… Ramasesem datoare cu ultimele raspunsuri la intrebarile studentului meu

Un arici, fotografiat de mine verile trecute, in parcul din Tiraspol

• Dacă aţi simţit că vă este presată/inhibată/ameninţată/descurajată libertatea accesului la informaţii şi a exprimării în RMN? Dacă da, atunci de către cine şi prin ce modalităţi a fost exercitat acest lucru?

In Transnistria nu m-am simtit amenintata niciodata, de catre nimeni.

• Care este opinia D-stră despre arestarea lui Ernest Vardanean şi acuzaţiile de înaltă trădare aduse acestuia? Care credeţi că au fost întenţiile conducerii de la Tiraspol prin recursul la astfel de acţiuni? Reprezintă acest gen de acuzaţie o premieră pentru Transnistria, sau acesta nu este doar un caz izolat?

Despre arestarea lui Ernest Vardanean: am vazut de curand, pe Youtube, un material in care dl. Antiufeev explica ce anume s-a intamplat. Am inteles ca dl. Vardanean s-a autodenuntat sau asa ceva. O parere bazata pe informatii de la fata locului, nu am, pentru ca nu am mai fost, in ultima vreme, in Transnistria. Dar mie mi s-a creat impresia ca acest caz face parte din categoria celor create de oameni care nu sunt nici agenti, nici jurnalisti, care in general nici nu stiu sa lucreze cu inforrmatia, dar au niste contacte si se foiec de colo-colo, pe la unul si pe la altul, pretinzand ca detin secrete, incercand pe careva sa santajeze, pe altul sa traga de limba pe al treilea straduindu-se sa-l provoace si tot asa.

A mai fost un caz tot asa, cu un domn de la Moldova Suverana, Mihai Contiu, imi pare ca-l cheama, si care s-a autodenuntat ca agent al serviciilor romanesti. Este un domn care poarta niste palarii uriase, plete si are si mustati formidabile. Eu stiu ca nu asa arata spionii – ei sunt niste insi care trebuie sa treaca nebagati in seama si sa se priceapa la cules informatii. Or, domnul Contiu pare sa nu aiba nici una, nici alta dintre calitati. Imi amintesc si de un alt caz, in Romania, cu un ziarist care a pretins ca are niste CD-uri cu informatii despre trupele noastre din Afganistan si Irak si s-a dus singur la Parchetul Militar, sa spuna ca le are. Normal, procurorii l-au anchetat, asa ca vreo cateva zile televiziunile romanesti au difuzat imagini cu reporterii, asteptandu-l pe ziaristul roman, acuzat de spionaj, sa iasa de la audieri si sa le spuna cum il preseaza pe el autoritatile. Dupa aceea, televiziunile au trecut la alte subiecte, iar ziaristul care a pretins ca are secrete militare a fost uitat, pesemne spre marea lui dezamagire.

Revenind la cazul Vardanean, mai spun ca l-am auzit pe dl. Antiufeev spunand ca, la moment, l-a cazat intr-o celula, cu conditii nu chiar proaste, ca i se da de mancare si ca are dreptul la o ora de plimbare zilnic. Bine, dar eu, aici in Romania, trebuie sa muncesc o luna intreaga, sa-mi platesc chirie pentru camera in care locuiesc, si alti bani nu-mi mai raman, asa ca mananc mai mult nu. Chiar si in Tiraspol am locuit cu chirie. De aceea, imi vine chiar acum sa ma duc la dl. Antiufeev si sa-i spun: “Vladimir Iurievici, sunt spion! Lucrez cu spetzslujba Americii, a Israelului si a Chitaiului. Va rog sa-mi dati si mie cazare si masa gratis, cum i-ati dat dlui Vardanean, nu vreau sa ma plimb o ora pe zi si promit sa fac si dejurnii la curatat cartofi si la spalat podele (ceea ce oricum fac zilnic si aici, in Bucuresti), dati-mi numai un top de hartie si pixuri”. Asa poate as avea si eu timp sa scriu cartile pe care de atata timp le planuiesc.

Inca un lucru despre cazul Vardanean: dicolo de o lista intreaga de glume care se pot face pe marginea lui, nu trebuie uitat ca el s-a petrecut in Transnistria, o regiune unde exista un conflict inghetat. In martie 2008, tot asa,in Abhazia a fost arestat un urnalist gruzin. Dupa aceea, in august a fost razboi.

Si apoi, ultimul punct. Din punctul de vedere al Transnistriei, mie mi s-ar fi parut mai sigur daca dl. Antiufeev, odata ce a ascultat marturisirea dlui Vardanean, in loc sa-l aresteze, l-ar fi luat de urechi, l-ar fi pus intr-o masina, l-ar plasat dincolo de granita de facto si punct. Ar fi fost mai simplu pentru toata lumea si nu ar fi existat nici un subiect in jurul caruia sa se faca atata caz. Pentru asta, timpul nu-i pierdut nici acum.

Sarbatorirea Zilei Alfabetului Chirilic, la Tiraspol. Precizez ca oamenii au venit de buna voie, in numar foarte mare, la praznic

• Care este părerea D-stră despre Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM)?

Nu cunosc prea multe despre activitatea Misiunii Europene de Asistenta la Frontiere, deci nu pot formula opinii pe aceasta tema.

• Care este părerea D-stră despre decizia amplasării de interceptori tereştri ca parte a sistemului anti-rachetă american pe teritoriul României. Credeţi că acest lucru va afecta securitatea RMN?

Cu privire la scutul anti-racheta pe teritoriul Romaniei, am aceeasi parere ca si despre trupele rusesti din Transnistria. N-au decat sa vina, daca vor, americanii si sa-si cheltuiasca banii la noi asta nu poate sa faca rau. Ce-i drept, nici bine, pentru ca in Romania este un asemenea nivel al coruptiei incat orice ban care intra este pe data supt in buzunarele catorva potentati, iar la oamenii de rand nu mai ajunge nimic. De altfel, cu scut antiracheta sau fara, Romania este pe cale sa ramana fara cetateni, dat fiind ca fiecare isi cauta de munca in alta parte, undeva unde sa nu-i fie furata viata, unde sa-si poata face o casa si sa poata pune un ban deoparte. Din nefericire, la noi in tara lucrurile astea nu sunt posibile decat pentru o categorie extrem de restransa de cetateni: cei care inteleg ca “legea este numai pentru prosti”. Acesta si nu scutul antiracheta reprezinta cel mai mare pericol la adresa securitatii regionale, in care Romania nu are cum sa joace un rol important, pana cund nu va reusi sa elimine coruptia care o macina dinauntru. Altfel, in tara mea se va perpetua instabilitatea politica, vor inflori ideologiile de extrema dreapta (despre care acum doar se vorbeste) iar oamenii vor continua sa plece. Si nu-i va opri nici un scut antiracheta.

Cam astea au fost raspunsurile mele la intrebarile care mi-au fost adresate. Sper ca am fost destul de clara. Si, daca totusi nu, promit ca data viitoare sa fiu de-a dreptul explicita.

Tags: abhazia, Afganistan, autodenunt, CD, conflict inghetat, Ernest Vardanean, EUBAM, informatii clasificate, Irak, libertatea de expresie, Mihai Contiu, Ministerul Securitatii, Misiunea Europeana de Asistenta la Frontiera, ofiteri de informatii, Osetia de Sud, Republica Modova, RMN, rusofoni, scutul antiracheta, securitate regionala, separatisti, spionaj, Tiraspol, tradare, Transnistria, Vladimir Antiufeev, ziarist arestat, Ziua Alfabetului Chirilic

Relatiile externe ale Transnistriei sunt, de asemnea, de interes.

• Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi noua guvernare din Ucraina?

Raspunsul de la evolutia relatiilor cu Chisinaul este valabil si pentru relatia cu Ucraina, care, evident, si-ar dori sa integreze Transnistria intre granitele sale. Ucraina este insa slabita ca stat, cat si ca prestigiu in comunitatea internationala, dupa dezastruosul mandat Iuscenko. Aceasta tara are nevoie de timp, ca sa se refaca si, din pacate pentru poporul ucrainean, timpul se va masura in ani.

• Credeţi că mai este justificată menţinerea forţelor ruseşti de menţinere a păcii pe teritoriul RMN? Se poate RMN apăra singură şi de cine?

Cu privire la fortele rusesti de mentinere a pacii, care se afla pe teritoriul Transnistriei, fac de obicei o gluma. Daca aceste forte militare rusesti s-ar retrage, este musai s-o faca vara. Pentru ca retragerea militarilor rusi se va face prin descaltarea localnicilor transnistreni de bocanii armatei Federatiei Ruse. Si, desigur, este inuman sa lasi oamenii desculti in plina iarna. Mai ales ca transnistrenii sunt si destul de saraci ca sa nu aiba cu ce sa-si procure alte incaltari. In rest, armata rusa aflata pe teritoriul Transnistriei, reprezina un subiect de multe discutii politicie (si politicienii nu si-ar mai lua salariile, daca nu ar avea despre ce sa discute), mai inseamna niste ruble care intra in buzunarul trannsistrenilor, sub forma de solde, si un factor de stabilitate emotionala pentru populatia de acolo, de tipu; “Uite ca Rusia ne apara”. Altfel, militarii stau in cazarrmi, intre orele 08.00 si 16.00 si dupa aia, se duc prin oras, sa-si mai rezolve din ale lor – cel putin gradele superioare, dintre care multi, repet, sunt din partea locului. Din punctul meu de vedere, prezenta trupelor rusesti, intr-o zona in care acum 17 ani a fost razboi, nu e nici binevenita, nici rau-venita. Daca transnistrenii se simt bine cu rusii pe teritoriul lor, si daca Rusiei ii convine sa dea banii ca sa-si tina militarii acolo – e in regula, cel putin atata timp cat nu au loc evolutii militare. Altfel, prezenta militarilor rusi nu e un factor de presiune psihologica, dar in mod cer e un bun subiect de chiraiala politica.

• Consideraţi optimal formatul de negocieri actual 5+2 [R.Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE + Uniunea Europeană, SUA]? Dacă nu, atunci ce varintă aţi propune?

In ce priveste formatul de negocieri, este cat se poate de evident ca, pana la urma partile care trebuie sa se inteleaga sunt cele aflate in conflict: Tiraspolul si Chisinaul.

• Cum apreciaţi D-stră organele de securitate şi de menţinere a ordinii în RMN?

Cu privire la organele de mentinere a ordinii din Transnistria – militienii, ori de cate ori le-am cerut sprijinul, m-au ajutat. Nu demult, aici, in Romania, cineva mi-a luat din geanta niste bani (suficient de multi sa-mi dezechilibreze bugetul). M-am dus la Politie si, mai intai am auzit: “N-avem ce sa le facem hotilor, noi ii retinem si procurorii le dau drumul”. Pe urma, domnul comisar care mi-a luat plangerea, incerca sa ma convinga de faptul ca, de fapt, nu a avut loc nici nu furt din buzunare – si asta numai ca sa nu se inregistreze el cu cazul. In zona unde mi s-a intamplat acest lucru (in centrul vechi al Bucurestiuluii), strada apartine tuturor categoriilor de infractori, dar in nici un caz cetatenilor, este un teritoriu care a fost cucerit de raufacatori in timp ce domnii politisti, platiti din buzunarul cetatenilor statea sa se uite la meci atunci cand se aflau in tura operativa. Ei bine, acest lucru eu in Tiraspol nu l-am constat. Cat despre MGB, am vrut odata sa-i iau interviu lui Antiufeev, nu am reusit acest lucru si, mai departe, ei nu m-au deranajat cu nimic, iar eu nu m-am mai adresat alta data cu vreo cerere la ei.

• Făcînd o radiografie a zonelor de conflict în care fost prezentă ca şi corespondent, care a fost cea mai grea şi priculoasă misiune? În care regiuni v-aţi simţit cea mai vulnerabilă d.p.d.v. al securităţii?

Intrebarea e cam fara obiect, nu de alta, dar eu “misiuni” n-am indeplinit, pentru ca nu sunt militar. Altfel, cel mai inspaimantator moment din intreaga mea cariera de corespondent a fost anul trecut, in aprilie, in timpul tulburarilor de la Chisinau. Seara, pe 8 aprilie, m-am dus la hotelul Zarea, din Chisinau, sa ma cazez, iar in holul hotelului au aparut doi barbati, care in mod evident erau de la SIS si au cerut lista romanilor cazati in hotel. Eu nu apucasem sa ma cazez si nu aveam la mine decat poseta si o punga de plastic, cu mancare, asa ca nu le-am parut suspecta. Ei s-au uitat pe lista si au spus: “Nu sunt tigani din Romania aici”, apoi au plecat. Atunci am stiut ca, daca m-ar fi legitimat, mi s-ar fi intamplat ceva rau, dar am avut noroc, zic eu.

Tags: armata rusa, conflict ighetat, conflictul de la Nistru, Federatia Rusa, OSCE, Republica Moldova, separatism, Tiraspol, Transnistria, Ucraina

Mai departe intrebarile din shopping list-ul studentului meu se refera la perspectivele politice ale regiunii.

• Luînd în vedere experienţa profesională din zonele de „conflict înghţat”, care este opinia D-stră despre mişcările de independenţă din Kosovo, Abhazia şi Osetia în corelaţie cu situaţia din Transnistria?

Intrebarea imi este complet neclara, sau mai exact scopul ei – ce informatie doreste de fapt sa obtina cel care a formulat-o? In orice caz, “opinia mea” in legatura cu Abhazia, Kosovo, Osetia de Sud si oricare alta zona de conflict este ca nu ar trebui sa fie razboi acolo. In ceea ce priveste daca Transnistria isi va obtine sau nu independenta, pot doar sa spun ca sper ca acolo sa nu fie razboi si ca, oricum, rezolvarea conflictului de la Nistru depinde de eficienta politicienilor, atat din stanga cat si din dreapta Nistrului, de capacitatea lor de a ajunge la un compromis, respectand, in acelasi timp si interesele celor pe care-i reprezinta. Mai in scurt, ramane de vazut ce va fi, in orice caz sa speram ca nu razboi.

• Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi Federaţia Rusă în următorii 5 ani?

Evolutia relatiilor dintre Transnistria si Federatia Rusa depinde foarte mult de ceea ce se va intampla, in perioada urmatoare, atat la Moscova, cat si la Chisinau. Ca oricare subiect al comunitatii internationale, Federatia Rusa simte urmarile crizei economice. Cu cat mai repede va reusi sa depaseasca perioada de instabilitate, cu cat mai repede vor reusi politicienii de la Moscova sa depaseasca probleme interne de felul coruptiei, si sa promoveze politici de bunastare pentru propriul popor, cu atat mai mult Federatia Rusa va deveni un pol centripet cel putin pentru tendintele sociale din tarile fostului spatiu sovietic. In acelasi timp, trebuie sa amintesc ca, de curand, premierul Putin a afirmat ca situatia din tarile invecinate influenteaza situatia Rusiei, care este interesata sa aiba vecini cu o situatie stabila din punctul de vedere al politicii interne. Reamintesc ca lucrul acesta nu este valabil pentru Chisinau. Deci, trebuie vazut, pragmatic, ca intr-o piata libera, ce are Republica Moldova de oferit Transnistriei si ce are Federatia Rusa de oferit Transnistriei.

• Cum vedeţi D-stră perspectivele soluţionării conflictului dintre RMN şi R.Moldova în contextul guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană?

Cred ca la aceasta intrebare am raspuns deja. In contextul guvernarii Aliantei pentru Integrare Europeana, sau in orice alt context, solutionarea conflictului de la Nistru se va produce in momentul in care una dintre partile aflate in conflict va fi mai puternica decat cealalta si va avea ceva de oferit in schimbul compromisiului. Deocamdata, acest lucru nu se intampla.

Tags: abhazia, Alianta pentru Integrare Europeana, conflictt inghetat, conflictul de la Nistru, Federatia Rusa, Kosovo, Nistru, Osetia de Sud, Republica Moldova, Republica Moldoveneasca Nistreana, Transnistria

Asa cum am promis, voi raspunde acestor intrebarilor care mi-au fost adresate. Iata o prima parte din raspunsurile mele:

• Cum apreciaţi D-stră semnificaţia şi miza alegerilor locale în Transnistria care au avut loc pe 28 martie?

Din cate stiu eu, la alegerile din 28 martie, cel mai mare scor l-a obtinut formatiunea “Obnovlenie”, ceea ce in traducere inseaman “Reinnoirea”, partid condus de Evghenii Sevciuk, fostul presedinte al Parlamentului. Datorita politicilor sociale pe care le-a promovat, aceasta formatiune politica se bucura de o larga popularitate in randul transnistrenilor, si la fel si liderul ei. In ceea ce priveste, in esenta, rostul alegerilor locale din Transnistria este acela de a-i desemna pe membrii Consiliilor orasenesti, satesti si raionale, care sa decida cu privire la prioritatile comunitatii respective, pentru ce si cum se vor cheltui banii comunitatii, atatia cati sunt ei. Sa nu uitam ca, dincolo de linistea in care pare sa fie cufundata Transnistria, acolo exista un conflict, fie el si inghetat, iar atunci cand discutam despre un conflict, oricare procese politice sunt de salutat in locul unor evolutii militare.

• Pentru ce formaţiune politică sau pentru ce candidat credeţi că vor vota transnistrenii la alegerile parlamentare care se vor avea loc peste aproximativ un an?

In ceea ce priveste alegerile parlamentare de anul viitor, este de presupus ca tot “Obnovlenie” va lua partea leului, din motive pe care deja le-am expus.

“Sud kasayetsea vseh”

• Ce presă urmăriţi şi ce canale, staţii radio priviţi/ascultaţi cînd vă aflaţi în Transnistria? De unde preferaţi să vă informaţi în legătrură cu situaţia de acolo?

Atunci cand ma aflu in Transnistria, desigur ca nu ratez sa ma intalnesc cu colegii de la “Adevarul Nistrean”, nu atat pentru ca imi spun ce se mai intampla prin Tiraspol, dar mai ales pentru ca un ceai si bomboane intotdeauna gasesc la ei. Evident, nu fac acest lucru joia, cand iese ziarul, pentru ca atunci in redactie e nebunie si nimeni nu are timp de mine. La fel, evit sa ma duc lunea pe la sediul agentiei tiras.ru, pentru ca atunci ei trimit la tipografie ziarul lor, Rossiyskii Proriv si, la fel, nu are nimeni timp de mine. Altfel, ma vad cu ei cu placere si le si citesc destul de des materialele de pe site. De asemenea, cand sunt in Tiraspol si decid sa nu ies cu prietenii serile, ma uit canalul Rossiya, pentru ca  au (sau cel putin aveau) un serial care-mi placea foarte mult, “Sud kasayetsea vseh” (“Judecata ii priveste pe toti”). Personajul principal este o judecatoare, iar cazurile am inteles ca sunt preluate din viata reala. Iar daca vreau sa aflu ceva “in legatura cu situatia de acolo”, in general ma duc si intreb la autoritatile care sunt in masura sa-mi raspunda. Parca stiam ca asta trebuie sa faca un jurnalist – sau nu?

Tags: alegeri, instabilitate politica, libertate de expresie, medii de informare, separatism, Tiraspol, Transnistria

Catre vara, intotdeuna primesc cateva solicitari de interviu, de la studentii care vor sa-si faca lucrari pe Transnistria. Incerc sa raspund la toate, pentru ca stiu cum e sa ai nevoie de informatii pentru o lucrare si sa nu te ajute nimeni.

Una dintre abordarile de anul acesta a iesit insa in evidenta prin caracterul specific – scuze, ar fi trebuit sa spun special! – al intrebarilor

Din care motiv, lista de intrebari pe care mi-a transmis-o acel student o postez pe blog si-i voi raspunde public.

Nu de alta, dar dupa ce am fost facuta in toate felurile – tiganca, amanta nu-stiu-cui, taratura rusofila, partenera de sex oral a nu stiu carui deputat de la Tiraspol si multe altele, dupa ce am fost alergata prin Chisinau de organele de ordine, anul trecut, in aprilie si dupa ce cu cu niste luni in urma careva agentie de informatii de la ei s-a interesat oficial la romani cine sunt si ce hram port, spunand ca reprezint un pericol pentru relatia bilaterala romano-moldoveana, nu sunt dispusa sa accept faptul ca un necunoscut vine la mine cu ceva ce mi se pare o legenda prost facuta si sa-i raspund pur si simplu la intrebari: “poftim, dragul meu, uite informatiile de care ai nevoie”. Da’ sa-i redactez si raportul n-o vrea?

Alta data n-as fi reactionat asa – gandeam ca ofiterii de informatii or trebui si ei pe lumea asta la ceva. Numai ca, de la un timp, mi-am dat seama ca pe unii, daca ii lasi si te prefaci pur si simplu ca nu-i vezi sau ca n-ai inteles, dupa aia ei se cred destepti si au impresia ca de fapt chiar pot sa te faca. Si, pe urma, daca nu esti atent le iese.

Lista de intrebari care mi-a fost transmisa arata ca un “shopping list”, din cele folosite pentru colectarea informatiilor de catre agentiile cu atributii in domeniu. In plus, forma este specifica nivelului de decizie aflat la interfata dintre sectorul operativ si structura de decizie politico-militara. Nevoia de a cunoaste a studentului meu s-a manifestat in forma a 15 intrebari – iata care sunt acestea:

1. Cum apreciaţi D-stră semnificaţia şi miza alegerilor locale în Transnistria care au avut loc pe 28 martie?
2. Pentru ce formaţiune politică sau pentru ce candidat credeţi că vor vota transnistrenii la alegerile parlamentare care se vor avea loc peste aproximativ un an?
3. Ce presă urmăriţi şi ce canale, staţii radio priviţi/ascultaţi cînd vă aflaţi în Transnistria? De unde preferaţi să vă informaţi în legătrură cu situaţia de acolo?
4. Luînd în vedere experienţa profesională din zonele de „conflict înghţat”, care este opinia D-stră despre mişcările de independenţă din Kosovo, Abhazia şi Osetia în corelaţie cu situaţia din Transnistria?
5. Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi Federaţia Rusă în următorii 5 ani?
6. Cum vedeţi D-stră perspectivele soluţionării conflictului dintre RMN şi R.Moldova în contextul guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană?
7. Cum vedeţi D-stră evoluţia relaţiilor dintre RMN şi noua guvernare din Ucraina?
8. Credeţi că mai este justificată menţinerea forţelor ruseşti de menţinere a păcii pe teritoriul RMN? Se poate RMN apăra singură şi de cine?
9. Consideraţi optimal formatul de negocieri actual 5+2 [R.Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE + Uniunea Europeană, SUA]? Dacă nu, atunci ce varintă aţi propune?

10.  Cum apreciaţi D-stră organele de securitate şi de menţinere a ordinii în RMN?

11.  Făcînd o radiografie a zonelor de conflict în care fost prezentă ca şi corespondent, care a fost cea mai grea şi priculoasă misiune? În care regiuni v-aţi simţit cea mai vulnerabilă d.p.d.v. al securităţii?

12.  Dacă aţi simţit că vă este presată/inhibată/ameninţată/descurajată libertatea accesului la informaţii şi a exprimării în RMN? Dacă da, atunci de către cine şi prin ce modalităţi a fost exercitat acest lucru?

13.  Care este opinia D-stră despre arestarea lui Ernest Vardanean şi acuzaţiile de înaltă trădare aduse acestuia? Care credeţi că au fost întenţiile conducerii de la Tiraspol prin recursul la astfel de acţiuni? Reprezintă acest gen de acuzaţie o premieră pentru Transnistria, sau acesta nu este doar un caz izolat?

14.  Care este părerea D-stră despre Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM)?

15.  Care este părerea D-stră despre decizia amplasării de interceptori tereştri ca parte a sistemului anti-rachetă american pe teritoriul României. Credeţi că acest lucru va afecta securitatea RMN?

Asa cum am promis, voi raspunde acestor intrebari, pe rand, in posturile viitoare de pe blog.

Tags: Federatia Rusa, Republica Moldova, Romania, separatism, Transnistria, UE

Roman Konoplev, politolog din Transnistria, imi spunea, acum niste luni de zile, ca „istoria relatiilor dintre Polonia si Rusia este o istorie a resentimentelor, ca, de altfel si istoria relatiilor dintre Ucraina şi Rusia”. El mai remarca si ca, „dat fiind ca Ucraina este o natiune tanara, nationalismul ucrainian este un nationalism ascendent”.

Afirmatiile lui Roman capata un alt sens dupa accidentul de acum o saptamana, de la Smolensk. Un eveniment tragic, a carui cauza a fost, de fapt, relatia tensionata dintre Polonia si Rusia. Este o intreaga discutie daca fostul presedinte a facut sau nu presiuni asupra pilotului sa aterizeze la Smolensk. in ciuda recomandarii facute de ofiterii turnului de control. Dar nimeni nu-si pune problema ca poate pilotul nici macar nu i-a crezut pe rusii din turnul de control. Doar pentru ca erau rusi. Consecinta: 96 de victime si o criza politica de cel mai inalt nivel in Polonia – tara de la granita NATO. Iar acesta este numai inceputul. Imediat ce se vor incheia funaraliile va incepe, la Varsovia, lupta pentru putere. Care este posibil sa arunce Polonia in instabilitate pentru multa vreme.

Vara trecuta am facut un proiect despre cum se vede relatia bilaterala polono-ucrainiana din perspectiva minoritatilor poloneza si ucrainana aflata, fiecare, pe teritoriul celeilalte tari. Am inteles atunci ca nu au fost uitate episoadele dureroase ale unui trecut istoric incarcat. Fantomele acestei istorii zbuciumate inca bantuie relatia dintre cele doua tari. Acelasi pattern tragic il urmeaza si raporturile ruso-poloneze. Este de asteptat ca acuzele referitoare la episodul Smolensk sa continue, la fel si rumorile in jurul cauzelor accidentului, oricat de clare vor fi concluziile anchetei. Asta in cazul in care vor fi clare. In contextul de acum, ceea ce-mi spuneau, cu cateva luni in urma,  reprezentantii minoritatilor ucraineana din Polonia si poloneza din Ucraina, capata alte semnificatii.

Masacrul de la Katyn – un blestem al istoriei, care a lovit peste decenii

Petr Tema, liderul Uniunii Ucrainienilor din Polonia:

“Noi vorbim ucrainiana cu un puternic accent polonez”

Care este acum situatia minoritatii ucrainiene din Polonia, dle Petr Tema?

Trebuie sa spunem ca ucrainienii din Polonia sunt cu totul alt fel de minoritate decat ucrainienii din alte tari. In Europa sunt cateva tari in care se poate spune ca minoritatile sunt consecinta unor evenimente istorice si fac parte din aceeasi categorie ca si ucrainienii din Polonia. Cu toate acestea, noi nu suntem o diaspora tipica.

De ce?

Pentru ca parintii nostrii, stramosii, tatii si bunicii, au trait in apropierea granitei actuale a Ucrainei, care in preajma anului 1944 era si granita Uniunii Sovietice. Si atunci, cam 90 – 95% minoritatea ucrainiana din Polonia era o minoritate autohtona. Noi nu suntem emigranti din Ucraina. Dar, an de an, in primul rand in marile orase din Polonia, in Varsovia, Cracovia, In Raskow si in altele, numarul ucrainienilor care sunt cetateni ai Ucrainei a crescut. Noi, de asemenea, trebuie sa acordam atentie ucrainienilor din Ucraina. Dar noi suntem, ca sa spun asa, nu din Ucraina, ci din teritoriile de granita care, in perioda In care s-a trasat granita intre Polonia si Uniunea Sovietica, au fost trecute in partea poloneza. Au fost cam 750.000 – un milion de oameni. In perioada 1944 – 1946, cam 500.000 de oameni au fost deportati in Uniunea Sovietica, iar cei care au ramas, in 1947 au fost raspanditi in partea de vest a teritoriului statului polonez. Unii, dupa 1956 s-au intors pe teritoriile lor de bastina. De aceea, situatia noastra este, pe de o parte, rezultatul evenimentelor istorice de dupa cel de al doilea Razboi Mondial si al procesului de migratie care a avut loc in Polonia in anii ’60 – ’70 si acum. Aceasta este foarte important, pentru ca noi aven invatatori din Ucraina, sunt cativa oameni care influenteaza ceea ce inseamna formele noastre de activitate culturala. Noi avem specialisti de inalta calificare din Ucraina. Ei vin aici si raman permanent, unii chiar se si casatoresc aici, in Polonia. De aceea, situatia este dinamica, dar, in primul rand, noi, ca si ucrainienii din Slovacia, sau din Belarusia, suntem autohtoni – nu suntem diaspora, asa cum sunt ucrainienii din Ungaria, din Belgia, Franta, din Marea Britanie – ei sunt emigranti clasici. Noi, Insa, nu suntem emigranti, dar in acelasi timp noi, de exemplu cei din Varsovia, totusi nu traim pe teritoriul nostru. Noi pe jumatate, din punct de vedere istoric, nu suntem diaspora, dar, practic, acum suntem diaspora, pentru ca traim pe un teritoriu care nu este legat de Ucraina. Dar bunicii si tatii nostri au trait pe teritorii…

… Din apropierea Ucrainei…

Da…

Cati ucrainieni traiesc acum in Polonia?

Aceasta este o mare problema, pentru ca pana in anul 2002, in Polonia nu a mai fost nici un recensamant. Noi vorbim despre date diferite. In preioada deportarilor din ’47, au fost deportati aproximativ 150.000 de oameni. Ucrainienii au fost deportati in sudul si in vestul Poloniei. Potrivit rezultatelor recensamantului din anul 2002, ucrainieni au fost inregistrati in jur de 30.000. Intelegeti – este o diferenta intre numarul celor care au fost deportati si numarul celor care acum se considera ucrainieni. Este marea problema a asimilatiei, este problema faptului ca ucrainienii, in ’47 au fost raspanditi pe un teritoriu enorm din Polonia, conform principiului ca nicaieri ei nu trebuie sa reprezinte mai mult de 10% din populatie. Ca urmare a diferitelor procese sociale, noi am obtinut acest rezultat: 30.000 de ucrainieni.

Se simt Inca tensiunile politice, care au existat mai demult intre Polonia si Ucraina si cum influenteaza ele relatia dintre minoritatea ucrainiana si societatea poloneza?

In primul rand, in Polonia, dupa ’89, abordarea vizavi de minoritatile nationale s-a schimbat foarte mult. In perioada comunisumului, incepand cu anii ’70, conducerea statului si chiar oamenii obisnuiti au trait conform principului ca Polonia este un stat mononational. Ei nu au recunoscut, la nivel oficial, ca exista minoritati nationale. Dar, dupa Solidarnosti, dupa anii ’80, dupa procese democratice, este o intelegere si la nivelulul mediului politic, si la nivelul mediului oamenilor obisnuiti, o intelegere a faptului ca in Polonia exista minoritati nationale. Putem spune ca minoritatile au iesit din umbra si au posibilitatea sa-si desfasoare, la diferite nivele, si activitatea culturala si cea de invatamant. Statul, organele de autoconducere repartizeaza fonduri, exista posibilitatea de a desfasura diferite proiecte. Problemele mai delicate sunt la nivelul catorva partide politice si aceste probleme au legatura in primul rand cu conflictele istorice: cel de al doilea Razboi Mondial si perioada de dupa razboi. In Polonia sunt partide politice si politicieni care speculeaza aceasta tema si, in unele momente, ei ridica problema necesitatii ca organele puterii de stat sa-si creasca influenta asupra minoritatii ucrainiene din Polonia, cum ar fi sa fie repartizati mai putini bani si sa existe mai mult control, lucruri de felul acesta. Dar aceasta nu este o abordare politica semnificativa – sunt cativa politicieni, cateva partide politice. La nivel de stat exista Legea minoritatilor nationale, din anul 2005 si sunt institutii care trebuie sa se ocupe de apararea drepturilor minoritatilor nationale. In aceste institutii se afla reprezentanti ai minoritatilor nationale – este Comisia pentru minoritati nationale si etnice din Parlament, este Comisia de Stat pentru Minoritati Nationale, la nivel guvernamental. Putem spune ca exista dialog intre minoritati si administratia de stat. De asemenea, la nivel regional este Comisia pentru minoritati nationale Intr-o regiune unde traiesc ucrainieni, Voievodatul Varmiinsk – Farmazovski. Putem spune ca este cu totul alta situatie decat in perioada comunista.

Desigur. Dar tensiuni sunt – cel putin uneori.

Uneori da, dar acest lucru se Intampla mai ales in acele teritorii din care ucrainienii au plecat, din care au fost deportati. Pentru ca este problema bunurilor pe care statul le-a luat ucrainienilor. Este, de pilda un exemplu foarte clar, in orasul Psemist, in ucrainiana Preamisk, unde, de mai mult de 10 ani ne luptam sa ne recuperam cladirea in care a functionat administratia culturala ucrainiana in perioada interbelica si nu reusim sa obtinem acest lucru. Noi spunem despre asta, ne inteleg, ne spun: da, trebuie sa primiti inapoi aceasta cladire, dar abordarea acestei chestiuni se face pe principiul reciprocitatii cu problema comunitatii poloneze din Ucraina. Ne spun: nici ei nu au primit cladirea din Lvov. Cand administratia oralsului Lvov va retroceda cladirea comunitatii poloneze, si noi va vom retroceda cladirea din orasul Preamisk. Nu este numai problema unui bun material, este o problema simbolica, pentru ca, dupa razboi, puterea comunista a conficat foarte multe bunuri de la oamenii obisnuiti, si de la organizatii particulare, nu doar de la biserici. Bisericilor le-au fost retrocedate bunurile, dar organizatiilor si persoanelor particulare aceste bunuri nu le-au fost retrocedate. In Polonia nu este o lege a retrocedarii si aici este marea problema. Putem spune ca In cateva orasele, autoritatile regionale ne-au retrocedat bunurile – ne-au spus: daca vreti, puteti sa lucrati aici; asta a fost in orasul Scetin, dar In est, pe teritoriile noastre de bastina, acolo abordarea vizavi de ucrainieni este foarte dificila - uneori. Nu putem vorbi despre asta In alb si negru, dar sunt probleme.

Blestemul de la Katyn a lovit peste decenii

Cu ce-i poate ajuta comunitatea ucrainienilor din Polonia pe ucrainienii care vin In Polonia la munca?

Prima problema este daca putem sa-i ajutam, pentru ca se pune problema celor care vin sa munceasca la negru aici. In ceea ce-i priveste pe cetatenii Ucrainei, ei vin la noi sa munceasca in scoli, ca profesori de limba ucraineana, ca instructori de arta populara, sunt astfel de exemple, pentru care nu a existat precedent, faptul ca ni se trimit astfel de specialisti, vreau sa spun. Dar, pot spune ca este vorba despre un numar foarte mic de oameni. in cateva dintre scolile noastre sunt invatatori din Ucraina, instructori si asa mai departe. Dar, inainte de toate, activitatea noastra ii vizeaza pe ucrainienii care sunt cetateni polonezi.

Sa spunem ca in aceasta directie este loc pentru imbunatatirea activitatii…

Da, sunt multe probleme, pentru ca, potrivit datelor oficiale, pe teritoriul Voievodatului Mozoviedskii locuiesc legal, deja 20.000 de cetateni ucrainieni. Este un potential urias, dupa o vreme ei vor dori sa faca ceva, sa vorbeasca in limba materna. La momentul actual, in ce ne priveste este un pic de deficit de intelegere, pentru ca ei vin aici ca si cetateni ai unui alt stat, iar noi suntem cetateni ai Poloniei. Noi vorbim in ucraineana, dar cu un puternic accent polonez, avem alte probleme, ne ocupam mai mult de chestiuni culturale si istorice. Ei, in primul rand se ocupa de problemele lor materiale – sa-si legalizeze statutul in Polonia, sa gaseasca de munca, o locuinta si alte lucruri de felul acesta.

Printre cei 96 de morti ai catastrofei aviatice de la Smolensk s-au aflat presedintele Lech Kaczynski si sotia sa, Maria

Cum a influentat semnarea Declaratiei privind bazele si directiile de dezvoltare ale relatiilor polono-ucrainiene situatia ucrainienilor din Polonia?

Da, eu cred ca acea Declaratie este foarte importanta, pentru ca atunci partile au convenit ca minoritatile nationale au dreptul la legaturi cu alte state – in cazul acesta, minoritatea ucrainiana cu Ucraina. Declaratia mai prevede mecanismele prin care minoritatea se poate ingriji de locurile care au valoare simbolica din punctul de vedere al istoriei proprii, de asemena, se creaza posibilitatea existentei unui radio si a unor emisiuni de televiziune in limba materna, si altele. Dar ceea ce este foarte important in aceasta declaratie, cel mai important lucru, este acela ca, pana in 1991, ucrainienii nu au avut legaturi semnificative cu Ucraina ca stat – atunci nu era stat, era o republica din Uniunea Sovietica. Comunistii ucrainieni au acordat foarte putina atentie ucrainienilor din Polornia – ei nu au avut nici posibilitati, nici intelegere, nici alte mijloace pentru a-i ajuta pe ucrainienii din Polonia. Ei se ocupau de batalia in plan ideologic cu ucrainienii din America, din Canada si din alte tari capitaliste. Dar de ucrainienii din Polonia nu s-au Ingrijit. Totodata, in Uniunea Sovietica avea loc un cu totul alt proces – acela de a construi un singur popor sovietic si nicidecum de a sustine interesele nationale ale Ucrainei. De aceea, pentru noi a fost un moment foarte important acela cand s-a pus problema independentei Ucrainei. Atunci a aparut si pentru noi posibilitatea ca statul ucrainean sa se ocupe de minoritatile sale. Pentru ca, In tarile vecine, aceasta problema exista, iar aceasta declaratie demonstreaza ca este o problema foarte importanta, pentru ca In Ucraina traiesc inca si mai multi polonezi, cetateni ucrainieni. Problema minoritatilor nationale a fost foarte importanta In Europa ultimilor 20 – 100 de ani. De asemenea, este foarte important ca foarte multi polonezi, dupa razboi au plecat din Ucraina. Relatia lor emotionala cu orasul Lvov, cu orasul Ivano-Frankivsk este alta. Problema minoritatilor apare nu odata in relatia dintre state. Sa dau un exemplu. Palatul Parlamentului din Polonia, Senatul, in anii ’90 a luat decizia de a condamna Operatia Vistula, deportarea, ei au spus ca acesta este un exemplu foarte prost in care un stat poate sa abordeze chestiunea minoritatilor nationale. Atunci cand noi am comemorat deportarea ucrainienilor, cea din 1947, a avut loc o intalnire intre presedintii Poloniei si Ucrainei. Motivul principal a fost cea de 60-a aniversare a deportarii ucrainienilor din Polonia – in anul 2006, In Varsovia s-au Intalnit cu noi, ca reprezentanti ai minoritatii ucrainiene, ca reprezentanti ai bisericii greco-catolice, presedintii celor doua tari. Ei au aoptat o declaratie comuna In care condamna deportarea din 1947 si alte astfel de lucruri. Ei au condamnat aceste politici din perioada razboiului si din perioada de dupa razboi.

Au fost perioade cand teritoriile ucrainiene unde traiesc polonezi, ca si teritoriile poloneze unde traiesc ucrainieni au avut autonomie. Mai doriti acum autonomie? De exemplu, in Romania, pe teritoriile unde traiesc maghiari, se vorbeste despre autonomie. La noi, situatia minoritatii maghiare este buna…

In procesul istoric, aceste probleme au fost In perioada dintre primul si al doilea razboi mondial. Politicienii ucrainieni faceau aceste declaratii – ca este nevoie de autonomie teritoriala. Acum, din punctul de vedere al ucrainienilor acest lucru nu este posibil, pentru ca cea mai mare parte dintre ucrainieni traiesc nu pe teritoriile pe care s-au nascut, ci sunt raspanditi. La noi nu este nici o regiune unde ucrainienii sa reprezinte majoritatatea sau macar 50 %. Deportarea din anul 1947 a distrus cu totul aceasta proportie a nationalitatii, iar ucrainienii din regiunile estice au nimerit In regiuni unde In 1940 au fost trimisi nemtii, conform unui principu foarte concret: nicaieri sa nu fie mai mult de 10 procente, In nici un centru administrativ. Undeva, In 1956 aceasta politca s-a schimbat, dar asta nu a schimbat situatia. Cativa s-au Intors acasa, dar nu a mai fost niciodata procentul care sa dea posibilitatea sa fie ridicata aceasta problema (a autonomiei). Acum la noi este un alt proces. Potrivit legii minoritatilor nationale, exista posibilitatea ca pe teritoriile, in regiuniile unde minoritatea nationala reprezinta 20 % din populatie, ei sa poata cere ca denumirea locurilor sa fie scrisa in doua limbi.

La noi asa si este…

Dar la noi, sunt cam doua sau trei regiuni – mici, unde acest lucru este posibil, pentru ca sunt foarte putine aceste regiuni unde ucrainienii reprezinta 20% din populatia locala. De aceea, aceasta problema, a autonomiei, este deja istorie – aceste constuctii, cum este autonomia sau altceva. La noi se pune problema de a avea propriii reprezentanti In organele puterii regionale sau de a pune aceste denumiri ale localitatilor si In limba ucrainiana.

Care este relatia dvs. cu polonezii din Ucraina?

Avem foarte multe contacte, dupa 1989, cu polonezii din Ucraina, in primul rand cu Federatia Organizatiilor Poloneze din Ucraina, am facut cu ei cateva proiecte, care i-au avut in vedere pe tineri, unde s-au intalnit tinerii ucrainieni din Polonia cu polonezi din Ucraina, am facut seminarii, in care au discutat problemele reciproce, pentru ca intre problemele noastre sunt foarte multe similaritati – este problema asimilatiei, o alta problema este faptul ca foarte des tinerii nu stiu limba, ca nu-si cunosc cultura. De asemenea, le-am propus sa organizam cat mai multe evenimente culturale – festivaluri, zilele culturii ucrainiene, la care sa invitam si colective de polonezi din Ucraina. Chiar si In Varsovia am facut, undeva In 1998, festivalul tineretului polono-ucrainian. Atunci noi am invitat un colectiv de tineri polonezi din Jitoga. De asemenea, la festivalul nostru central, Festivalul culturii ucrainiene, am invitat colective de polonezi din alte orase al Ucrainei. Ei, de asemenea, ne invita la cateva dintre evenimentele lor. Chiar si In 2007, cand am organizat comemorarea deportarii ucrainienilor, la noi a fost reprezentantul Federatiei Organizatiilor poloneze din Ucraina. De asemenea, oamenii nostri au mers la diferite seminarii, care au fost organizate de alte asociatii, dar unde participantii au fost tot polonezii din Ucraina. Putem sa spunem ca avem o relatie foarte buna cu polonezii, in ultimii ani ceva mai putin decat inainte, dar aceste relatii sunt. De asemenea, de cateva ori noi am adoptat declaratii comune, cu privire la problemele pe care le au minoritatile noastre. De aceea, se poate spune ca noi avem o Intelegere reciproca si sunt diferite contacte, si la nivel central, si la nivelul structurilor regionale.

Premierul rus, Vladimir Putin, conduce ancheta referitoare la cauzele prabusirii avionului

Cum poate sustine minoritatea ucrainiana din Polonia relatia bilaterala dintre Ucraina si Polonia si aspiratiile Ucrainei de a se integra In Uniunea Europeana?

Mai intai, noi, chiar de la infiintarea noii organizatii, pentru ca inainte aici a fost o cu totul alta organizatie ucrainiana, din 1956, pana in anii ’90 – a fost Asociatia Ucrainiana pentru Cultura si Comert, iar undeva in ianuarie – februarie 1990 am infiintat Uniunea Ucrainienilor din Polonia. Si, chiar de la infiintarea Uniunii Ucrainenilor din Polonia am avut acest principiu – de a face tot ce este posibil, la orice nivel, pentru ca relatiile dintre Polonia si Ucraina sa fie cat mai bune si sa fie contacte pe cat mai multe planuri. Practic, noi facem foarte mult pentru ca la nivelul regiunilor unde traiesc ucrainieni sa fie contacte bune intre orase, intre regiuni, cu regiuni din Ucraina. Aceasta nu se intampla doar pentru ca exista o intelegere, privind schimbul de oameni, de elevi, de colective al puterii locale, ci pentru ca aceasta inseamna o influenta practica asupra oamenilor nostri, pentru ca ei se intalnesc cu ucrainieni din Ucraina, si ei actioneaza uneori ca mijlocitori pentru contactele intre parti. Sunt multe astfel de exemple, unde, din intiativa oamenilor nostri, orasele poloneze au semnat conventii de colaborare cu orase din Ucraina. Cand in Ucraina merg organizatii oficiale, ei de asemenea iau si ucrainieni din Polonia – sunt foarte multe astfel de exemple. Un alt exemplu practic: membrii comunitatii noastre lucreaza in structuri diplomatice poloneze din Ucraina. Dat fiind ca ei au posibilitatea sa vorbeasca In ucrainiana, ca ei inteleg mai bine ucrainiana, ei sunt considerati foarte buni specialisti in aceasta problema. Sunt si cativa jurnalisti de la noi, care au lucrat in medii de informare In masa poloneze, pentru ca ei cunosc Ucraina, limba, ei nu se tem sa calatoreasca in Ucraina si sa lucreze acolo. Un alt fel de contacte: noi organizam multe festivaluri la nivel regional si, de asemenea, invitam si colective de polonezi, si ucrainieni din Ucraina si, de asemenea, insititutii culturale. De exemplu, este teatrul din orasul Elglock, care ne-a ajutat sa organizam un festival cu colective de copii. Iar acum, acest teatru a semnat o Intelegere de colaborare cu un teatru din orasul ucrainian Tirnopol – si aceste teatre au colaborat intre ele: actori din Polonia calatoresc in Ucraina, iar din Ucraina vin actori la noi. De asemenea, ei ne ajuta sa punem in practica initiativele noastre culturale. La acest nivel se desfasoara lucrurile. La noi sunt si oameni de afaceri. Acestia, de asemena, au transmis informatii ca este posibila o colaborare cu o firma poloneza sau alta, sau cum Isi pot dezvolta interesele in aceste regiuni. La noi sunt 10 sectii regionale, si unul dintre presedintii nostri la nivel regional a devenit consul onorific al Ucrainei – el poate reprezenta Ucraina in regiunea sa. El, la nivel regional isi desfasoara activitatea astfel incat contactele la nivel regional Intre Ucraina si Polonia sa fie cat mai bune – contactele intre regiuni, intre administratiile oraselor din cele doua tari si Intre administratiile regiunilor dintre cele doua tari, ca si intre proiectele de afaceri din cele doua tari. Si, pe acest curs, lucreaza intreaga noastra comunitate din aceasta regiune. Putem spune ca modalitatile noastre de actiune in acest plan sunt diverse. De asemenea, noi, ca organizatie, avem un proiect – un grant – cu o organizatie ucrainiana, pe bani luati de la Ministerul polonez al Afacerilor Externe, proiectul vizeaza sustinerea procesului de integrare la nivelul conducerii locale. Specialisti din Polonia merg In Ucraina si discuta cu reprezentantii puterii locale de acolo, cum functioneaza In Polonia autonomia locala, ce posibilitati au aparut odata cu intrarea Poloniei In Uniunea Europeana, si altele. Apoi vin delegatii din Ucraina, care au posibilitatea de a discuta cu pecialisti de aici, din Varsovia si din alte orase. Noi derulam aceste proiecte deja de zece ani. De asemenea, noi lucram foarte mult cu mijloacele de informare In masa din Ucraina. Ii ajutam pe jurnalistii care vin In Polonia, le facilitam contacte cu specialisti polonezi din domeniile de care sunt interesati: economie, turism, relatii in domeniul politicilor ecologice si altele. Foarte des vin aici jurnalisti ucrainieni, in special din regiuni, si ei nu au posibilitatea, singuri, sa intre la un ministru sau sa calatoreasca intr-o regiune foarte interesanta si sa discute despre probleme care sunt similare si Poloniei, si Ucrainei.

Putem spune ca minoritatea ucrainiana din Polonia este o resursa pentru relatia bilaterala?

La unele nivele, da, dar trebuie avut in vedere si faptul ca ucrainienii din Polonia traiesc in diferite regiuni

Aceasta este cea mai mare problema a Dvs…

Da, in unele regiuni, asa este. Asa se intampla, ca ucrainienii sunt o parte a acestui proces – la acel nivel la care ei traiesc. Dar sunt regiuni foarte slabe, unde sunt putini oameni, cei care sunt, sunt batrani, si nu au aceste posibilitati si nu inteleg si catre ei, de asemenea, puterea locala nu se adreseaza. Sunt astfel de regiuni unde relatia noastra cu organele puterii locale este la un nivel foarte jos. Atunic nu sunt acolo nici un fel de relatii cu Ucraina – ei chiar uneori nici nu stiu ca in regiunile lor traiesc ucrainieni. Sunt si astfel de cazuri – nu se poate spune ca peste tot este totul bine si ca sunt contacte bune si ca ucrainienii din Polonia sunt mijlocitori ai acestor contacte – dar sunt regiuni unde noi avem foarte multe astfel de exemple bune.

Iata ca am ajuns si la sfarsitu interviului, iar Dvs. inca sunteti viu. Ultima mea intrebare: Ce inseamna Ucraina pentru dvs.?

Mai intai, trebuie sa spun ca pentru ucrainienii din Polonia, Ucraina nu este numai un fenomen politic. Stiti, in perioada deportatiei, 1944 – 1946, pe cei dragi i-au despartit, dupa principii diferite. Eu am rude in Lvov, in Sambor si in Tirnopol. Pentru noi Ucraina nu este numai un stat, sunt cei dragi, care in urma evenimentelor istorice au devenit cetateni ai Ucrainei. Pentru ca pe tatal meu nu l-au deportat, noi am ramas cetateni ai Poloniei, dar legaturi cu ei noi am avut tot timpul. Chiar si in perioada sovietica noi am mers in Ucraina Sovietica, ei ne-au invitat pe noi si noi i-am invitat pe ei. La noi astfel de oameni sunt foarte multi. Legaturile nu sunt doar la nivel abstract, legat de faptul ca acolo este patria noastra, noi avem contacte concrete cu oameni, cu rude, care traiesc in Ucraina. In acelasi timp, este intelegerea ca situatia noastra s-a imbunatatit ca urmare a faptului ca a luat nastre statul ucrainian si ca noi avem contacte la nivelul puterii regionale, al puterii din Kiev, noi sustinem si acordam ajutor statului ucrainian, atunci cand facem diferite proiecte culturale. Situatia noastra este cu totul alta. Sunt probleme in care de noi se ocupa statul ucrainian – este aceasta problema a ucrainienilor si trebuie sa facem ceva pentru ei. Inainte nu era asa, pentru ca diplomatii sovietici nu se ocupau de ucrainienii din Polonia. Acum, in ambadasa Ucraineii in Polonia, este un om care are ca atributii contactul cu minoritatea ucrainiana. El trebuie sa stie ce se intampla cu aceasta minoritate, trebuie sa rezolve repede problema, atunci cand noua ne trebuiesc carti din Ucraina, cand avem anumite probleme, oameni de la noi merg la studii in universitati din Ucraina – intelegeti, este o intraga birocratie, trebuiesc facute foarte multe lucruri. Si sunt aceste posibilitati, aceste contacte. De aceea, se poate spune ca Ucraina la unele nivele inseamna un simbol – este patria noastra si, de asemenea, sunt aceste contacte, faptul ca noi avem prieteni, rude, oameni apropiati in Ucraina – acesti oameni sunt cetateni ai Ucrainei.

Petr Tema, acestea au fost intrebarile mele – multumesc foarte mult.

“Cand toti cei din generatia mea vor muri, cine va mai ramane?”

Interviu cu Zbigniew Jarmilko, vicepresedintele Asociatiei Culturale a Polonezilor din Lvov

Domnule, Jarmilko voi incepe prin a va intreba ce inseamna Polonia pentru Dvs. si ce inseamna Ucraina pentru Dvs.?

Este o intrebare foarte grea, pentru ca noi, polonezii din Lvov, ne-am nascut aici, traim aici toata viata si, cine s-a nascut inainte de razboi, inainte de 1939, a fost cetatean polonez. Pe urma, noi am ramas pe loc, granita s-a mutat cu 100 km si, practic, acum este greu sa spunem – noi tara noastra o consideram, desigur, Polonia, din punctul de vedere al nationalitatii, al steagului, al imnului, si asa mai departe. Dar, pe de alta parte, totusi, acesta (Ucraina) este patria in care omul s-a nascut. De aceea, ca nimoritate nationala, noi aici, in Lvov avem o dubla identiate – jumatate aici, jumatate acolo.

Care este situatia minoritatii poloneze din Ucraina? Se mai simt tensionarile politice care au afectat mai demult relatia dintre Polonia si Ucraina?

Stiti, imediat ce Ucraina a devenit independenta, imediat ce a devenit stat, primii doi – trei ani au fost foarte dificili, relatia era foarte tensionata, pentru ca inca pana in contemportaneitate, pana la al doilea Razboi Mondial, cand au fost luptele polono – ucrainiene, au fost oameni ucisi, si dintr-o parte si din alta, lucrurile astea se tin minte si astazi, eu am fost la deschiderea unor monumente, la mormintele unde ucrainienii au ucis polonezi, in acea padure… Dupa asta, dupa razboi, a fost in Polonia asa-numita operatiune Vistula. Ei au trimis incoace 150.000 de ucrainieni, pe cei care i-au ajutat pe banderisti, care au ucis, au jefuit s.a.m.d. Polonia i-a aruncat incoace. Si, ei au venit incoace si tot asa se uitau la noi: “duceti-va in Polonia, de ce stati aici?”, ne dadeau la o parte: “Duceti-va incolo” si multi au plecat. Au fost doua repatrieri – prima in 1946 si a doua in 1957. Cei care s-au temut de URSS, sa nu fie trimisi in Siberia, in Kazahstan, toti au plecat in Polonia. Noi am rams aici, traim, pana in zilele de astazi.

Cuplul prezidential a fost inmormantat astazi, la Cracovia

Cum influenteaza amintirea acestui trecut dificil situatia de acum?

Acum, practic totul s-a linistit. Noi ne aflam intr-o astfel de situatie, cumva de neutralitate diplomatica. In fata noastra, la 50 de metri, este Consiliul Orasenesc, Primaria orasului, ei, ca sa zic asa, au o relatie normala cu noi, noi, de asemenea, avem o raportare normala la ei. Ne salutam, “buna ziua – buna ziua”, ne inclinam si cu asta se termina. Problema este ca Ucraina nu ne da nici o copeica. Nici una. Aici noi platim chirie, gaz, apa. Fie ca ne da bani Polonia, ne ajuta de acolo, fie consulatul Poloniei ne ajuta, dar de la Ucraina nu primim absolut nimic. Nimic.

Cum a influentat semnarea Declaratiei privind bazele si principalele directii de dezvoltare a relatiilor polono – ucrainiene situatia minoritatii poloneze din Ucraina?

Intelegeti, de fapt nu a influentat cu nimic. In URSS, atunci cand Gorbaciov si-a incheiat mandatul de presedinte, nu stiu daca la nivel inalt s-a semnat sau nu ceva, cert este ca minoritatile nationale au primit dreptul de a infiinta organizatii. Prima orgnizatie a fost “Mana ucrainiana” apoi a fost organizatia evreiasca, a noastra a fost a treia, apoi au fost si altele, iar astazi noi avem 22 de minoritati nationale in Lvov: tatari, evrei, azeri, letoni, bielorusi, rusi polonezi, nemti, cehi, pe scurt, douazeci si ceva de minoritati nationale. Cum se spune, fiecare fierbe in sucul propriu. Va pot spune chiar ca avem un comitet comun, organizam concerte la care participa toate minoritatile nationale, ei ne invita. Alaltarieri au fost 210 ani de la nasterea lui Puskin, comunitatea rusa a organizat o ceremonie; ei de asemenea vin la noi, de 3 mai, Ziua Constitutiei Poloneze, pe 11 noiembrie, de Ziua Independentiei Poloniei. Ei vin la noi, noi ne ducem la ei, la evrei, la greci. La nivelul minoritatilor nationale totul este in regula.

Cum poate minoritatea poloneza sa sustina aspriatiile Ucrainei de integrare in Uniunea Europeana si, totodata, cum poate sa imbunatateasca relatia bilaterala polono – ucraineana. Totusi, Polonia este membru al Uniunii Europene…

Intelegeti cum stau lucrurile, cand vine presedintele Poloniei, sau premierul la Kiev, sau la noi, in Lvov, sau cand ai nostrii se duc acolo, totul este bine. Sunt mese intinse, protocol, totul este bine, toti sunt multumiti. Iar aici, la nivelul nostru mic, relatiile sunt cu totul altele. Multi ani, noi am avut probleme cu deschiderea cimitirului nostru, polonez, al celor care, in 1918, au luptat cu ucrainienii. Problema a ramas nerezolvata aproape 10 ani. Apoi a fost o alta problema. Autoritatile se straduiau sa schimbe denumirea strazilor. Au schimbat denumirea strazii Mickiewitscz, au schimbat si denumirile altor strazi, au pus denumiri noi. Acolo unde am putut, am protestat, dar uneori nu ne ajuta nimeni cu nimic. Acum ne luptam pentru biserica, ne luptam de 15 ani, ca ei sa ne dea biserica. 32 de biserici sunt ale noastre, pentru ca, pana in Razboi, biserici ucrainiene erau doua sau trei in Lvov. Acum ucrainienii au luat toate aceste biserici, le-au transformat in biserici greco-catolice, ortodoxe sau in orice altceva, si, atunci cand le cerem inapoi, nu ni le dau. Au construit undeva o sala cu orga si, duminica dimineata oficiaza serviciul divin in limba poloneza. Cum va spuneam, la nivelul de jos, relatiile sunt cu totul altele decat la varf. Dar, in Uniunea Europeana, toti vor, toti cei care traiesc aici. Sunt probleme cu vizele. Fiecare polonez din Lvov, sau aproape fiecare are rude in Polonia si sa mergi acolo, fie la morminte, fie pur si simplu sa-ti vizitezi rudele, trebuie sa stai la o coada foarte mare, ca sa iei viza Schengen. Viza costa 35 de euro – asta este o problema pentru oameni. La Consulatul polonez este tot timpul coada foarte mare, pentru ca sunt ucrainieni care pleaca la munca in Polonia. Pe scurt, consulatul da in jur de 2.000 de vize in fiecare zi.

2.000???!!!

Da, da! Dar oricum, este o coada foarte mare. Toti vor in Vest…

Inainte, teritoriile poloneze din apropierea Ucrainei, unde traiesc ucrainieni, ca si teritoriile ucraineine unde traiesc polonezi au avut autonomie. Acum, dupa cum am inteles, in Polonia nu poate fi vorba despre autonomie pentru ca ucrainienii sunt raspanditi…

In Polonia traiesc 30.000 de ucrainieni. Acestea sunt datele oficiale. Ei au propriul ziar, organizeaza festivaluri, concerte, au propria casa – Casa Ucrainiana. Noi, polonezii, nu avem. Noi, si pentru asta ne luptam, deja de mai mult de 15 ani, ne luptam cu administratia, pentru ca ei sa ne dea noua macar o casa. Sa facem Casa Poloneza. Noi avem 4.500 de membrii si numai patru camere. In Polonia sunt banii pentru constructia unui astfel de edificiu, iar ucrainienii trebuie sa dea numai o casa ucrainiana in schimb, aproape de granita. Iar acum, se intalnesc comisiile, discuta, loc unde sa se poata construi nu este, si pana la urma noi nu avem nici o casa. Cam asa… Incet – incet, va spun despre toate problemele.

Asa si trebuie… Dar, in legatura cu teritoriile ucrainiene unde traiesc polonezi, se mai doreste autonomia?

Nu. Pur si simplu, noi am incercat ca, la alegeri, la cele orasenesti, locale sau republicane – undeva, am incercat sa trimitem un candidat. Nu am reusit.

De ce?

De exepmplu, in Lvov locuiesc aproximativ 20.000 de polonezi, raspanditi prin tot orasul. Si se fac sectiile de votare. Daca acolo sunt 3 – 5.000 de ucrainieni si, sa zicem, 100 – 200 de polonezi, e clar ca poonezii nu vor castiga. Fiecare si-i voteaza pe ai lui.

Ultima mea intrebare: cum vedeti viitorul minoritatii poloneze in Ucraina?

E greu de spus. Si stiti din ce cauza?

Eu stiu ca in cazul fiecarei minoritati se pune problema asimilatiei.

Nu e vorba de asta. La noi tanara generatie, copiii nostri – ii trimitem in Polonia, sa invete. In fiecare an trimitem – vine o comisie – si aproape nimeni nu se intoarce. Se casatoresc acolo si raman. Aici nu au de ce sa se intoarca. Locuri de munca nu sunt, uzinele nu lucreaza. Dimpotriva, toti se duc in Polonia la munca, sa stranga fructe, legume, sa munceasca in constructii, tot asa cum se duc si in Portugalia, in Italia, in Grecia, tot asa se duc si in Polonia. In momentul de fata mii de oameni se duc acolo. Si din cei care au plecat sa invete, nimeni nu se intoarce. Aici au ramas cei din generatia mea. Sunt si cativa tineri, sunt doua scoli poloneze, dar ce va fi peste 20 – 30 de ani e greu de spus. Cand toti cei din generatia mea vor muri, cine va mai ramane? E greu de spus.

Exista, de fapt, pericolul, ca sa dispara minoritatea Dvs…

Orice se poate intampla. Orice.

Multumesc mult.

Asculta interviurile, realizate in limba rusa

 Jarmilko - interviu: Play Now | Play in Popup | Download

 Interviu - Petr Tema: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: Al Doilea Razboi Mondial, Comisia de Stat pentru Minoritati Nationale, Cracovia, deportari, epurari etnice, Federatia Rusa, instabilitate politica in Polonia, Katyn, Lech Katzynski, Lvov, masacrul de la Katyn, minoritati, Petr Tema, polonezi, Polonia, relatia ruso-poloneza, Reporter Special, revizionism, Roman Konoplev, rusi, Rusia, Smolensk, tensiuni interetnice, Transnistria, ucrainieni, Ucriana, URSS, Varsovia, Vladimir Putin, Zbigniew Jarmilko

Despre Transnistra – mai stiti, conflictul inghetat din Europa de Est? – se discuta numai la vreme de campanie electorala. Altfel, problema este lasata balta de toata lumea, si acelasi lucru se intampla si cu soarta oamenilor de acolo. In afara momentelor electorale, factori de influenta din Republica Moldova se indeletnicesc cu afaceri, intre care si activitati de contrabanda, cum ar fi trimiterea unor transporturi de tigari catre Romania. Mai nou, Vladimir Voroninl-a acuzat pe premierul Filat ca ar fi implicat in aceasta afacere, drept pentru care a fost chemat la Parchet, sa dea explicatii, pentru moment in calitate de martor, dar mare minune daca nu se va descoperi ca macar persoane din aturajul foarte apropiat al fostului presedinte moldovean si lider comunist sunt implicate direct in toata povestea, in calitate de faptuitori (ca sa fim cat se poate de expliciti). Nu de alta, dar filierele dateaza din vremea mandatului dlui Voronin. In vrme ce se fac ca nu vad tirurile de mahoarca din propria ograda, politicienii “autoritatilor constitutionale” de la Chisinau acuza permanent Transnistria de contrabanda, fara sa si reuseasca sa produca vreodata dovezi in sensul acesta.

Dincolo de politica multa si degeaba care se face pe acolo, in Transnistria se vorbeste rusa, iar pe malul drept al Nistrului politicienii vorbesc o limba despre care nu le e clar daca e romana sau moldoveneasca, dar “in tot cazul nu ruseste”. Iar pe subiectul Transnistria, atunci cand nu discuta de “separatisti” si “contrabanda”, vorbesc de “reunificare”. Despre ce reunificare poate fi vorba aici?

Propun cititorilor acestui post sa asculte si un material pe care l-am realizat exact in urma cu un an, cand Vladimir Voronin, pe atunci presedinte la Chisinau, a fost in vizita electorala la Moscova, iar Igor Smirnov, inca presedinte la Tiraspol, a venit si dumnealui, tot la Moscova, pentru ca e obisnuit sa calatoreasca acolo, si amandoi au consumat de pomana timpul presedintelui Medvedev, facandu-se ca discuta despre rzolvarea conflctului de la Nistru.

Asculta mai multe audio Politica

Malul drept al Nistrului

… Si malul stang

Doua teritorii unite de acelasi conflict, dar care vorbesc limbi diferite.

Tags: Chisinau, conflict inghetat, contrabanda, Nistru, separatisti, Tiraspol, Transnistria, Vlad Filat, Vladmir Voronin

Tags: conflit inghetat, masuri de incredere, Nistru, razboi, regim separatist, Tiraspol, Transnistria

Zbuciumul din Bucuresti a lasat in urma vara petrecuta in Transnistria. Uneori imi amintesc de saptamanile care au curs linistite pe malul Nistrului, intr-o vreme cand toti erau in concediu si toti erau negri, pentru ca mergeau la plaja. Seara ma intalneam cu fetele, cu Nadia si cu Alisa pe chei. Jucam “Crocodilul” – regula era una singura: sa ghicesti ce mimeaza celalalt. Asta ma ajuta sa-mi imbogatesc bagajul de cuvinte rusesti, chiar daca eu nu ghiceam niciodata. Ar fi fost si foarte, greu, chiar in romana, pentru ca se mimau cuvinte gen “gaura imputita” sau “dreptatea omulteului verzui”. La un moment dat, trebuia mimat cuvantul “Tirotex” – este numele combinatului textil din Tiraspol. Cel care a ghicit a fost Denis. Straluminat de o idee, el a racnit: “Tiranozaur, aaaa, Tirotex”. Toata lumea a izbucnit, evident in ras.

La vremea amiezii, strazile din Tiraspol erau pustii, chiar si in centru. Un laisse fair domnea in tot orasul – in fata Ministerului Informatiilor doi duzi incarcati cu fructe, faceau pe toti trecatorii sa se opreasca, sa culeaga doua- trei fructe dulci. Legat de asta – flash-ul unei alte amintiri: o masina opreste in fata Ministerului. Claxoneaza. Strada picoteste in soare. Mai claxoneaza odata. Dintre crengile plecate iese o fata, care face cu mana soferului, si se urca pe locul din dreapta.

Roman, sub acoperire, in piata de carti

Eu venisem fara nici un fel de dictionar, si nici nu voiam sa ies din casa tot timpul, asa ca o mare parte din timp eram offline. Imi trebuia, asadar, un dictionar rus – roman clasic, pe hartie. Am incercat sa cumpar unul de la piata, dar vanzatorul s-a prins ca sunt straina, asa ca mi-a cerut un pret exorbitant. L-am sunat pe Konoplev si i-am spus, iar a doua zi el s-a intalnit cu mine si a incercat sa-mi caute un dictionar din piata. N-am mai gasit, asa ca Roman a ratat ocazia de a face mistery shopping in piata de carti vechi.

Domnul care si-a uitat ouale, sa vina inapoi, sa si le ia

Piata din Tiraspol se inchide devreme. A doua parte a zilei, tiraspolceanii si-o dedica aproape in exclusivitate familiilor si prietenilor. Din aceasta cauza, toata lumea isi face cumparaturile de la piata in cursul dimineatii si la pranz. Stati de radioamplificare a pietiei transmite permanent anunturi, destul de multe destinate cumparatorilor distrati: batrana care si-a uitat ochelarii la taraba de cirese sa vina sa si-i recupereze. Doamna care a uitat la taraba de rosii un portofel maron de piele, este rugata sa se intaorca dupa el. Ori chiar: domnul care a cumparat oua de gaina (neaparat se specifica asta) este rugat sa vina sa si le ia.

Romania scoate cele mai frecvente 99 de pete ale Transnistriei

Uneori imi faceam aprovizionarea si pe seara, de la supermarket. La un moment dat, am cumparat o punga de Dero, ca aveam haine de spalat. Era din Romania. Pe eticheta am citit, socata: “Dero scoate cele mai frecvente 99 de pete” – intr-o limba romana cat se poate de corecta, cu diacritice. M-am intrebat cum a ajuns acolo, dar mi-a facut placere sa vad ca regiunea, care in mod comun are reputatie de fief al romanofobiei are relatii comerciale cu tara mea.

Dincolo de apa Nistrului, pe ceea ce localnicii numesc “malul drept”, era o pantecaraie politica ingrozitoare, alegeri anticipate, campanie electorala, acuzatii si servicii secretice care fosgaiau. Cam cum e acum in Romania acum. In Transnistria am facut cateva materiale remarcabile si mult plaja, pentru ca in Tiraspol, Nistrul trece chiar prin centrul orasului. M-am intors in tara pe la mijocul lui august, ciocolatie si fac pariu ca eram singura din Bucuresti posesoare a unui frumos bronz de Pridnestrovia.

Tags: Armata ruseasca, conflict inghetat, Nistru, separatism, Tiraspol, Tirotex, Transnistria

Tiraspol, februarie 2009

Kiev, martie 2009

Chisinau, ianuarie 2009

Kiev, Tiraspol si Chisinau au fost orasele unde am construit proiectul “Corespondent in regiune”. Fiecare dintre ele – cu problemele, politica, dar mai ales cu frumusetea lui. Din acest din urma motiv, in fiecare dintre ele am lasat cate o bucatica din sufletul meu. Iata cum suna amintirile despre asta.

 Kiev: Play Now | Play in Popup | Download

 Tiraspol: Play Now | Play in Popup | Download

 Chisinau: Play Now | Play in Popup | Download

Tags: alegeri, Chisinau, conflict inghetat, Kiev, Reporter Special, Republica Moldova, Tiraspol, Transnistria, Ucraina