca e romana sau moldoveneasca, dar “in tot cazul nu ruseste”. Iar pe subiectul Transnistria, atunci cand nu discuta de “separatisti” si “contrabanda”, vorbesc de “reunificare”. Despre ce reunificare poate fi vorba aici?

Propun cititorilor acestui post sa asculte si un material pe care l-am realizat exact in urma cu un an, cand Vladimir Voronin, pe atunci presedinte la Chisinau, a fost in vizita electorala la Moscova, iar Igor Smirnov, inca presedinte la Tiraspol, a venit si dumnealui, tot la Moscova, pentru ca e obisnuit sa calatoreasca acolo, si amandoi au consumat de pomana timpul presedintelui Medvedev, facandu-se ca discuta despre rzolvarea conflctului de la Nistru.

Asculta mai multe audio Politica

Malul drept al Nistrului

… Si malul stang

Doua teritorii unite de acelasi conflict, dar care vorbesc limbi diferite.

Tags: Chisinau, conflict inghetat, contrabanda, Nistru, separatisti, Tiraspol, Transnistria, Vlad Filat, Vladmir Voronin

Tags: conflit inghetat, masuri de incredere, Nistru, razboi, regim separatist, Tiraspol, Transnistria

Zbuciumul din Bucuresti a lasat in urma vara petrecuta in Transnistria. Uneori imi amintesc de saptamanile care au curs linistite pe malul Nistrului, intr-o vreme cand toti erau in concediu si toti erau negri, pentru ca mergeau la plaja. Seara ma intalneam cu fetele, cu Nadia si cu Alisa pe chei. Jucam “Crocodilul” – regula era una singura: sa ghicesti ce mimeaza celalalt. Asta ma ajuta sa-mi imbogatesc bagajul de cuvinte rusesti, chiar daca eu nu ghiceam niciodata. Ar fi fost si foarte, greu, chiar in romana, pentru ca se mimau cuvinte gen “gaura imputita” sau “dreptatea omulteului verzui”. La un moment dat, trebuia mimat cuvantul “Tirotex” – este numele combinatului textil din Tiraspol. Cel care a ghicit a fost Denis. Straluminat de o idee, el a racnit: “Tiranozaur, aaaa, Tirotex”. Toata lumea a izbucnit, evident in ras.

La vremea amiezii, strazile din Tiraspol erau pustii, chiar si in centru. Un laisse fair domnea in tot orasul – in fata Ministerului Informatiilor doi duzi incarcati cu fructe, faceau pe toti trecatorii sa se opreasca, sa culeaga doua- trei fructe dulci. Legat de asta – flash-ul unei alte amintiri: o masina opreste in fata Ministerului. Claxoneaza. Strada picoteste in soare. Mai claxoneaza odata. Dintre crengile plecate iese o fata, care face cu mana soferului, si se urca pe locul din dreapta.

Roman, sub acoperire, in piata de carti

Eu venisem fara nici un fel de dictionar, si nici nu voiam sa ies din casa tot timpul, asa ca o mare parte din timp eram offline. Imi trebuia, asadar, un dictionar rus – roman clasic, pe hartie. Am incercat sa cumpar unul de la piata, dar vanzatorul s-a prins ca sunt straina, asa ca mi-a cerut un pret exorbitant. L-am sunat pe Konoplev si i-am spus, iar a doua zi el s-a intalnit cu mine si a incercat sa-mi caute un dictionar din piata. N-am mai gasit, asa ca Roman a ratat ocazia de a face mistery shopping in piata de carti vechi.

Domnul care si-a uitat ouale, sa vina inapoi, sa si le ia

Piata din Tiraspol se inchide devreme. A doua parte a zilei, tiraspolceanii si-o dedica aproape in exclusivitate familiilor si prietenilor. Din aceasta cauza, toata lumea isi face cumparaturile de la piata in cursul dimineatii si la pranz. Stati de radioamplificare a pietiei transmite permanent anunturi, destul de multe destinate cumparatorilor distrati: batrana care si-a uitat ochelarii la taraba de cirese sa vina sa si-i recupereze. Doamna care a uitat la taraba de rosii un portofel maron de piele, este rugata sa se intaorca dupa el. Ori chiar: domnul care a cumparat oua de gaina (neaparat se specifica asta) este rugat sa vina sa si le ia.

Romania scoate cele mai frecvente 99 de pete ale Transnistriei

Uneori imi faceam aprovizionarea si pe seara, de la supermarket. La un moment dat, am cumparat o punga de Dero, ca aveam haine de spalat. Era din Romania. Pe eticheta am citit, socata: “Dero scoate cele mai frecvente 99 de pete” – intr-o limba romana cat se poate de corecta, cu diacritice. M-am intrebat cum a ajuns acolo, dar mi-a facut placere sa vad ca regiunea, care in mod comun are reputatie de fief al romanofobiei are relatii comerciale cu tara mea.

Dincolo de apa Nistrului, pe ceea ce localnicii numesc “malul drept”, era o pantecaraie politica ingrozitoare, alegeri anticipate, campanie electorala, acuzatii si servicii secretice care fosgaiau. Cam cum e acum in Romania acum. In Transnistria am facut cateva materiale remarcabile si mult plaja, pentru ca in Tiraspol, Nistrul trece chiar prin centrul orasului. M-am intors in tara pe la mijocul lui august, ciocolatie si fac pariu ca eram singura din Bucuresti posesoare a unui frumos bronz de Pridnestrovia.

Tags: Armata ruseasca, conflict inghetat, Nistru, separatism, Tiraspol, Tirotex, Transnistria

Tiraspol, februarie 2009

Kiev, martie 2009

Chisinau, ianuarie 2009

Kiev, Tiraspol si Chisinau au fost orasele unde am construit proiectul “Corespondent in regiune”. Fiecare dintre ele – cu problemele, politica, dar mai ales cu frumusetea lui. Din acest din urma motiv, in fiecare dintre ele am lasat cate o bucatica din sufletul meu. Iata cum suna amintirile despre asta.

 Kiev: Play Now | Play in Popup | Download

 Tiraspol: Play Now | Play in Popup | Download

 Chisinau: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: alegeri, Chisinau, conflict inghetat, Kiev, Reporter Special, Republica Moldova, Tiraspol, Transnistria, Ucraina

Se pare ca moldovenii au o problema cu presedintele, in sensul ca nu reusesc sa-l aleaga. S-a intamplat in aprilie, se intampla si acum. Incapacitatea de a alege presedintele, duce la dizolvarea Parlamentului si la noi alegeri. In timp ce in dreapta Nistrului, instabilitatea politica majora impinge societatea intr-o saracie din ce in ce mai mare, pe malul stang al raului, viata isi urmeaza un curs cat de cat normal. In stanga Nistrrului sunt o multime de analisti care se uita cu atentie la ce se intampla la est de ei si dupa aia isi spun parerea. De la vest de malul stang al Nistrului se vede insa numai faptul ca, daca instabilitatea politica de la Chisinau va continua, in legatura cu rezolvarea conflictului de la Nistru putem lua in considerare si varianta aparitiei unui nou stat pe harta lumii. Iata cum caracterizau, in primavara, Serghei Shirokov si Vladimir Yastrebceak, doi oficiali de la Tiraspol situatia de pe malul drept – cu precizarea ca afirmatiile lor sunt perfect valabile si acum.

 analist Tiraspol [1:05m]: Play Now | Play in Popup | Download

 Ministrul de externe - Tiraspol [0:29m]: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: Chisinau, Nistru, Parlamentul moldovean, Reporter Special, Serghei Shirokov, Tiraspol, Transnistria, Vladimir Yastrebceak

Inalt Prea Sfintitul Iustinian, arhiepiscop de Tiraspol si Dubasari a facut studiile in Romania. El isi aminteste cu placere de tara noastra. Mi-a spus asta, cu prilejului unui interviu, care s-a intamplat in preajma Pastelui. Tot atunci mi-a povestit si cum se pregatesc de sarbatori locuitorii Transnistriei – un teritoriu unde oamenii niciodata nu pot fi siguri ca maine nu izbucneste un razboi.

 IPS Iustinaian amintiri despre Romania [1:23m]: Play Now | Play in Popup | Download

 IPS Iustinaian - in asteptarea Pastelui [1:30m]: Play Now | Play in Popup | Download

Traducerile filelor audio:

Amintiri din Romania

In Romania am avut prieteni buni, adevarati, buni, primitori. Imi amintesc cat de bine mi-a fost in manastirile din Romania, unde m-am putut ruga, unde am putut simti dragostea frateasca si, daca la inceput nu-mi doream sa invat romaneste, pur si simplu nu doream acest lucru, dupa ce au aparut prietenii, desigur ca a venit si dorinta de a invata limba. Cu sentimente de recunostinta imi amintesc blandetea Patriarhului Teoctist, care m-a blagoslovit. Eu m-am aflat si in manastiri din jurul Bucurestiului si in manastiri din jurul Iasului. Ca sa rezum, am cele mai calde si mai bune amintiri despre Romania si despre oamenii care traiesc acolo.

Cum se pregateste Transnistria de sarbatori

- Nu as putea sa spun ca sunt niste asteptari mai speciale, in comparatie cu anii trecuti. In orice caz, eu nu am vazut, printre credinciosi, niste asteptari anumite. Noi ne pregatim de sarbatori ca intotdeauna si ma bucur ca, parca mai mult decat in alti ani, vin oamenii sa se spovedeasca, sa se curete, vad ca pentru oameni Pastele nu inseamna numai sa pregateasca de mancare – oamenii se pregatesc si sufleteste. Si asta ma bucura.

- Dar in regiune sunt nelinisti. Oamenii se tem?

– Oamenii de aici, deja sunt obisnuiti cu astfel de nelinisti, desigur, in masura in care putem spune ca se pot obisnui. Acest sentiment ca nu se stie ce va fi maine cu noi, il simtim deja de 20 de ani. Si ieri si alaltaieri am simtit tot asta. Si cu asta trebuie sa traim. Deja a crescut o intreaga generatie de tineri care nu cunosc, din nefericire, o viata mai normala si mai stabila.

Tags: Dubasari, IPS Iustinian, Reporter Special, Tiraspol, Transnistria

Vara, aşa cum se ştie, mi-am petrecut-o în Transnistria, la Tiraspol. De fapt, am stat până la începutul lui august acolo. Spre sfârşitul lui iulie rămăsesem la modul sever fără bani şi trăgem de fiecare rublă. Pentru că nu-mi iau niciodată portofel şi port banii mototoliţi, prin buzunar, una dintre bancnotele de o rublă s-a rupt. Cu o rublă nistreană nu poţi să faci mare lucru – o călătorie cu marşrutka este două ruble şi 50 de copeici, iar o pâine costă 2,80 ruble. M-am dus la magazinul de produse alimentare (ei le numesc “producktî”), am cumpărat pâine şi încă ceva de mâncare, am dat să plătesc şi am scos şi rubla distrusă. O mai nimerisem de câteva ori, dar nu mă înduram s-o arunc, şi nici aşa s-o dau nu-mi venea. I-o arăt vânzătoarei, o tânără până în 20 de ani.

- Uitaţi-vă ce am făcut! Asta e bună de aruncat, nu?

- Ba nu, mi-a răspuns ea. Dacă o lipiţi, o să fie “normal” (vse budet normalino). Am eu scoci.

I-am plătit ce cumpărasem, apoi ea s-a apucat să lipească bancnota. A durat câteva minute, timp în care m-am uitat la ea. Mi-a trecut prin minte că trebuie să ştii cu adevărat ce e sărăcia, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie să fii o persoană cu totul specială ca să te chinui, minute bune, să lipeşti o rublă, lângă care oricum mai trebuie să pui ceva, ca să poţi cumpăra fie şi cel mai ieftin lucru. Ca de atât de multe alt ori m-am gândit că Transnistria merită o soartă specială şi, ca o continuare a acestor gânduri, i-am spus:

- Mi-aş dori foarte mult ca situaţia de la dumneavoastră să se normalizeze.

Ea şi-a ridicat ochii spre mine:

- Şi noi ne-am dori asta.

Mi-am luat rubla, am mulţumit şi am plecat. Deşi nu prea mai aveam bani, am decis să păstrez bancnota reparată, pentru că m-am gândit că o să-mi poarte noroc. În Transnistria oamenii încă îşi mai dau seama că sunt străină, pentru că am un accent ciudat, atunci când vorbesc limba rusă, dar toată lumea îmi spune că ăsta e farmecul meu, şi că un accent mai deosebit se reţine.

Tags: ruble nistrene, separatism, Tiraspol, Transnistria